Vipdeva

Începute în anii '80, lucrările la Acumularea Mihăileni de pe Valea Crișului Alb urmau să asigure aprovizionarea cu apă și apărarea împotriva inundațiilor pentru regiunea minieră a Bradului. Patru decenii mai târziu, proiectul a fost abandonat, iar minele au ajuns amintire.

Barajul Mihăileni, proiectul comunist rămas neterminat după aproape patru decenii. Ce rol mai are „colosul” din Apuseni

Au trecut 50 de ani de la reluarea lucrărilor la Canalul Dunăre–Marea Neagră, unul dintre cele mai ample și controversate proiecte ale României comuniste. Șantierele sale uriașe au lăsat în urmă povești tulburătoare despre muncă istovitoare a zeci de mii de români.

Canalul Dunăre–Marea Neagră, colosul care a schimbat Dobrogea. Secretele tulburătoare ale marilor sale șantiere

Hunedoara. Sibiu. Evident că orice hunedorean are cu ce se lăuda. Păi nu aici, în munți, dacii și-au ridicat marile cetăți? Nu aici și-au întemeiat romanii prima colonie? Cele două capitale antice sunt aici. De câțiva ani circulă pe net și povestea că „dacii puteau alege orice loc din România să își așeze tabăra, dar au ales Hunedoara / Munții Orăștiei”.

Aici sunt Retezatul, Parângul, Șureanul, Munții Metaliferi, Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan. Iancu de Hunedoara și-a ridicat aici marele castel. Mai sunt cetatea Devei, Țara Hațegului, bisericile și castelele sale.

Aici este istorie și natură. Până în anii 2000, Hunedoara însemna și industrie, minerit, aur, cărbune, fier, energie.

Adăugăm fotbalul: Corvinul Hunedoara și Jiul. Arsenie Boca, Mănăstirea Prislop, Aurel Vlaicu, Decebal și Burebista. Hunedoara are munți, legende și comori. Iar noi știm despre ele și putem povesti, mândri, nostalgici... resemnați.

Dar, dacă toată lumea a înțeles că Hunedoara are cu ce se lăuda, oare am putea trece mai departe, la lucruri mai practice? Am ajuns să vorbim în gol și riscăm să ne mirăm că singurele răspunsuri sunt ecourile propriilor laude.

Între timp, în jurul nostru, lumea se schimbă și se dezvoltă cu ce are. Poate Sibiul nu are cetățile dacice mult lăudate. Dar vezi investiții peste tot, de la oraș până la satele ascunse sub Făgăraș. Și mulți turiști, români și străini.

Apropo de străini, am văzut recent un investitor hunedorean, „de-al nostru”, mai de partid așa, strigând pe Facebook că investitorul străin îi ia pita de la gură și că „așa am ajuns, să facă străinii ce vor în țara noastră”. Cred că se plângea de italienii de la Giardini di Zoe. Deci trebuia să înțelegem că străinii care investesc pe meleagurile dacice nu-s deloc ok.

La Sibiu, lumea nu pare să aibă astfel de probleme. Oamenii știu și să își promoveze produsele: păstrăvării, brânză, bulz, siropuri, dulcețuri. Evident că și de cealaltă parte a Carpaților s-ar putea.

Dar aici „interesul este altul”. Să ne lăudăm între noi, să ne deplângem soarta și să privim cm alții se dezvoltă și fac bani, când „noi știm că tot noi suntem cei mai viteji și mai drepți”.

Mai sunt mocănițele. La Sibiu, oamenii au repus în circuit o parte din calea ferată de pe Valea Hârtibaciului și transformă vechi trasee feroviare în piste de biciclete.

În Hunedoara se vorbește de două decenii despre mocănița de la Castelul Corvinilor la Furnalul Govăjdia. Traseu spectaculos, dar fără sorți de izbândă. Mocănița dintre Brad și Crișcior a fost reanimată, dar cel care s-a ocupat de ea... e austriac. Sper să nu vină vreun român să i-o trântească în față.

Despre politicienii aflați în fruntea județului, ce să zic? De-ai noștri. Voi i-ați votat, dacă tot căutați vinovați pentru că Hunedoara stă pe loc sau se învârte în cerc, în timp ce alte județe profită mult mai practic de ce au.

Până la urmă, din Hunedoara a tot plecat lumea. Noi defilăm cu ce avem. Că pe alții oricum nu îi votează nimeni.

Șantierul Autostrăzii Sibiu–Pitești a transformat complet peisajul sălbatic al munților de la intrarea în Defileul Oltului. La Boița, constructorii lucrează inclusiv în weekend și până seara târziu, pe versanții abrupți de deasupra Oltului și a DN7.

Lucrări până seara târziu la tunelurile Autostrăzii Sibiu–Pitești. Cum se schimbă peisajul de la intrarea în Defileul Oltului

Mai multe sate aproape părăsite din Munții Apuseni, Munții Poiana Ruscă și sudul Transilvaniei au început să prindă din nou viață după stabilirea unor familii tinere, multe dintre ele din comunitatea adventistă. Noii veniți caută să trăiască aproape de natură, fără să depindă de serviciile urbane.

Satele uitate din munți, readuse la viață de familii adventiste. De ce mulți români aleg să se mute departe de orașe Mai multe sate aproape părăsite din Munții Apuseni, Munții Poiana Ruscă și sudul Transilvaniei au început să prindă din nou viață după stabilirea unor familii tinere, multe dintre ele din comunitatea adventistă. Noii veniți caută să trăiască aproape de natură, fără să depindă ...

Valea Sâmbetei, una dintre cele mai spectaculoase porți de intrare în Munții Făgăraș, a păstrat amintirea evenimentelor tulburătoare din vremea în care era un loc de refugiu al partizanilor anticomuniști, dar și despre spionii parașutați în munți și chilia lui Arsenie Boca.

Valea Sâmbetei, poarta feerică spre Făgărașul secret. Trecutul tulburător al locului ascuns în inima munților Valea Sâmbetei, una dintre cele mai spectaculoase porți de intrare în Munții Făgăraș, a păstrat amintirea evenimentelor tulburătoare din vremea în care era un loc de refugiu al partizanilor anticomuniști, dar și despre spionii parașutați în munți și chilia lui Arsenie Boca.