Patria Prima

Aproximativ 1,4 milioane de lei sunt rămași din donațiile pentru campanie in contul lui Nicușor Dan.. În noiembrie 2025, Nicușor Dan a promis public că îi donează unui ONG din zona civică. Șapte luni mai târziu, potrivit răspunsului Administrației Prezidențiale publicat de Snoop, banii erau tot în cont. Nici măcar procedura donației nu fusese stabilită. Pentru anunț si-a găsit cuvintele, pentru transfer nu i-au ajuns șapte luni.

Patria Prima a cerut explicații în scris. Am întrebat Administrația Prezidențială despre procedură, despre selecția beneficiarului și despre situația donației. Ne-a răspuns că nu ține de activitatea ei, că e proces electoral, și să întrebăm Autoritatea Electorală Permanentă. Parca nu era vorba despre seful lor.

Am întrebat și AEP. Din răspuns rezultă că nu există nicio obligație legală care să-l constrângă pe candidat să doneze acești bani și niciun mecanism prin care AEP să urmărească dacă promisiunea a fost ținută.

Când promite, Nicușor Dan își încasează capitalul de imagine. Când întrebăm dacă s-a ținut de cuvânt, primim adresa altei instituții.

În același răspuns, AEP ne-a explicat și de ce a refuzat rambursarea a aproape un milion de lei: sondaje realizate înainte de campanie, materiale de propagandă produse de firme care nu aveau contract cu candidatul, potrivit documentelor depuse chiar de el, și donații online pentru care lipseau actele cerute de lege. Nicușor Dan a contestat sancțiunile și a obținut hotărâri favorabile, integral sau parțial. Litigiile nu sunt încheiate definitiv.

AEP ne-a mai comunicat că peste 200.000 de lei pentru care dispusese confiscarea erau neîncasați la data răspunsului. Procedurile astea au parcursul lor juridic. Promisiunea donației are o întrebare mult mai simplă.

Unde este donația, domnule președinte? De ce trebuie ca cetățenii să corespondeze cu două instituții ca să afle dacă v-ați ținut de cuvânt?

Am contestat refuzul Administrației Prezidențiale și vom publica răspunsul.

Generozitatea din declarații nu ține loc de donație. Iar imaginea de om corect nu ține loc de corectitudine.

MintiND.

Ne-am strâns 9000 de oameni aici și a venit momentul să facem ceva, împreună, dincolo de donațiile pentru care vă mulțumim.
Ieri Embassy of Denmark in Romania, într-un dispreț total față de legile și cultura României a găzduit o întâlnire pe teme de LGBT cu Asociația Accept, cea iubitoare de tabere cu minori și alte 18 ambasade din România, care nu au fost numite.
Spunem despre dispreț față de legea Română pentru că s-a discutat cu entuziasm și despre mitingul "Pride" ilegal din Oradea. Legile sunt ignorate cand le foloseste lor.
Ambasada Danemarcei nu s-a obosit să ne răspundă de ce au sprijinit un miting LGBT unde au fost și copii, dar continuă cu propaganda acestora în România.
Ceva ce nu este treaba unei ambasade. Un exemplu perfect de ipocrizie din partea unei institutii care vobeste toata ziua de drepturi egale si diversitate.
Este momentul să le arătăm că aici nu e sat fără câini să facă ce vor și vă rugăm să le trimiteți cât mai multe mailuri - au adresa pe pagina de FB - și comentarii la postare, pentru a înțelege că în România LGBT este legal dar NU este o valoarea și românii nu au nevoie de ambasade ca să ii educe. Ne descurcăm și singuri, mulțumim!
Vă rugăm din suflet, fără jigniri, fără cuvinte urâte, fără amenințări, să le arătăm că suntem mai civilizați și mai demni ca ei care propaga valori morale joase!
Mulțumim, distribuiți și comentați, împreună putem face o diferență, usor usor!

