Piese Auto

Mit sau realitate: trebuie schimbat vreodata uleiul din cutia de viteze?

Mit sau realitate: trebuie schimbat vreodata uleiul din cutia de viteze?
Cutia automata foloseste lichid de servo-directie
Temperatura maxima atinsa de cutia manuala poate fi de 90 de grade
Distribuie pe Facebook
Orice mecanism in miscare dintr-un autoturism are nevoie de lubrifiere. Fie ca vorbim de motor, de transmisie, de diferential sau de caseta de directie, o foarte importanta parte a masinii o constituie uleiul. Daca la motor acesta trebuie schimbat periodic, cm stau lucrurile cu uleiul din cutia de viteze?

Nu exista sofer in lumea asta care sa nu stie ca la masina, poate cea mai importanta activitate, este schimbul de ulei. Pentru ca motorul functioneaza la temperaturi uriase, acolo este cea mai mare uzura mecanica si tot la motor au loc si o multime de alte actiuni ce duc, ulterior, la alte mecanisme si sisteme functionale. Nu degeaba, uleiul este cea mai cunoscuta consumabila, care trebuie sa fie mereu in stare buna, ca sa faca fata cu succes la temperaturile si solicitarile cerute de un motor care merge mult.

Fie ca il inlocuim la 10.000 de kilometri, fie ca ii facem schimbul asa cm cere cartea tehnica, la 25.000 sau chiar 30.000, cert este ca uleiurile de motor sunt consumabile care au un rol bine determinat si extrem de important: asigura lubrifierea pieselor de motor, fara de care un motor nu ar putea sa se invarta, asigura o curatare a pieselor interne si chiar are functie de racire. Acelasi principiu este, de fapt, la orice lubrifiant din componenta masinii.

Ulei cutie de viteze
Busonul de verificare si incarcare cu ulei la o cutie manuala

Un autoturism are nevoie de uleiul pentru motor, ulei de transmisie, ulei de servo-directie, ulei de frana, ulei de diferential si inca cateva uleiuri care au toate aceleasi roluri mentionate mai sus. Chiar si freonul din instalatia de climatizare, care, de fapt, nu mai este freon ci o alta solutie ecologica, are in compozitia sa un ulei care unge compresorul de clima si pastreaza garniturile in stare buna.

Dar, in timp ce toti soferii schimba uleiul motorului, uneori isi mai aduc aminte si de cel de servo sau de frana, uita cu desavarsire de uleiul cutiei de viteze. Indiferent ca ai o transmisie manuala sau automata, cert este ca o cutie poate sa lucreze doar daca are ulei la interior. Dar acesta trebuie si el schimbat?

La masinile cu o transmisie manuala, asa cm sunt majoritatea in Romania, specialistii in domeniu spun ca pe toata durata de viata a unei masini poti lasa transmisia cu uleiul venit din fabrica. Adica nu este nevoie sa schimbi uleiul la o cutie manuala. De ce? Pentru ca uleiul de cutie este mult mai gros, iar temperatura de functionare este mult mai mica decat cea a unui motor, adica maxim 90 de grade.

Un ulei de cutie incepe sa-si piarda din proprietati numai cand este supus unui stres termic. Adica atunci cand cutia de viteze incepe sa aiba o temperatura foarte mare, ba din cauza ca exista o frecare, ba din cauza motorului incins si asa mai departe. Insa, daca totul merge cm trebuie, o cutie manuala merge mereu la o temperatura joasa, cam de 60-70 de grade Celsius, iar in cazuri extreme, de aglomeratie si canicula uriasa, poate ajunge si la 80-90 de grade. Insa chiar si asa, este cu mult sub limita la care uleiul isi pierde din proprietati.

Ulei cutie de viteze
Busonul de alimentare si cel de scurgere cu ulei la cutia manuala

Asadar, daca uleiul nu este niciodata supus unui stres termic, inseamna ca isi pastreaza proprietatile la infinit. Si cm o cutie este etansa si nu se pierde deloc din cantitate, ideal este sa nu umblam acolo decat foarte rar, sa verificam nivelul si atat.

Dar uleiul cutiei de viteze trebuie schimbat in doua cazuri: daca a fost contaminat cu pilitura metalica in urma unei probleme mecanice si daca nivelul este scazut. Daca vreo piesa metalica s-a uzat si au avut loc contaminarea cu span, atunci, d**a reparatie, e clar ca trebuie inlocuit uleiul. Si, in cazul in care verificam nivelul si acesta este scazut, pentru ca sunt slabe sansele sa stim ce ulei a fost pus initial, trebuie schimbat cu totul.

