Bal Design Group

Cum citim o locuință

„Cercetează structura lucrurilor din lume și învață a deosebi în ele materia, forța activă și scopul lor.” Marcus Aurelius

Când ne imaginăm casa în care am vrea să trăim, vedem aproape întotdeauna imagini. O fațadă care ne place, o terasă într-o dimineață de vară, o bucătărie luminoasă, o fereastră mare către grădină. Astăzi, randările pot face toate acestea atât de convingătoare, încât ajungem să vedem viitorul înainte ca locuința să existe.
Și este firesc. O casă trebuie să ne placă.
Dar după prima privire ar trebui să vină și a doua.
Pentru că lucrurile care ne cuceresc cel mai repede sunt, de multe ori, și cele mai ușor de schimbat. Culoarea pereților, mobilierul, corpurile de iluminat, finisajele pot fi înlocuite. Un plan prost, o cameră disproporționată, o orientare nefericită sau lipsa spațiilor de depozitare ne vor însoți mult mai mult timp.
De aceea, înainte de a proiecta sau cumpăra o locuință, merită să ne întrebăm mai puțin cm arată și mai mult cm vom trăi în ea.
Unde intră soarele dimineața? Cât din suprafața pentru care plătim poate fi folosită cu adevărat? Unde așezăm masa atunci când se adună familia? Unde punem dulapurile, aspiratorul, valizele, bicicletele? Putem circula firesc prin casă fără să ocolim mobilierul? Bucătăria este aproape de locul prin care venim cu cumpărăturile? Dormitorul are liniștea de care are nevoie? Există intimitate între zona de zi și cea de noapte? Și ce se va întâmpla cu aceeași casă peste douăzeci sau treizeci de ani, când viața noastră va arăta altfel?
Sunt întrebări lipsite de spectaculozitate. Tocmai de aceea sunt importante.
O locuință bună se descoperă în gesturile obișnuite ale unei zile: drumul de la pat la baie, cafeaua băută în lumina dimineții, cumpărăturile aduse până în bucătărie, o masă la care mai încap doi oameni, o ușă care se deschide fără să lovească un dulap, un colț în care poate apărea, peste ani, încă o nevoie pe care astăzi nici nu o bănuim.
Aici planul spune mult mai mult decât randarea.
Legislația stabilește suprafețe minime, condiții de iluminare, volume, circulații, igienă și siguranță. Aceste reguli sunt necesare, dar reprezintă doar pragul de la care putem începe să vorbim despre o locuire decentă. O casă poate respecta toate normele și, cu toate acestea, să fie incomodă. Diferența o fac proporția, orientarea, relația dintre încăperi, folosirea inteligentă a fiecărui metru pătrat și capacitatea spațiului de a răspunde unei vieți reale.
În aproape trei decenii de proiectare am învățat că locuințele bune sunt rareori cele care încearcă cel mai mult să impresioneze. Sunt cele în care lucrurile par să vină firesc la locul lor. În care nu te întrebi unde ai putea pune un dulap, pentru că locul lui există deja. În care circulațiile nu consumă inutil suprafața, lumina ajunge unde trebuie, iar încăperile au proporții potrivite pentru ceea ce se întâmplă în ele.
O casă bine proiectată nu îți cere, în fiecare zi, să te adaptezi greșelilor ei.
Poate acesta este lucrul cel mai important pe care ar trebui să îl cerem unui arhitect și cel mai important lucru pe care ar trebui să îl căutăm atunci când cumpărăm o locuință: să vedem dincolo de ceea ce ne place astăzi și să încercăm să înțelegem ceea ce ne va fi necesar mâine.
Pentru că „îmi place casa aceasta” este doar începutul.
Întrebarea adevărată este:
„Voi putea trăi bine aici?”

Sediul Poliției Locale Constanța a ajuns la recepția lucrărilor.

