Coco Outdoor Guide

Luni, 25 mai, am avut tură de mișcare necomercială în natură, mutată din cauza vremii neprietenoase de joi, 21 mai.

A fost o întâlnire tare faină.

Au venit mulți oameni noi, s-a mers încet, s-a povestit, s-au cunoscut oamenii între ei și cred că fiecare a plecat acasă cu o stare mai bună.

Pădurea Dumbrava era de un verde crud, superb.
Am prins și momentul perfect la ieșirea din pădure, cu o priveliște de vis spre zona de munte.

S-au făcut deja propuneri pentru alte trasee, ceva mai lungi, pentru care avem nevoie de mai mult timp. O să încercăm să le facem vara aceasta.

Pauza bine meritată și tradiționalele bomboane au făcut deliciul copiilor, dar cred că nu doar al lor. 🙂

Ne vedem la următoarea tură de mișcare în natură, cu voie bună și oameni faini.

Transilvania văzută prin ochii unui om venit din Franța

Am avut bucuria să o ghidăm pe Elodie, venită din Franța special pentru partea de outdoor.

Am încercat să îi arătăm Transilvania așa cm o simțim noi. Nu doar trasee, nu doar peisaje, nu doar locuri frumoase de pus în poze.

Am vrut să vadă și legătura dintre oameni și locuri.

Să vadă Rășinariul, cu străzile lui, cu istoria lui, cu oamenii lui.

Să vadă Tecșeștiul, unde natura, liniștea și oamenii locului încă se leagă foarte frumos.

Să vadă Rimetea, cu Piatra Secuiului deasupra satului și cu atmosfera aceea greu de explicat dacă nu ești acolo.

Am vrut să înțeleagă puțin din România reală. Nu cea din știri, nu cea din clișee, nu cea judecată de la distanță.

A venit cu o părere despre România și a plecat cu alta.

Pe lângă peisajele care au impresionat-o, cred că cel mai mult i-au plăcut oamenii. Oamenii întâlniți pe drum, felul în care am fost primiți, ne-au invitat la masă,  poveștile, simplitatea, căldura locurilor.

Mă bucur tare mult că a avut încredere în noi și s-a lăsat dusă prin locuri pe care poate nu le-ar fi descoperit singură.

Mulțumim, Elodie, pentru încredere. Ne bucurăm că ai plecat din Transilvania cu amintiri frumoase și cu o altă imagine despre România.

Cu părere de rău vă anunțăm că în weekendul prelungit 30 mai - 01 iunie nu organizăm nicio drumeție.

Suntem „ușor” ocupați cu Maratonul Internațional Sibiu. Eu cu cei 42 km, Codruța cu cei 21 km.

Așa că weekendul acesta nu ne vedem pe poteci, ci pe traseele de alergare. Sau pe margine, cu încurajări, dacă aveți chef să veniți prin zonă. :)

Revenim la drumeții în 6 iunie, la Colțești, într-o tură foarte faină, cu Cheile Plaiului, Culmea Bedeleu, Cheile Siloșului și Cetatea Trascău la final.

Până atunci, ne antrenăm puțin suferința. :)

Ne vedem curând pe poteci!

Rosengarden, verde crud și oameni faini

Duminica in 10 mai am avut drumeție la Rosengarden.

Am plecat de pe Valea Caselor și, intenționat, nu am mers pe drumul forestier banal. Am băgat grupul pe lângă râu, să îl trecem de mai multe ori, să fie puțină aventură, puțină atenție, puțină joacă. Mai ales pentru copii, astfel de bucăți fac diferența. Nu doar mergi, ci ești atent, alegi piatra, îți cauți echilibrul, te bucuri de traseu.

După aceea am gândit o urcare scurtă, dar destul de abruptă, unde am putut să le arăt copiilor și adulților cm se urcă mai corect. Cu pași mici, fără grabă, fără să rupi ritmul din prima. Sunt lucruri simple, dar contează mult pe munte. Am început de anul trecut aceste ateliere montane cm le-am spus prima dată si continuăm si anul acesta, exersând practic.