La masinile cu o transmisie automata, lucrurile sunt putin diferite. O cutie automata functioneaza pe baza unor circuite hidraulice, iar lichidul din interior este, de fapt, lichid similar cu cel de servo-directie. Este un ulei mult mai lichid decat cel din cutia manuala, dar este si supus la o temperatura mai mare.

In cazul unei cutii automate, exista o p***a care impinge cu presiune lichidul, asa ca de multe ori cutiile automate au si radiatoare de racire a uleiului. Asta inseamna ca temperatura de functionare este si ea alta, mai ales din cauza pompei care se incinge, asa ca stresul asupra lubrifiantului este mult mai mare decat in cazul unei cutii manuale.

Ulei cutie de viteze
Uleiul transmisiei automate este de cele mai multe ori rosu

Daca avem o masina cu transmisie automata, va trebui sa schimbam uleiul in ea o data la circa 50.000 - 70.000 de kilometri, conform specificatiilor date de producator. Evident, daca vorbim de o masina performanta, cm este un Nissan GT-R, intervalul de schimb va fi mult mai mic, pe la 20.000 de kilometri. Si daca avem o masina obisnuita, fara pretentii, putem ajunge si la 70.000 de kilometri intre schimburi.

Partea buna la cutiile automate este ca iti spun cand au nevoie de alt ulei. Daca schimbarea treptelor nu se mai face lin, fara sa-ti dai seama, daca la schimbarea treptelor se simte o bruscare, daca vezi pe joja de la uleiul cutiei un ulei murdar, noroios, in loc sa fie transparent si curat, atunci e momentul sa-l schimbi. La fel si atunci cand este frig si cutia schimba greu de tot pana cand se incalzeste.

In concluzie, o cutie manuala este si mai ieftina la achizitie, si mai ieftina la intretinere. Teoretic, nu este nevoie sa schimbi niciodata uleiul la cutia ta de viteze manuala. Doar daca exista depuneri de span si daca nivelul scade, ceea ce nu prea se intampla, decat daca apare o scurgere in garnituri. Dar daca avem o cutie automata, un element auto de care si asa se cam sperie soferul roman ca a auzit el zvonuri cu transmisii automate stricate, trebuie sa fim ceva mai atenti si sa inlocuim uleiul la timp.

Pregătirea maşinii pentru iarnă



Iarna ne confruntăm de multe ori cu probleme în ceea ce priveşte autoturismul, în mare parte din cauza temperaturii foarte scăzute. De ce să nu evităm o parte din aceste neplăceri?

Acesta este motivul pentru care vă propunem în continuare o serie de sfaturi referitoare la verificarea maşinii, pentru a evita aceste potenţiale probleme. Mici amănunte de care trebuie să ţineţi seama pentru a fi liniştiţi în ceea ce priveşte autoturismul.

Anvelopele
Dacă anvelopele sunt "All Season", puteţi să le folosiţi şi iarna, dacă nu sunt prea uzate. Limita legală este de 1.5 mm (dacă măsuraţi cu un şubler adâncimea profilului, în partea cea mai uzată, nu trebuie să fie mai mică de atât). O adâncime mai mare a profilului nu aduce decât beneficii, atât la frânare cât şi la menţinerea aderenţei în viraje.

Dacă vreţi să fiţi însă mai bine pregătit, anvelopele de iarnă dau cele mai bune rezultate iarna. Puteţi schimba anvelopele de vară cu cele de iarna, pe aceleaşi jante, însă cel mai bine este să aveţi "roţi de iarnă", incluzând şi jantele. Astfel, timpul schimbării este mult redus şi evitaţi neplăcerile care pot să apară cu etanşarea, atunci când montaţi anvelopele de iarnă. Ştiţi cu siguranţă că roţile pe care le montaţi au "ţinut" presiunea, de iarna trecută, şi trebuie doar să ajustaţi presiunea, pentru a fi siguri că este cea recomandată.

Schimbaţi anvelopele uzate! Chiar dacă asta înseamnă un efort financiar, preferaţi să cheltuiţi cu această schimbare, ţinând cont că de asta depinde siguranţa şi chiar viaţa dumneavoastră.