Pentru noi, cei care am realizat proiectul de reabilitare și modernizare, este capătul unui drum început cu relevee, măsurători și evaluarea construcției existente și continuat cu proiectare, coordonarea specialităților, detalii de execuție, asistență tehnică și șantier.
Intervenția a pornit de la o clădire existentă, cu o volumetrie deja definită, și a urmărit reabilitarea construcției, modernizarea spațiilor și instalațiilor și adaptarea acestora la cerințele actuale de funcționare. La exterior, am păstrat caracterul sobru, firesc pentru o instituție publică, urmărind în același timp o imagine actuală și coerentă.
Între proiect și fotografia de astăzi stă partea care se vede mai puțin: soluții corelate între specialități, situații descoperite în teren, detalii adaptate pe parcurs și multe ore de lucru ale tuturor celor implicați.
Recepția încheie lucrările. Pentru proiectant rămâne satisfacția simplă de a vedea proiectul construit și clădirea pregătită pentru o nouă etapă din viața ei.

UN MONUMENT AL EROILOR ÎNCEPE CU NIȘTE NUME.

Nume care, pentru noi, sunt astăzi săpate în piatră. Pentru cineva au fost însă un tată, un fiu, un frate, un prieten. Au avut case în care erau așteptați, oameni cărora le lipseau și vieți care ar fi trebuit să continue.
Când am refăcut acest monument, am pornit de la respectul datorat acestor nume. Am reașezat piatra, proporțiile, simbolurile și lumina într-o compoziție care să redea locului demnitatea și solemnitatea cuvenite memoriei celor pentru care a fost ridicat.
Timpul trece peste locuri și peste oameni. Rămân numele.
Iar câtă vreme cineva se oprește să le citească, ei mai sunt puțin aici.

DE LA 100 DE PUNCTE LA O INVESTIȚIE FINALIZATĂ

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași a finalizat lucrările de reabilitare și eficientizare energetică a căminelor T9, T10 și T11 din Campusul „Tudor Vladimirescu”, realizate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Pentru BAL DESIGN GROUP, povestea acestei investiții a început cu câțiva ani înainte de șantier, odată cu elaborarea Documentației de Avizare a Lucrărilor de Intervenții – DALI.
A fost etapa în care am analizat clădirile existente, am construit conceptul intervenției, am stabilit soluțiile de reabilitare și eficientizare energetică și am fundamentat tehnic și economic investiția. Documentația elaborată de echipa noastră a stat la baza proiectului depus pentru finanțare prin PNRR.
Iar proiectul a obținut punctajul maxim: 100 de puncte din 100.
La momentul evaluării, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași a fost singura instituție de învățământ superior care a obținut punctajul maxim în cadrul apelului, iar proiectul a fost ulterior admis la finanțare.
Pentru noi, acel rezultat a însemnat mai mult decât un punctaj într-un clasament. A fost confirmarea unei soluții construite pornind de la realitatea unor clădiri existente și de la întrebarea esențială a oricărei intervenții de acest fel: cm poți transforma fondul construit existent astfel încât să-i prelungești viața, să-i reduci consumurile și, în același timp, să-i redai calitatea de a fi locuit?
Astăzi avem și răspunsul construit.
Cele trei cămine oferă 720 de locuri de cazare modernizate, au trecut de la clasa C la clasa A de eficiență energetică pentru încălzire, iar consumul de energie destinat încălzirii a fost redus cu cel puțin 50%, potrivit datelor comunicate de universitate.
Sunt cifre care descriu rezultatul unei investiții de aproape 59 de milioane de lei. Din perspectiva noastră, ele spun însă și povestea unui drum început mult mai devreme, atunci când intervenția exista încă în planuri, studii, calcule și variante, iar soluția trebuia să demonstreze că este necesară, posibilă și justificată.
Un DALI bun nu este doar documentația cu care începe o procedură. Este momentul în care o nevoie devine o investiție coerentă, o idee capătă soluție tehnică, iar soluția capătă argumentele necesare pentru a putea fi finanțată și construită.
În cazul căminelor T9, T10 și T11, soluția fundamentată prin documentația elaborată de BAL DESIGN GROUP a obținut 100 de puncte din 100 și a contribuit la atragerea finanțării necesare realizării investiției.
Astăzi, când lucrările sunt finalizate, satisfacția noastră este simplă: ceea ce atunci trebuia demonstrat pe hârtie poate fi văzut acum construit.