Vă mai amintiți că săptămâna trecută am scris ambasadelor care au semnat declarația de sprijin pentru MARSUL LGBT Bucharest Pride din iunie? Le-am pus trei întrebări despre copiii care au fost la marș fără nicio măsură de protecție.

A trecut o săptămână, așa că vă spunem ce a ieșit.

Norvegia ne-a scris trei rânduri, în esență că au luat notă de întrebări. Despre copii nu au zis nimic.

Elveția ne-a trimis un paragraf despre valori universale și demnitate umană, în care copiii nu apar deloc. Cât despre siguranța lor, au încredere în „autoritățile locale competente”. Cu alte cuvinte, au semnat ei, dar răspunde altcineva. Le-am scris din nou și le-am cerut un da sau un nu. N-au mai răspuns.

De la celelalte ambasade n-a venit nimic, nici măcar o confirmare de primire.

Deci nicio ambasadă nu a spus: da, am semnat, am văzut ce era acolo, ne asumăm. Toate au semnat, dar niciuna nu vrea să răspundă pentru semnătură.

Mergem mai sus. De azi scriem direct ministerelor de externe, în capitale. Începem cu Berna, restul urmează în zilele astea. Vrem ca fiecare guvern să afle ce a semnat ambasada sa la București și ce a refuzat să explice după. Cineva trebuie să-și asume asta, și dacă ambasada nu vrea, întrebăm ministrul. Daca nu raspund nici ei, mergem mai departe.

Tot ce primim publicăm, inclusiv lista celor care nu răspund.

Dați share, să ajungă la ambasade înainte să ajungă mailul nostru la Berna.

AVEM PROCES CU ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ. PATRIA PRIMA VS NICUSOR DAN.

Lumea se întreabă de luni de zile în ce calitate participă domnișoara Mirabela Grădinaru, concubina lui Nicușor Dan, la reuniuni NATO, la întâlniri despre Ucraina și la alte evenimente oficiale, deși nimeni n-a ales-o în vreo funcție publică și nu ocupă vreun post la stat. Noi am făcut altceva decât să ne mirăm pe internet: am întrebat instituția, în scris. Nimic nu justifica activitatea domnisoarei.

Există o lege, 544/2001, care spune simplu că orice instituție publică e obligată să răspundă în 10 zile (30 în cazuri mai complicate) când un cetățean cere informații despre cm își face treaba. Nu e favor, nu e amabilitate, e obligație. Am folosit legea asta și am întrebat Administrația Prezidențială: în ce calitate participă domnisoara Grădinaru la evenimentele astea, ce statut are, pe ce bază, pe ce bani.

La unele întrebări nu ne-au răspuns deloc. La altele au răspuns ceva ce nu lămurea nimic.

Când o instituție te ignoră sau îți dă un răspuns de formă, legea îți dă un al doilea pas: reclamația administrativă. Adică le spui oficial „nu mi-ați răspuns la ce am întrebat, răspundeți-mi". Am făcut-o. Rezultatul a fost, în opinia noastră, tot un non-răspuns.

Iar când și pasul ăsta e ignorat, mai rămâne unul singur: instanța. Așa că am dat în judecată Administrația Prezidențială. Dosarul e la Tribunalul București. Un judecător va decide dacă instituția avea sau nu dreptul să nu ne răspundă.

„România transparentă" și celelalte sloganuri frumoase țin exact până când cineva pune întrebări în scris și cere răspunsuri tot în scris. Patria Prima face tocmai pasul pe care nu-l face aproape nimeni: de la „cum dracu' e posibil?" la cerere oficială, plângere și, când e nevoie, proces.

Mulțumim celor care ne susțin financiar. Donațiile voastre plătesc exact genul ăsta de demers pe care nu il face nimeni altcineva. Ne intrebam, de ce?
Detalii in articolul din Lumea Justitiei, in comentarii.

Am aflat și noi, cu uimire, de la urmăritori, că există un mini-cult al personalității CEO-ului Kaufland România, dl. Marco Hoessl.