Se întâmplă să fiţi nevoit să schimbaţi doar o anvelopă; în acest caz, este important să nu completaţi setul maşinii cu o anvelopă de alt profil. Nu va manifestaţi "spiritul tehnic" încercând să modificaţi dimensiunile anvelopei. Este adevărat că unele modificări pot aduce anumite îmbunătăţiri, într-o privinţă, însa în mod sigur, vor dăuna, în altă privinţă... De exemplu, dacă montaţi anvelope mai mari în diametru, sau mai late, e posibil să simţiţi că a crescut confortul, însa elementele suspensiei şi direcţiei vor fi mai solicitate şi se vor uza mai rapid.

Nu folosiţi anvelope reşapate. Ideea că în timpul iernii puteţi folosi şi astfel de anvelope nu este fericită. Iarna, solicitările cresc, odată cu riscurile...

Dacă simţiţi o comportare "elastică" a maşinii la mişcări mici de volan, e bine să verificaţi presiunile în roţi. Este probabil să aveţi cel puţin o roată cu presiune scăzută.

Dacă este necesar să va echipaţi cu lanţuri, e bine să ştiţi că folosirea lor pe drum uscat duce la uzuri ale anvelopelor şi ale elementelor suspensiei şi direcţiei.

Bateria

Bateria este mult mai solicitată iarnă, pornirea motorului necesitând un curent de 2-3 ori mai mare decât vara; acest lucru este legat şi de tipul de ulei pe care îl aveţi în motor. Indiferent însă de tipul de ulei, vâscozitatea lui este mai mare când e frig, şi motorul este "învârtit" mai greu de demaror, solicitând mai mult bateria.

Trebuie să menajaţi bateria iarna, folosind-o în mod raţional - asta înseamnă că nu trebuie să porniţi instalaţia audio, degivrarea, aeroterma climatizării pe viteză maximă, luminile, ştergătoarele, toate simultan.

Pe frig intens, dacă s-a depăşit -8°C, este bine să aprindeţi farurile pentru câteva minute pentru a "încălzi" bateria, înainte de a acţiona demarorul.

Apoi, când acţionaţi demarorul, este bine să nu mai aveţi nici un consumator activat. După pornirea motorului puteţi porni consumatorii, însă nu abuzaţi, bateria trebuie să se poată încărca în timpul mersului, şi în regimul de mers prin oraş, încărcarea nu este favorizată deloc (turaţii de relanti, regimuri mici).

Nu ţineţi farurile aprinse sau alt consumator activat, cu motorul oprit decât dacă este strict necesar.

Daca aveţi motor diesel, ţineţi cont de avertizorul de "bujii incandescente" din bord. Nu încercaţi pornirea motorului înainte de stingerea acestui indicator! Dacă este foarte frig, după stingerea indicatorului, luaţi contactul şi puneţi-l din nou; după stingerea a doua oară a indicatorului de "bujii incandescente", acţionaţi demarorul. După pornirea motorului, nu-l opriţi decât după câteva minute de funcţionare (urmăriţi indicatorul de temperatură), opririle dese ale motorului rece solicită mult, atât motorul cât şi bateria.

Dacă ştiţi că urmează să mergeţi la munte, unde, noaptea, temperatura ajunge la valori foarte scăzute, este bine să aveţi în dotare şi cabluri electrice pentru ajutor, în caz de nevoie.

Antigelul

Întreţinerea normală a maşinii în service include şi verificarea antigelului, totuşi, e bine să verificaţi nivelul lichidului de răcire din vasul de expansiune. Dacă, într-o situaţie de urgenţă, aţi completat cu apă, e cazul să verificaţi densitatea antigelului din motorul dumneavoastră. Acest lucru se face cu motorul rece.

Nu turnaţi niciodată antigel sau apa rece în circuitul de răcire al motorului fierbinte! Acest lucru poate distruge motorul instantaneu.

Verificaţi periodic temperatura motorului. Dacă observaţi că temperatura este scăzută şi, cu cât mergeţi mai repede, temperatura scade, termostatul este defect, şi trebuie să mergeţi la service.

Instalaţia de climatizare

Filtrul de polen trebuie să nu fie colmatat (înfundat), reducând circulaţia aerului.
Dacă maşina e prevăzuta cu rezistenţe de încălzire a parbrizului, verificaţi funcţionarea lor; folosiţi-le numai când parbrizul este îngheţat şi numai cu motorul mergând.

Nu lăsaţi instalaţia de ventilare sau climatizare să funcţioneze cu motorul oprit.
Nu lăsaţi dejivrarea lunetei pornită mai mult decât este necesar. Consumul electric al acestor rezistenţe este mare, şi descarcă bateria.

