Honorius Circa

LA MULȚI ANI ROMÂNIA! 🇷🇴

UNDE DUCE LIPSA DE STRATEGIE ȘI INVESTIȚII (CU CAP) ÎN EDUCAȚIE!

În 2022, România a participat din nou la testele PISA - Programme for International Student Assessment - program care măsoară competențele elevilor de 15 ani în matematică, lectură și științe.

‎Rezultatele nu sunt doar proaste. Sunt catastrofale în mod sistematic.

‎428 de puncte la toate cele trei domenii evaluate: matematică, lectură, științe. Un scor perfect uniform, perfect mediocru, perfect dezastruos.

‎Pentru a înțelege mai bine, trebuie să observăm că media OECD este 478 de puncte. Diferența de 50 de puncte echivalează cu aproximativ un an și jumătate de școlarizare.

Estonia, liderul european, are 526 de puncte (când spuneam ca vreau sa fiu Estonia se uita lumea la mine ciudat).

Noi suntem cu aproape 100 de puncte în urmă - echivalentul a peste doi ani de școală.

‎România ocupă locul 2 din urmă în Uniunea Europeană. Doar Bulgaria ne depășește la capitolul eșec educațional.

‎Dar cifrele brute nu captează dimensiunea dezastrului. Detaliile arată așa: 33.2% dintre elevii români se situează sub nivelul 2, pragul considerat de OECD drept limita alfabetizării funcționale.

Concluzia - suntem o turma condusa de lideri fără viziune, fără plan, fără viitor.

Digitalizarea instrumentelor de supraveghere a pietelor financiare este una din principalele priorități ale managementului Autoritatea de Supraveghere Financiară .

ASF începe achiziția unui program informatic de supraveghere a activității pieței de capital • Newsweek România ASF demarează achiziția unui program informatic pentru supravegherea activității de tranzacționare pe piața locală de capital.

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a adoptat proiectul de lege „Ecosistem“, care reprezintă un demers amplu de reformare a cadrului legislativ aplicabil organismelor de plasament colectiv și administratorilor de fonduri.

Proiectul a aparut in urma colaborarii dintre ASF si reprezentanții industriei de profil, urmărind simplificarea procedurilor de autorizare, crearea unui regim mai flexibil pentru fondurile de investiții alternative destinate investitorilor profesionali și stimularea pieței locale de private equity și venture capital.

S-a urmarit adaptarea cadrului de avizare la realitățile economice actuale, încurajarea investițiile și inovația combinate cuun nivel mai ridicat de protecție pentru investitorii de orice fel.

Proiectul „Ecosistem“ este un pas important în modernizarea arhitecturii legislative a pieței de capital din România, principalul obiectiv fiind consolidarea rolului acesteia ca instrument eficient de finanțare a economiei reale.

Proiectul a fost transmis Ministerului Finanțelor pentru inițierea procesului de consultare publică și avizare interministerială.

🔗 Mai multe detalii despre proiectul de lege găsiți aici – https://s9.ro/2g1j

Ceremonialul întronării sultanilor otomani

Cum se desfășura ceremonialul întronării unui sultan? În vremurile de glorie ale Imperiului Otoman, întronarea unui padișah atrăgea privitori din întreaga lume. Din fericire pentru pasionații de istorie, o astfel de ceremonie a fost imortalizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către pictorul italo-german Luigi Mayer.

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 26 August: Bătălia de la Crecy.
La data de 26 august 1346 a avut loc Bătălia de la Crecy dintre Anglia și Franța, una dintre cele mai importante bătălii din „Războiul de 100 de ani”. Acest conflict dintre regatele medievale engleze și franceze, ce s-a desfășurat în intervalul 1337-1453, a fost caracterizat prin pretenția regilor englezi de a deveni și regi ai Franței în baza drepturilor de moștenire ale Isabelei, mama regelui Edward al III-lea al Angliei. Chiar dacă conflictul dintre cele două regate nu a fost unul continuu, ci a fost marcat şi de perioade de pace, una dintre cele mai spectaculoase bătălii ale acestui război de 100 de ani este bătălia de la Crecy din 26 August 1346, în urma căreia englezii au ieşit învingători. Purtată în nordul Franţei, în apropiere de localitatea Crecy, bătălia a fost una dintre cele mai impresionante bătălii ale Evului Mediu, atât datorită tehnicilor de luptă adoptate, cât și de folosirea noilor arme, respectiv de folosirea arcurilor alungite, care erau mult mai puternice, ori de folosirea , pentru prima dată în Europa, a armelor de foc, respectiv a tunurilor ce aruncau ghiulele. În timpul bătăliei, englezii, au hotărât să adopte o poziţie defensivă și în loc să ducă o confruntare directă cu francezii, au preferat să alinieze arcaşii echipați cu arcuri alungite în apropierea taberei adverse, iar pe dealuri au postat tunuri ce aruncau ghiulele. Astfel, în momentul confruntării, francezii au fost puşi la pământ sub ploaia de săgeţi și de ghiulele, mulți soldați ai armatei franceze căzând pe câmpul de luptă. Bătălia de la Crecy l-a transformai în erou pe regele Edward al III-lea, mai ales după ce acesta va asedia și va cuceri portul Calais, port ce va rămâne în mâinile englezilor timp de peste două sute de ani.