FIECARE SECUNDĂ CONTEAZĂ. FIECARE SPAȚIU TREBUIE SĂ ȚINĂ PASUL CU EA.

Într-o unitate de pompieri, arhitectura urmează ritmul intervenției. Spațiile de odihnă, vestiarele, zonele tehnice și garajele autospecialelor se așază într-o succesiune precisă, legate prin trasee scurte și directe. Apropierea, continuitatea și accesibilitatea devin aici criterii care ordonează spațiul și îi dau măsura.
În proiectul nostru, această logică a determinat organizarea clădirii. Funcțiunile se articulează în jurul mișcării echipajelor, circulațiile devin legături directe între activitățile cotidiene și intervenție, iar arhitectura exprimă firesc rigoarea unui program în care fiecare deplasare contează.
În arhitectura unei unități de pompieri, timpul devine parte din proiect.

O CAPELĂ ESTE UN SPAȚIU ÎN CARE ARHITECTURA ÎNVAȚĂ SĂ VORBEASCĂ ÎN ȘOAPTĂ.

Într-un loc al reculegerii, fiecare gest capătă greutate. Lumina, proporțiile, materia și tăcerea construiesc împreună o atmosferă în care spațiul îi însoțește pe cei care îi trec pragul.
În proiectul nostru, am căutat o arhitectură reținută, așezată firesc în liniștea cimitirului. Lumina pătrunde controlat, materialele își păstrează sinceritatea, iar geometria conduce privirea și pașii către locul ceremoniei.
Un spațiu pentru despărțire, pentru memorie și pentru câteva clipe în care timpul rămâne în urmă.

O CASĂ DE VACANȚĂ SE PROIECTEAZĂ ÎN JURUL TIMPULUI PE CARE, ÎN SFÂRȘIT, ÎL AI.

Diminețile sunt mai lungi, masa se mută afară, o fereastră devine locul din care privești ploaia, iar terasa prelungește casa în peisaj. Lumina, orientarea și legătura dintre interior și exterior încep să deseneze spațiul în jurul unui alt ritm al vieții.
În proiectul nostru, casa s-a așezat firesc în jurul acestor lucruri simple: priveliștea, soarele, umbra, apropierea de natură și bucuria de a trece dinăuntru afară.
O casă de vacanță păstrează ceva rar: sentimentul că timpul îți aparține.

Cât de bogat trebuie să fii ca să te poți dezvolta?