Broaşte, încuietori, mânere, geamuri electrice

Toate aceste accesorii devin o mare problemă pe frig, mai ales combinat cu umezeala.
Dacă folosiţi cheia pentru a descuia maşina, pulverizaţi spray sau turnaţi soluţie specială împotriva îngheţului broaştelor. Procedaţi astfel seara, când aţi ajuns acasă, când maşina este caldă, astfel puteţi fi sigur că a doua zi veţi fi scutit de neplăceri.

Dacă însă observaţi că nu puteţi învârti cheia în broască, nu forţaţi! Încercaţi să încălziţi cheia în mână, sau apropiind-o de o brichetă aprinsă şi încercaţi din nou deschiderea. Cea mai eficientă metodă este folosirea unui spray.

Dacă aveţi sistem de închidere centralizată cu telecomanda, verificaţi funcţionarea sistemului asupra tuturor uşilor şi capotelor. Este bine să pulverizaţi spray siliconic asupra chederelor, cu uşile deschise - astfel, evitaţi îngheţarea şi "lipirea" uşilor de chedere, la frig! Ţineţi seama că toate mecanismele închiderii centralizate funcţionează mai greu la frig. Dacă ştiţi că aveţi o problemă care se manifestă pe timp călduros, rezolvaţi problema cât este cald! Frigul va agrava problema, făcând imposibilă folosirea acelei uşi/capote.

E posibil ca la prima acţionare, actuatorul să nu funcţioneze perfect, dacă uşa/capota nu se deschide, acţionaţi de mai multe ori (închis-deschis).

Urmăriţi prezenţa gheţii pe geamurile laterale prevăzute cu macara electrică. Dacă observaţi că geamul este blocat de gheaţă, nu acţionaţi comanda de deschidere, sau dacă aţi acţionat-o şi observaţi că geamul nu se poate deschide, nu persistaţi! Aşteptaţi încălzirea geamului, după ce climatizarea a ajuns la o temperatura de lucru, graţie încălzirii motorului.

Este bine să ajutaţi dezgheţarea, folosind o racletă de plastic. Nu folosiţi alte obiecte, veţi zgâria geamul, vopseaua uşii, chederele, etc.

Este bine să folosiţi dezaburirea parbrizului care face apel la instalaţia AC frigorifică, chiar în timpul iernii. Parbrizul va fi dezaburit mai rapid, iar instalaţiei compresorului frigorific, îi face bine pornirea din când în când, chiar în timpul iernii.

Ştergătoarele de parbriz

Iarna, ştergătoarele de parbriz sunt victimele gheţii. Când acţionaţi maneta de pornire a ştergătoarelor, motorul electric al mecanismului este activat şi sta sub tensiune, până când ştergătoarele realizează mişcarea lor obişnuită.

Dacă această mişcare nu are loc din cauza blocării ştergătoarelor pe parbrizul sau lunetă îngheţate, motorul va sta alimentat în permanenţă neputând însă să se învârtă! Acest lucru duce la posibilă distrugere a motorului electric. Mai neplăcut este că nu sunteţi avertizaţi despre ceea ce se întâmplă. De aceea, înainte de a intra în maşină, verificaţi dacă ştergătoarele sunt îngheţate sau sunt libere să se mişte pe parbriz.

Asiguraţi-vă ca lamelele sunt dezlipite de geam şi că în mişcarea lor de rotaţie pe parbriz, nu întâlnesc zone tăioase de gheaţă.

De obicei, nu aveţi nevoie de ştergătoare în prima fază, până când parbrizul se încălzeşte, topind zăpadă sau gheaţa de pe sticlă. Chiar şi aşa, e posibil ca lamelele să prezinte un strat de gheaţă, care compromite comportamentul ştergătoarelor. Încercaţi să îndepărtaţi gheaţa de pe lamelele de cauciuc. Folosiţi raclete de plastic, dar aveţi grijă să nu tăiaţi lamelele, dacă sunt îngheţate pe parbiz.

Frâna de mână

Este bine să nu folosiţi frâna de mână când sunt temperaturi scăzute! Puteţi avea surpriza neplăcută a îngheţării cablului şi a imposibilităţii eliberării frânei de mână, a doua zi, dimineaţa, când vreţi să plecaţi de pe loc.

De obicei, este suficient să lăsaţi maşina în treapta a 1-a sau a-2-a. Dacă maşina este parcată în pantă, puteţi să vă folosiţi de bordură, bracând roţile, astfel încât tendinţa de a pleca la vale, este împiedicată de roţile bracate, care se sprijină în bordură (dacă parcaţi la vale, pe partea dreaptă a drumului, cu faţa spre coborâre, puteţi roti volanul spre dreapta, iar dacă parcaţi în pantă, cu fata spre urcare, puteţi roti volanul spre stânga).

