Metafeeling

POV: Copilul cel mare a schimbat clasa, colegii, învățătoarea cu 2 săptămâni înainte de începerea școlii din cauza unor decizii directorale. Azi, m-am surprins în fața clasei cu emoții în aparență pentru el, dar care erau de fapt ale mele din copilărie când și eu am schimbat toate cele de mai sus din cauza unor schimbări bruște care se întâmplau în acel moment în viața mea.
Tristețe, anxietate, respingere…toate acestea m-au copleșit și da, erau ale mele, dar fără să vreau le proiectam pe copil.
Așa ca te invit și pe tine să vezi ce e cu adevărat legat de copilul tău și ce e, de fapt, al tău de rezolvat.
🩵

Pentru că tot e în trend “Kinda Chic to…”, m-am gândit să fac o serie în română 😁

Cam fain, nu?

Permite-ți azi să simți fără să te judeci pentru asta. 🤍

Ne aflăm într-o perioadă a schimbărilor majore. O vedem la televizor, o simțit prin schimbările climatice, NE simțim într-un carusel de emoții și gânduri care parcă nu se mai termină.

Dar cm ar fi să începem sa dăm jos toate armurile menite să ne protejeze? Cum ar fi să încetăm să trăim în trecut și să ne asumăm PREZENTUL? Cum s-ar simți dacă am renunța la răni și emoții “negative” și am începe să ne bucurăm de fiecare zi cu entuziasmul unui copil?

Deconstrucția e un proces necesar, dar nu toată lumea va fi dispusă să facă acest pas.

Ție la ce îți este cel mai greu să renunți din cm te-ai construit?

Muntele te readuce față în față cu cine ești tu cu adevărat. And this is as painful as it is beautiful!

Unul dintre cele mai controversate roluri din triada Karpman este rolul Agresorului. De ce? Pentru că nimeni nu vrea să se indentifice cu el, dar toți o facem sooner or later.

Tu îți dai seama ce activează Agresorul din tine?

Ultimul rol din Triunghiul Dramei este poate cel pe care l-am jucat (sau încă îl mai jucăm) majoritatea dintre noi.

Fie ca ne-am dorit să ne salvăm părinții, iubirea, prietenii, de fapt făceam asta ca să salvăm o parte din noi care s-a simțit abandonată, în timp respinsă, neacceptată!

Pare, într-adevăr, cel mai bun rol, dar nu este! Pentru ca vine cu o presiune pe care o punem pe ceilalți și cu o disperare de a ne vedea cineva.

Ce rol din triada joci cel mai des?

Există o întrebare la care majoritatea dintre noi ne blocăm 👉🏻 CINE EȘTI TU ÎN AFARA ROLURILOR PE CARE LE JOCI?

Mindf**k, nu?

Învățăm de mici să ne încadrăm în niște tipare, în anumite roluri, pentru a obține atenție/iubire/siguranță. Și jucăm aceste roluri până când ceva din noi spune “STOP”.

Te invit să te gândești în ce situații joci rolul de VICTIMĂ și dacă pericolul pe care mintea îl percepe e real sau e doar un tipar dintr-un trecut de mult apus?