De acolo am urcat spre Rosengarden pe una dintre cele mai frumoase culmi din zonă, Culmea Schian. Fiind după ploaie, totul era verde. Verde verde. O frumusețe incredibilă. Parcă eram în Austria. Sau, mai corect spus, probabil ei ne-au copiat pe noi. 😊

După atâtea priveliști faine, am intrat în pădure și am ajuns la Rosengarden, unde Aquaman a făcut focul aproape instant. Am luat prânzul, copiii s-au jucat mult și bine, iar noi am stat la soare, la povești, ca șopârlele la soare. 🙂

Pentru că grupul era tare fain și se vedea că nimeni nu voia să se termine prea repede tura, i-am întrebat dacă vor să prelungim și să mergem și la Căsuța MGS.

Până la urmă, o ciorbă sau un bulz merg oricând.

Așa că am ajuns și la MGS. Am stat din nou la soare, ne-am bucurat de loc, de liniște, de pauză, de priveliștile superbe de aici.

Pe după-masă se anunțau ploi. Am văzut norii cm se adună, așa că am dat semnalul de plecare. Ne-a prins vântul până în șa, dar am avut noroc. Până la mașini a fost totul bine și nu am prins ploaia care am înțeles că a venit serios peste Sibiu.

A ieșit o tură tare relaxantă și frumoasă.

Unii mai fuseseră la MGS și tot s-au bucurat de traseu. Cei care au ajuns prima dată au fost și mai încântați. Iar oamenii veniți din Alba, cu copiii după ei, mi-au confirmat încă o dată ceva ce cred de mult: părinții care își scot copiii la aer fac unul dintre cele mai bune lucruri pentru ei.

Le mulțumesc tuturor pentru participare.

Ne vedem pe poteci!

Sâmbătă mergem în Poiana Godia

Luna trecută am fost într-o tură de recunoaștere prin zonă, când încă nu era totul verde, și tot a fost superb.

Am fost cu „celălalt” Coco, care mi-a arătat câteva scurtături, marca lui înregistrată, și m-a omenit cm trebuie, cu o masă pe cinste cu vestita lui pastramă cu ceapă.

De atunci am zis că tura asta trebuie pusă mai târziu, când prinde verdele putere, când ies florile și când plaiurile din zonă arată așa cm trebuie.

Și cred că acum i-a venit timpul.

Sâmbătă mergem într-o drumeție frumoasă, pe dealuri, prin poieni și prin locuri care merită văzute pe îndelete. Nu e o tură de bifat kilometri, ci una în care vrem să ne bucurăm de natură, de verde, de liniște și de oamenii locului.

Drumeția ne va duce și la noua Cabana Godea, unde Andrei Someșan, alături de familie, ne pregătesc un prânz pe cinste, cu preparate locale și vestitele gogoși.

Tocmai de aceea vă rugăm, dacă doriți să participați, să ne anunțați din timp. Nu doar pentru organizare, ci și ca oamenii de acolo să știe câtă mâncare să pregătească.

Ne bucurăm să mergem în astfel de locuri, unde natura, oamenii și mâncarea bună se leagă frumos într-o zi de ținut minte.

Inscrieri aici

- https://www.facebook.com/share/1B6yQ4MmEb/

Mulțumim și ne vedem pe poteci!

Tecșești. Narcise, oameni buni și o tură care ne-a ținut puțin în priză

Planurile pentru drumeția de la Tecșești au fost încurcate încă de la început, ca vroiam ceva diferit.

Am fost de două ori în recunoaștere, ca să încercăm să facem un circuit mai special. Nu voiam doar să urcăm și să coborâm pe traseul clasic. Voiam să legăm lucrurile altfel, să vedem variante, să vorbim cu oamenii locului și să înțelegem mai bine zona.

Și chiar asta am făcut.

Am stat de vorbă cu oamenii din Tecșești, ne-am împrietenit cu ei, am primit indicații, povești, variante de traseu. Asta îmi place enorm la astfel de ture, sunt și despre oameni.

Doar că, înainte de tură, vremea ne-a cam pus pe gânduri.

Se anunțau ploi. Multe ploi.