Spălarea maşinii

Evitaţi spălarea maşinii, urmată de o staţionare sau parcare în frig.
După spălare, maşina trebuie uscată cu curent de aer cald, apa din încuietori poate să îngheţe, uşile/capotele se pot lipi de chedere, etc.

Acestea au fost principalele sfaturi privind pregătirea maşinii de iarnă, în cazul în care întreţineţi maşina în mod sistematic. Dacă nu este aşa, în afara sfaturilor de până acum, e bine să mai faceţi unele verificări, pe care nu le-aţi făcut în service:

- articulaţii, pivoţi, burdufe planetare, amortizoare, plăcuţe de frâna, saboţi de frână, cursa pedalei de ambreiaj şi orice zgomot sau joc pe care îl simtiţi sau îl auziţi, nou apărut
- ulei motor (pentru frig-semisintetic sau sintetic)
- antigel (la densitate corectă pentru temperatura la care ne aşteptăm)
- starea curelei de distribuţie (dacă este pe curea) şi a kit-ului de distribuţie (role, întinzătoare, etc)

Constructorul recomandă schimbarea curelei la intervale specificate. Dacă nu ştiţi care sunt acestea, 60000 km este universal acceptat de producătorii de curele de distribuţie. Costurile acestei schimbări sunt mult mai mici decât costurile pieselor ce trebuie schimbate în cazul ruperii curelei, ceea ce antrenează distrugerea unei bune părţi din motor (în special la cele diesel).

Daca aveţi motor diesel, verificaţi starea bujiilor incandescente. Dacă observaţi că la frig motorul nu porneşte egal, ci merge "în 3" sau "în 2" , înseamnă că una sau două bujii incandescente sunt întrerupte. Dacă este aşa, schimbaţi tot setul, veţi fi scutit de neplăceri. Dacă motorul pe benzină nu porneşte egal, verificaţi bujiile, fisele, instalaţia de aprindere.

Înlocuiţi filtrul de benzină sau de motorină.

Verificaţi sistemul de încărcare electrică a bateriei ; aceasta include verificarea curelei alternatorului (sau a accesoriilor). Verificaţi instalaţia de iluminare, înlocuiţi becurile arse.

https://www.youtube.com/watch?v=gprhZLASQQQ

Odorbact Out - Curatitor Aer Conditionat / Climatizare Auto Igienizant pentru instalatia de aer conditionat auto, disponibil pe www.mafra.ro. Indeparteaza bacteriile, germenii si ciupercile, eliminand mirosurile nepla...

Clasificarea suspensiilor automobilelor se face d**a tipul puntii si d**a caracteristica elementelor elastice.
D**a tipul puntii, suspensiile se clasifica:
– suspensii cu roti dependente.
– suspensii cu roti independente.
Suspensia cu roti dependente se intalneste in cazul puntilor rigide iar suspensia cu roti independente, in cazul puntilor articulate la care fiecare roata este suspendata direct de cadru sau caroserie. Suspensia dependenta este caracterizata printr-o legatura rigida intre rotile din dreapta si din stanga, iar ridicarea sau coborarea unei roti, produsa de denivelarile caii de rulare, provoaca schimbarea pozitiei si pentru cealalta roata. La suspensia independenta lipseste legatura directa dintre rotile automobilului iar schimbarea pozitiei unei roti nu influenteaza si cealalta roata.
Suspensia independenta prezinta fata de suspensia dependenta avantajele: inbunatatirea confortului prin reducerea masei nesuspendate, tinuta de drum mai buna deoarece deplasarile rotilor nu se influenteaza reciproc, micsorarea oscilatiilor de ruliu ale caroseriei si marirea stabilitatii automobilului. In functie de tipul caracteristicii elastice, suspensiile se clasifica in: suspensii cu caracteristica elastica lineara si suspensii cu caracteristica elastica nelineara.

Diagnosticarea și repararea ambreiajelor

Diagnosticarea și repararea ambreiajelor
Simptome, cauze şi efecte

“Nici un ambreiaj nu ţine o veşnicie! Fețele discului de ambreiaj se uzează o dată cu parcurgerea kilometrilor. Şofatul specific mediului urban, cu opriri şi porniri dese, cu schimbări dese de trepte afectează mult mai mult ambreiajul decât şofatul în condiţii de autostradă, sau mai bine spus de trafic extraurban, pentru că autostrada nu prea avem. Tractarea unei remorci, condusul off-road şi şofatul agresiv îşi pun de asemenea amprenta pe durata de viaţa ambreiajului.”