Există o întrebare pe care declarațiile premierului Ilie Bolojan din ultimele zile o ridică fără să o spună direct: cât de bogată trebuie să fie o comunitate ca să merite o investiție publică?
Guvernul vorbește despre responsabilitate și despre o regulă nouă: proiectele finanțate din programe naționale vor avea o contribuție locală mai mare, iar în 2027 prioritatea va fi finalizarea lucrărilor deja începute. La prima vedere pare o măsură de bun-simț. Cine pune și bani proprii va cheltui mai atent.
Doar că România nu este alcătuită din orașe egale.
Oradea este exemplul pe care îl invocă aproape toată lumea atunci când vorbește despre administrație eficientă. Centrul istoric restaurat, infrastructura, spitalele, mobilitatea urbană – toate au schimbat radical orașul. Dar succesul Oradei nu s-a născut pentru că avea un buget uriaș, ci pentru că a reușit să atragă inteligent fonduri europene și bani guvernamentali, completându-i cu resurse locale.
Și atunci întrebarea devine incomodă.
Ar mai fi existat modelul Oradea în aceeași formă dacă, înaintea fiecărei investiții, municipalitatea ar fi fost obligată să găsească 25% din valoarea proiectului din propriul buget?
Poate că da. Poate că nu. Dar este o întrebare pe care o datorăm tuturor celorlalte orașe.
Pentru o comună sau un municipiu mic, 25% nu înseamnă doar un procent. Înseamnă școli pe care nu le mai repari, drumuri pe care le amâni, iluminat public, rețele de apă sau bani pe care pur și simplu nu îi ai. O comunitate bogată poate pune cofinanțarea și atrage restul banilor. O comunitate săracă rămâne în afara jocului tocmai fiindcă este săracă.
Iar aici apare paradoxul.
Fondurile publice și cele europene au existat tocmai pentru a reduce diferențele dintre comunități, nu pentru a le confirma. Dacă accesul la investiții depinde tot mai mult de puterea financiară a beneficiarului, riscăm să transformăm dezvoltarea într-un privilegiu al celor care s-au dezvoltat deja.
Investițiile publice încep cu mult înaintea șantierului. Încep cu studii de fezabilitate, expertize, DALI-uri, avize și proiecte tehnice. În spatele fiecărei documentații sunt luni de muncă și, mai ales, așteptarea unei comunități că ceea ce se desenează pe hârtie va ajunge, într-o zi, să fie construit. Dar niciun proiect nu schimbă viața nimănui cât timp rămâne într-un raft.
Poate că România are nevoie de mai multă disciplină bugetară. Nimeni nu contestă asta.
Întrebarea este alta: cm păstrăm disciplina fără să condamnăm la stagnare tocmai comunitățile care au cea mai mare nevoie de dezvoltare?
Pentru că dezvoltarea nu ar trebui să fie recompensa orașelor bogate.
Ar trebui să fie șansa celor care încearcă să ajungă din urmă.

ÎNTR-UN PENITENCIAR, ARHITECTURA DĂ FORMĂ TIMPULUI PETRECUT ÎNTRE ZIDURI.

Camera, coridorul, curtea, spațiile pentru muncă, educație sau întâlnirea cu familia alcătuiesc o lume cu reguli precise, în care dimensiunea spațiilor, lumina naturală, circulațiile și siguranța influențează direct viața de fiecare zi.
În proiectul nostru, intervenția asupra clădirilor existente a urmărit aducerea acestor spații la standardele europene actuale de detenție. Reorganizarea funcțională, îmbunătățirea condițiilor de cazare, accesul la lumină și aer, refacerea spațiilor comune și adaptarea circulațiilor au însemnat, dincolo de cerințele tehnice, regândirea felului în care arhitectura existentă poate răspunde unor exigențe contemporane.
Aici, fiecare metru pătrat, fiecare traseu și fiecare deschidere către lumină au o consecință directă asupra felului în care este trăită clădirea.

UN BAZIN DE ÎNOT ESTE UN SPAȚIU DESENAT ÎN JURUL APEI ȘI AL MIȘCĂRII.

Într-un liceu, bazinul înseamnă mai mult decât câteva culoare de înot. Este locul în care ora de sport se mută în apă, unde se învață, se exersează, se concurează și, inevitabil, se mai și uită pentru câteva clipe că există catalog și clopoțel.
De aici am pornit și noi.
Am lăsat apa să fie centrul proiectului și am construit în jurul ei un parcurs simplu: intrare, vestiare, dușuri, bazin. Fără gesturi inutile și fără o arhitectură care să încerce să fie mai importantă decât ceea ce se întâmplă înăuntru.
Sala bazinului este deschisă luminii naturale, iar materialele și culorile au fost alese pentru a păstra spațiul luminos și viu. Apa face restul: prinde lumina, o mișcă pe pereți și pe tavane și schimbă încăperea de fiecare dată când cineva intră în bazin.
Este, până la urmă, un bazin semiolimpic pentru un liceu.
Un loc pentru sport, pentru învățare și pentru joacă — desenat cu apă, lumină și oameni.