Am tot amânat decizia, pentru că noi nu forțăm turele când nu e ce trebuie. Pe de altă parte, narcisele nu stau după noi. Trec repede. Dacă mai așteptam mult, riscam să pierdem momentul.

Așa că am făcut ce facem de obicei când e complicat. Am verificat prognoze peste prognoze, site-uri specializate, conturi meteo plătite, am sunat la niste prieteni de la ANM, am vorbit cu Salvamontul și am încercat să luăm cea mai bună decizie.

Până la urmă am decis să mergem.

Și a ieșit o drumeție ge-ni-a-lă.

În primul rând, grupul a fost absolut superb.

Am avut oameni noi care s-au integrat perfect. Oameni cu bun simț, respectuoși, atenți, dornici să ajute, puși pe glume și pe voie bună. Oameni cu care îți face plăcere să mergi o zi întreagă pe dealuri.

În al doilea rând, nu ne-am dus la Tecșești doar pentru narcise.

Ne-am dus și pentru oamenii de acolo.

Doamna Livia și soțul dânsei ne așteptau. Se simțea că se bucură de oaspeți. Ne-au făcut plăcinte, ne-au primit frumos și au dat turei o parte din farmecul locului.

Iar în al treilea rând, traseul chiar s-a legat foarte bine.

Pe lângă poiana cu narcise pe care o știam, am reușit, după indicațiile localnicilor, să dăm și de o altă poiană cu narcise. Am ajuns și la punctul de belvedere pe care îl aveam în plan, iar urcarea, coborârea și legătura dintre locuri au ieșit exact cm trebuia.

Și, la final, a mai venit o surpriză. Pe langa faptul ca nu ne-a plouat deloc, am prins chiar soare.

Eu tot timpul spun că oamenii sunt cei mai importanți și că binele se întoarce de unde nu te aștepți, exact când ai nevoie.

Pe urcarea de pe Valea Cailor, pe o potecă foarte îngustă, Codruța a pierdut o sumă de bani. Sus, la Tecșești, ne-am întâlnit cu un alt grup de oameni, tot din Sibiu. Ne-am salutat, le-am făcut poze, am schimbat câteva vorbe și fiecare și-a văzut mai departe de drum. Le-am spus pe unde am urcat si atât.

Când am ajuns la semnal, am primit un mesaj de la un număr necunoscut. Cineva ne spunea că a coborât pe unde am urcat noi și că a găsit o sumă de bani.

Am întrebat grupul dacă a pierdut cineva bani. Doar Codruța avea cash în buzunare și îi lipsea o sumă, dar nu putea spune exact cât, pentru că între timp plătisem brânză, lapte, plăcinte și alte lucruri. Nu era o suma foarte mare oricum.

I-am mulțumit domnului pentru gest și i-am spus că nu putem revendica banii, pentru că nu știm exact suma. I-am spus să îi păstreze liniștit, că gestul lui era deja mai mult decât suficient.

Dar nu s-a lăsat până nu ni i-a înapoiat.

Asemenea gesturi sunt rare.

Să găsești bani în pădure, fără portofel, fără acte, doar bani pe jos, apoi să cauți pe internet, să faci rost de număr de telefon și să încerci să îi dai înapoi… mare lucru.

Noi i-am mulțumit cât am putut. Probabil că viața o să-i întoarcă gestul cm trebuie, cândva.

Cert este că avem oameni incredibili în țara asta. Oameni cu caracter. Oameni cu bun simț.

A fost o tura în care simți că toată munca din spate a meritat.

Recunoașterile. Telefoanele. Verificările meteo. Discuțiile cu localnicii. Amânările. Emoțiile. Toate.

La final, ce a contat cel mai mult nu au fost doar narcisele, deși au fost superbe.

A contat că am avut un grup fain, că am întâlnit oameni buni, că am legat locuri și povești și că am terminat ziua cu sentimentul că am ajuns toți acasă fericiți.

Tecșești ne-a primit frumos.

Iar noi sigur mai revenim.

Mulțumesc tuturor celor care au venit și au avut încredere în decizia noastră.