Da, același Marco Hoessl care tace mâlc de aproximativ 10 luni când vine vorba despre banii dați de compania sa Asociației ACCEPT pentru proiectele LGBT cu minori.

„Cunoscutul” jurnalist Horia Ghibuțiu — cunoscut în sensul în care a trebuit să dăm și noi un Google ca să aflăm cine e — i-a dedicat o carte de 345 de grame de admiratie pura, numită „Marco Hoessl: Omul din spatele CEO-ului”.

Și dă-i cu elogii, leadership, valori, viziune, de zici că nu vorbim despre CEO-ul unui lanț de supermarketuri, ci despre omul care a inventat retailul și, în timpul liber, vindecă bolnavi și înmulțește pâinile direct la brutăria Kaufland. Dar devine și mai frumos.

Cartea conține și o descriere elogioasă a dlui Hoessl făcută de Cătălin Botezatu.

Noi nu vrem să facem aluzii răutăcioase despre „omul din spatele” dlui Hoessl. Ar fi pueril. Menționăm doar că cei doi au avut și o colaborare profesională de succes, prin lansarea unor colecții vestimentare exclusive în... Kaufland.

Nu știm. Noi doar punem întrebări.

Și constatăm că, uneori, e mai ușor să scoți o carte despre un CEO decât un răspuns de la el.

Lucrurile devin din ce în ce mai triste pentru frauda numită „Legiunea Română Getica” si noua lor minciuna, Scoala de drone Kinetica.

La început, povestea a fost împinsă puternic de Radu Hossu — 12 clase, absolvent de liceu cu profil de electrician, omul care a strâns în jur de un milion de euro pentru Ucraina pe Revolutul sau și despre care am arătat deja că nu a prezentat public o justificare completă și verificabilă pentru întreaga sumă.

Apoi îl avem pe Sergiu Bogdan Meșeșan: condamnat în Suedia, unde a executat aproximativ trei ani de închisoare pentru fraude cu carduri. Actele sunt publice pe site-ul nostru. Ei au inventat povestea Getica.

Am întrebat și armata ucraineană despre „Legiunea Română Getica”. Răspunsul primit a arătat că această pretinsă structură nu există în forma în care a fost vândută publicului.

Acum vine și Ministerul Apărării Naționale din România și dărâmă si ei minciuna.

Scoala de Drone neautorizata Kinetica s-a lăudat că instruieste militari români în folosirea dronelor. Antena 3 a transformat povestea în reportaj, cu „batalion”, „luptători” și militari care ar învăța de la ei. Materialele au fost făcute în principal de Laurențiu Rădulescu, alături de Robert Baran, iar în reportajele mai vechi a apărut și Cosmin Herea.

Numai că MApN spune oficial exact contrariul: militarii activi și rezerviștii voluntari NU au participat și NU participă la instruirile organizate de RBG Tactical/Kinetica. Și mai spune că nu are relații instituționale sau informale cu vreun „batalion Getica” sau „grup de luptă Getica”.

Mai simplu de atât nu se poate. Getica minte că instruiește Armata. Armata spune că nu.

Getica se prezintă ca structură militară. Instituțiile militare care ar trebui să știe spun altceva. Doar frauda unui puscarias care incearca o ultima schema e a face bani.

Iar partea cea mai frumoasă este că am trimis la Antena 3 răspunsul oficial al Ministerului. Deci nu mai pot spune nici măcar că n-au știut. Povestea rămâne acolo, neverificată și contrazisă oficial, iar reclama pentru aceiași oameni continuă.

Așa că începe să fie legitim să ne întrebăm: e doar jurnalism atât de prost încât nimeni nu verifică nimic sau există și niște bani prin povestea asta?

Dar când un fost condamnat pentru fraude, o structură militară pe care instituțiile oficiale nu o confirmă și o televiziune care continuă să le ofere legitimitate apar în aceeași poveste, întrebarea devine inevitabilă:

Antena 3 îi promovează gratis sau cineva ia spaga?