O clădire din Istanbul este atât de veche încât a prins toate imperiile care au stăpânit acest oraș. Nu este doar o simplă construcție — este o veritabilă capsulă a timpului, în care istoria s-a așezat strat peste strat, de-a lungul secolelor.

• De la Roma la prezent, într-un singur zid
La baza clădirii se pot observa elemente tipice Imperiului Roman: ziduri groase din piatră și coloane masive, care amintesc de epoca în care orașul purta numele de Byzantion și era parte a vastului imperiu al Romei.

• Urme bizantine peste ruinele romane
Imediat deasupra se ridică structuri cu arcade elegante și detalii specifice arhitecturii bizantine. Aceste elemente au fost adăugate în perioada în care orașul devenise Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin și unul dintre cele mai importante centre ale lumii creștine medievale.

• Influența otomană prinde contur
Pe următorul nivel, zidăria și stilul devin mai funcționale, reflectând perioada otomană, când orașul a fost cucerit de turci în 1453 și transformat în Istanbul. În acest strat se simte adaptarea la noile cerințe ale unei societăți islamice și comerciale.

• Viață modernă pe ruine antice
În mod surprinzător, clădirea nu este abandonată. Deasupra tuturor acestor straturi istorice, există încă locuințe moderne în care oamenii trăiesc astăzi, fără să realizeze, poate, că sub picioarele lor se află peste 2.000 de ani de istorie.

• O lecție vie de civilizație
Istanbulul este unul dintre puținele locuri din lume unde trecutul nu e doar păstrat în muzee — ci este încorporat, la propriu, în viața de zi cu zi.

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 18 iunie: Bătălia de la Waterloo.
La data de 18 iunie 1815, a avut loc bătălia de la Waterloo, dintre armată franceză condusă de împăratul Napoleon Bonaparte și armata celei de-a Șaptea Coaliții, aflată sub comanda ducelui de Wellington. Bătălia s-a încheiat cu victoria aliaților celei de a Șaptea Coaliții, această victorie reprezentând practic sfârșitul Imperiului napoleonian. Armata franceză a lui Napoleon era o armată omogenă ce beneficia de un corp foarte bun de cavalerie, un contingent mare de artilerie și mai multe unități profesioniste de infanterie, pe când armata ducelui de Wellington, formată din soldați englezi, belgieni, olandezi și germani, nu avea o bună experiență militară, mulți dintre ei provenind din provinciile de pe Rin, regiuni care fuseseră sub control francez timp de două decenii. Bătălia a început la ora 11:30 dimineaţa, cu un atac al lui Napoleon în flancul drept al inamicilor, atac care însă nu a avut succes, urmat apoi de un bombardament al artileriei franceze, menit să distrugă centrul armatei aliaţilor. După-amiaza, încercările repetate de atac ale francezilor au eşuat, armata contelui Blucher, care aştepta momentul oportun, a intrat în luptă și i-a obligat pe francezi să se retragă pe amplasamentul deținut anterior. În continuare Napoleon și-a angajat infanteria într-un atac menit să distrugă centrul armatei aliate, însă artileria aliaţilor a produs pierderi majore în cadrul armatei franceze, oprindu-le iarăși ofensiva. După amiază, Napoleon și-a regrupat soldaţii și a atacat din nou cu cavaleria, deși situaţia infanteriei devenise deosebit de precară. În jurul orei 18 infanteria dulcelui de Wellington a reușit să străpungă flancul drept al francezilor și să producă panică în rândurile soldaţilor francezi, care vor încerca să scape pe drumul de la Charle-Roy. Ducele de Wellington și contele Blucher au hotărât ca trupele aliate să-i urmărească pe francezi și să-i forţeze să se retragă dincolo de râul Sambre. În acest timp, împăratul Napoleon avea de luat o decizie capitală și extrem de dificilă și anume să încerce să-și ralieze trupele dezorganizate sau să se întoarcă la Paris, pentru a convinge Camerele Parlamentului de necesitatea continuării luptei cu trupele de rezervă. Legislativul, rezervat încă de la întoarcerea împăratului din insula Elba, este acum de-a dreptul ostil și sfidător și după scurte deliberări, cere suveranului să abdice. Astfel ,Napoleon a fost astfel nevoit să se predea Marii Britanii, cel mai redutabil inamic al său, iar după o scurtă escală în Anglia, împăratul va fi transportat cu vasul „Bellerophone” pe insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud, unde va muri în anul 1821 la vârsta de 52 de ani.

