Blue Dust

Să nu vă prind!

În felul meu, eu v-am iubit enorm,
Dar n-am știut să vă iubesc cm așteptați,
Eu v-am iubit așa, în felul meu diform,
Eu v-am iubit parcă mi-ați fost toți frați.

Si când m-am stins eu nu m-am plâns la voi,
Nu mi-ați văzut vreodată lacrimi pe obraz,
Că am știut să mi le-ascund în ploi
Și nu m-am plâns la voi de vreun necaz.

Când mă voi duce, chiar dacă aflați,
Să nu vă-ngrămădiți să mă petreceți,
Pe drumul meu, stingher, printre damnați,
Să nu vă prind! Să nu mă contraziceți!

Vreau singur să mă duc la Dracu’-n praznic,
Că n-am știut nicicând să-mpart tristeți
Și-am fost, din când în când, poate, obraznic
Și-o să vă las cu dor și judecăți.

Iar

Iar se plimbă pământul cu mine,
Cum se plimbă covorul în filme,
Iar mă mint în oglindă că-s bine,
Când mă strigă iar Iadul pe nume.

S-a lungit iară noaptea, de-acum,
Iar sunt umbre prea multe-n nimic,
Eu sunt singur pe ultimul drum
Și nu pot să le-nfrâng că sunt mic.

Iar îmi urlă ecou’-n urechi,
Ca o bombă ce nu se mai stinge,
Iar mi-e dor de Cosminul cel vechi,
Însă el nu mă poate ajunge.

S-a lărgit iară lumea, de-acum,
Când oricum mi-era mare deja,
Când în ochi mi se lasă iar fum
Și poteca iar n-o pot vedea.

Nu voi

100 de păcate
Asmuțite pe mine,
M-apleacă de spate,
Dar pământul mă ține,
Sunt negru, sunt zmoală
Și pustiu sunt și gol
Și mi-e inima goală
Și pe tălpi am nămol.

100 de cruci,
Peste mine de-arunci,
Pe toate le duc
Și toate mă duc
În pustiul de mâine,
Unde rabd ca un câine,
Ca un înger căzut,
Însă tot ce-am făcut
Și ce n-am apucat,
Când voi fi eu plecat,
V-or aduce aminte
C-am murit în cuvinte
Și prin slovele lor,
Am strigat “Ajutor”
În urechi înfundate,
Purtătoare de moarte,
Până, într-un târziu,
Am să mor tot pustiu,
Cum pustiu am trăit
Și pustiu v-am iubit.

100 de goarne,
S-or grăbi să mă-ntoarne,
Când năframe o sută,
După mine se udă,
Când 100 de glasuri
Din 100 de piepturi,
M-or striga iar pe nume
Și-or jeli și mi-or spune
Să mă-ntorc înapoi,
Da’-napoi am mai fost
Și nu voi…

Scrisoare din Basarabia

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cm pot şi prea tarziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.

În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cm să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne, am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate,-am spus.

Aflând că frate-mi eşti,
odată Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cm pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Grigore Vieru