Pentru că „n-am știut” nu mai ține. Le-am trimis răspunsul Ministerului si stirea e acolo inca. Atat se poate.

Astăzi, Asociația Patria Prima a sesizat autorități din Germania, Uniunea Europeană și SUA, a notificat din nou grupul Schwarz și Kaufland și a scris Ambasadei Germaniei la București, în legătură cu programul finanțat de Kaufland Romania prin care Asociația ACCEPT a făcut propagandă LGBT copiilor de 13–19 ani din sate din România: tabără, ateliere despre „tranziția în siguranță", „consiliere" pentru „adolescenți trans și q***r din mediul rural". Așa și-au descris ei singuri proiectul, cu sigla Kaufland pe afiș!@

Fără licență de servicii sociale. Confirmat ANPIS. Fără aviz de la Ministerul Educației. Confirmat de minister. Fără acordul părinților. Confirmat ANPDCA.

Kaufland ne-a admis în scris, în decembrie 2025, că e sponsor unic. În februarie, când a ieșit scandalul, „s-a delimitat". Patru scrisori către Kaufland și o sesizare la conformitatea grupului Schwarz din Germania: zero răspunsuri. Zero responsabilitate fata de comunitatea care le aduce profituri.

În România, cazul e la Protecția Copilului Sector 2, la Colegiul Psihologilor și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, unde am depus denunț penal pe 31 iulie împotriva ACCEPT, a administratorului programului și a Kaufland România. Azi am mers acolo unde se iau deciziile pentru Kaufland Romania.

În Germania: BAFA, autoritatea federală care aplică Legea diligenței în lanțurile de aprovizionare; Punctul Național de Contact pentru Liniile Directoare OCDE; Comisia de Petiții a Bundestagului, Parlamentul German.
În UE: Comisia PETI a Parlamentului European.
La ONU: UN Global Compact, unde Schwarz și-a asumat public respectarea drepturilor omului.
La corporație: a doua notificare către Schwarz Group Compliance și notificare către Kaufland Compliance, ambele cu termen de răspuns.

Și am scris si la Ambasada Germaniei București Aceeași ambasadă care în iunie a semnat declarația de susținere a marșului organizat de Asociatia ACCEPT, unde am documentat copii sub trei ani fără nicio măsură de protecție.

Vrem să știm dacă Statul German consideră normal ca o ambasadă a sa să gireze și o corporație a sa să finanțeze, fără să verifice nimic, un organizator pe care trei instituții ale statului român l-au găsit fără autorizații pentru lucrul cu minori. In functie de raspuns, vom aborda si Ministerul german de Externe.

Investițiile străine sunt binevenite în România. Le vrem. Dar perioada în care o corporație venea aici ca pe plantație, își punea sigla pe orice fără să verifice, iar când ieșea prost ridica din umeri și tăcea, s-a încheiat. Un copil de 13 ani dintr-un sat din România are părinți, are drepturi și există legi, și aici, și în Germania, care spun exact cine are voie să lucreze cu el și ce are voie să-i predea.

Nu ne așteptăm să ne mulțumească nimeni și nici ca vreo instituție să rezolve totul mâine. Unele demersuri vor fi respinse, desigur, e un grup puternic. Chiar daca nu se vor lua masuri, lumea incepe sa afle. Romania nu e sat fara caini.

Mulțumim celor care ne susțin! Sperăm ca data viitoare, când o corporație face ceva asemănător, să avem deja strânși banii de avocați ca să ne permitem si propriul proces, nu doar să sesizăm. Patria Prima nu face jurnalism, face dosare.

Nu mai aveam niciun chef să scriem despre dl. Marian Godină. Dar, din păcate, dânsul pare să aibă foarte mult chef să scrie iar minciuni despre noi.

Ultima fantezie spune că Patria Prima ar fi „terorizat” firmele cu care colabora și că una dintre ele s-ar fi revoltat atât de tare încât ar fi reluat colaborarea cu el. Morala fiind ca noi desi suntem nasoi, binele a invins.