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 17 iunie: Atacul de noapte de la Târgoviște.
În noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, a avut loc celebrul „atac de noapte de la Târgoviște” a armatei condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, împotriva impresionantei armate otomane condusă de sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Conflictul dintre cei doi a pornit inițial de la refuzul lui Vlad Țepeș de a plăti tribut otomanilor, dar mai ales datorită faptului că Vlad a trecut în Bulgaria și a tras în țeapă o mulțime de turci ce apărau raialele turcești de pe Dunăre. Astfel, în primăvara anului 1462 sultanul s-a îndreptat spre Valahia pentru a pedepsi cutezanța voievodului român, care lipsit de sprijin extern în fața primejdiei ce-i amenința țara, a recurs la tactica folosită în asemenea împrejurări, adică a dat poruncă să fie pustiit tot în calea invadatorilor, pentru ca aceștia să fie lipsiți de mijloacele de aprovizionare. De asemenea, Țepeș i-a adunat sub steagurile sale pe toți bărbații apți de luptă, însă în vreme ce oastea sa număra puțin peste la 25.000 de oameni, efectivele turcești urcau până la 150.000 de luptători. După ce grosul oștirii turcești a trecut Dunărea pe la Turnu Măgurele, iar oștenii lui Țepeș nu a reușit să-i oprească pe turci în apropierea fluviului, voievodul i-a lăsat pe otomani să înainteze prin țara pustiită, lovind însă prin surprindere detașamentele care se depărtau de tabără în căutare de hrană și apă. Fiind conștient de superioritatea zdrobitoare a inamicului, voievodul român a aplicat tactica hărțuielii continue, atacând cu grupuri mici de călăreți, grupuri care apoi se retrăgeau în pădurile din apropiere. În această atmosferă tensionată, în care oștile turcești flămânde înaintau prin țara pustiită, a avut loc cea mai mare lovitură a lui Vlad Țepeș și anume atacul de noapte din noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, atac menit să demoralizeze și mai mult oastea otomană. Vlad Țepeș a ales momentul atacului cu multă iscusință, deoarece după un marș istovitor de 10-12 zile printr-o țară pustiită, oastea turcească era demoralizată și numai ambiția sultanului care voia să ajungă la cetatea de scaun, a făcut să înainteze până în apropierea Târgoviștei. Înaintea atacului, ostașii lui Vlad Țepeș s-au îmbrăcat în straie otomane pentru a spori și mai mult confuzia în tabăra inamică, iar acest lucru i-a reușit din plin deoarece în confuzia creată otomanii au început să se măcelărească rapid între ei. Atacul a început la trei ore după apusul soarelui și a durat până la patru dimineața, provocând mari pierderi în tabăra otomană. Vlad însuși a dorit să atace cortul sultanului, dar l-a confundat cu cortul celor doi mari viziri, Ishak Pașa și Mahmud Pașa și numai lupta disperată a ienicerilor de pază de sub comanda lui Mihaloğlu Ali Bey a făcut ca sultanul să nu fie ucis. După unele izvoare în acest atac au fost ucişi peste 30.000-35.000 de turci, românii având un număr foarte mic de victime, în jur de 200 de ostași și tot cam atâția răniți. În dimineața următoare atacului, Mahomed al II-lea a constatat cu groază marile pierderi suferite de ai săi şi prin urmare a poruncit retragerea armatei sale peste Dunăre. Însă în timpul retragerii precipitate, turcii au fost loviți permanent de oștile române, sultanul însăși asistând la un spectacol care a băgat și mai mult groaza în oștile sale. Astfel, pe drumul de întoarcere oștile turcești au trecut pe lângă o pădure de țepi în care atârnau o mulțime de turci uciși în timpul bătăliei, această priveliște adâncind și mai mult groaza în rândurile armatei otomane.

Provocări pe piața de capital

Live Profit TV Live Profit TV