Atunci când un ambreiaj lucrează corespunzător, este o plăcere să conduci o transmisie manuală. Deţi controlul complet asupra treptelor de viteză fără vreo intervenţie de la un calculator.
Multe persoane aleg transmisia manuală tocmai datorită acestui control. Bucuria de a conduce este mai mare folosind transmisia manuală, cel puţin în situaţii de trafic extraurban. Însă, în oraşe, traficul aglomerat, situaţiile cu opriri şi porniri dese, schimbarea continuă a treptelor de viteză şi debreiere şi ambreierea continuă a ambreiajului fac cutia manuală mai incomodă – în special dacă mai joacă feste şi ambreiajul.
Problemele legate de ambreiaj pot apărea la aproape orice kilometraj din multe motive. Atunci când piciorul este luat de pe pedala de ambreiaj, discul începe să se atingă de volantă şi placa de presiune generând frecare şi căldură. Acest lucru ajută la absorbţia şocurilor care altfel ar zdruncina transmisia la fiecare schimbare a treptei de viteze. O uşoară alunecare în aceste condiţii este deci benefică deoarece amortizează şocurile de ar deteriora rotile dinţate, crucile cardanice şi alte elemente de legătură.
Majoritatea discurilor de ambreiaj au un centru tensionat de arcuri tocmai din motivele amintite mai sus. Arcurile oferă o uşoară „toleranţă” atunci când ambreiajul este cuplat, ajutând de asemenea la amortizarea variaţiilor uşoare de putere ale motorului.

CAND SE SCHIMBA KIT-UL DE DISTRIBUTIE ?

Atunci cand afli ca trebuie sa schimbi kit-ul de distributie te gandesti deja la niste cheltuieli majore. Schimbarea distributiei este o operatiune complexa si destul de costisitoate, care depaseste pretul unei revizii normale (ex.filtre si ulei), in functie de masina, de piesele pe care le alegem si de service. De aceea toata lumea se intreaba cand si daca se schimba kitul de distributie. Nu toate masinile au acelas tip de distributie, sunt masini cu distributie pe curea si masini cu distributie pe lant. Pe langa distributie, se recomanda schimbarea pompei de apa, a curelelor de transmisie, de accesorii si a rolelor aferente daca este cazul.

Ce este distributia unei masini?

Sistemul de distributie este ansamblul componentelor motorului care asigura umplerea periodica a cilindrilor cu amestec carburant aer si evacuarea gazelor arse din cilindri motorului, intr-o anumita ordine. Cureaua sau lantul de distributie au rolul de a sincroniza componentele distributiei astfel incat sa se respecte timpii de ardere ai motorului. In general kit-ul de distributie este format din: curea dintata de angrenare, rola intinzatoare, rola de ghidare si la majoritatea motoarelor, p***a de apa.

Ce se intampla daca nu schimbi la timp distributia?

Ruperea curelei de distributie sau a dintilor acesteia, ruperea unei role intinzatoare, de ghidaj sau a pompei de apa, pot provoca distrugerea motorului, ex : indoirea supapelor, distrugerea chiuloasei, fisurarea blocului motor, spargerea pistoanelor, ruperea bielelor sau afectarea vilbrochenului, implicand reparatii foarte costisitoare.

Cand se schimba kit-ul de distributie?

Pentru a evita probleme majore, este recomandata schimbarea kit-ului distributiei, la anumite intervale de timp sau kilometri parcursi(ex. 60.000Km -120.000Km sau 4-10 ani) in functie de modelul masinii conform indicatiilor din manualul producatorului sau a cataloagelor tehnice.

Distributiile pe lant se schimba de obicei la intervale de timp mult mai lungi decat cele pe curea, peste 180.000 km. Exista si masini la care lantul nu trebuie schimbat niciodata (am intalnit masini cu 500.000 km parcursi fara a schimba distributia). Cu toate acestea, chiar daca masina noastra are distributie pe lant, este indicat sa tinem cont de sfatul mecanicului, cand acesta ne recomanda sa schimbam lantul si patinele mai ales daca masina a deposit 200.000 km parcursi.

kit distributie conti cu role ina

Kit distributie conti cu role ina ....

Filtre si ulei pentru orice tip de masina....