Frumoasă poveste. Aproape de Patreon. Suntem șocați că nu ne-a cerut și bani ca s-o citim. Până și Radu Hossu ar avea ceva de învățat de aici.

Realitatea este ceva mai puțin spectaculoasă: am scris exact la două firme cu care dl. Godină colabora CÂT TIMP ERA ÎNCĂ POLIȚIST. Iar mailurile începeau prin a explica foarte clar cine suntem, în ce calitate întrebăm și că respectivele companii NU au nicio obligație să ne răspundă.

Punem mai jos fragmentul relevant, ca să puteți vedea și voi cm arată această teribilă „teroare”.

Și povestea cu firma indignată are o mică problemă: cu una dintre cele două colaborarea abia începuse, iar cu cealaltă dl. Godină a continuat să lucreze până în prezent. Poate s-a revoltat o a treia firmă. Una căreia noi nu i-am scris?

Noi, apropo, nici măcar nu ne-am „lăudat” că l-am reclamat. Am făcut ceva absolut banal într-o societate normală: când un polițist câștigă bani din activități online și există întrebări legitime, le adresezi autoritatilor si iti vezi de treaba. Dl. Godină, aparent, nu prea reușește să-și vadă de a lui.

Dar, na, așa e când șomezi și ai prea mult timp liber. Acum două zile se bucura public pe Facebook că și-a găsit șosete pe care scrie „stânga” și „dreapta”. Omul are probleme existențiale serioase, iar noi îl deranjăm cu prostii din astea: compatibilitate, documente și adevăr...

101.110 lei. Atât costă, la tarif oficial, să fii învățat de Radio Romania să-ți iubești înlocuitorii.

Radio România — instituția pe care o plătiți prin lege, vă place sau nu — a descoperit că românii au un defect de fabricație. Nu sărăcia, nu spitalele, nu milioanele plecați din țară. Percepția despre migranți. Iar pentru asta există tratament: se numește „România a doua casă" și l-ați finanțat fără să știți.

📄 Bijuteria discretă a schemei: radioul public administrează workandlive punct ro, o „poartă de acces" — cuvintele lor — pentru străinii care vin să muncească și să studieze aici. Un ghișeu de întâmpinare cu ștaif, găzduit de instituția care teoretic există ca să vă servească pe voi. N-ați auzit de el, firește. Genul ăsta de proiect nu apare în buletinul de știri; trăiește liniștit din bugete publice, pe ascuns.

💰 Apoi capodopera: 18 interviuri cu străini din 18 țări, ambalate în eBook și lansate festiv la târg de carte la Gaudeamus. 27 de oameni pe statul de plată al proiectului — jurnaliști, tehnicieni, editori — ca să producă povești calde despre cât de primitoare e țara din care localnicii pleacă pe bandă rulantă. Dar asta e alt departament, nu deranjați.

🎯 Scopul vine din contractul de finanțare, cu antet și semnătură: obiectivul asumat este „îmbunătățirea percepției publicului față de migranți" Statul a stabilit că părerea voastră e o defecțiune, a bugetat reparația la 101.110 lei și a difuzat-o ON AIR și ONLINE pe toate rețelele sale, să nu rămână vreun cetățean necorectat. Când o guvernare cheltuie ca să-ți schimbe opinia, manualul are un cuvânt pentru asta — și nu e „cultură". E manipulare.

🏛️ Sponsorul operațiunii: AFCN, adică Agenția Fondului Cultural Național. Sub Ministerul Culturii, împarte anual milioane de lei prin comisii pe care nu le-a votat nimeni. Din fondul „cultural" al națiunii, națiunea primește lecții despre ce să simtă când e depășită la coadă în propria țară.

Frumusețea întregului aranjament e că totul e legal, semnat și ștampilat — atât de în regulă încât nimeni nu s-a obosit să anunțe. Afli doar dacă scotocește cineva. Noi am scotocit.

Documentul e atașat. Dați share, că la radio sigur nu se difuzează. ⬇️