Teleleu

Încă de anul trecut, de când am prezentat prima dată expoziția „Plecat” la Muzeul de Artă din Cluj, în cadrul TIFF, am lăsat în sală un „caiet de impresii”, în care i-am încurajat pe oameni să-și povestească experiențele sau să-și noteze gândurile.

Am transcris mai jos câteva dintre mesajele pe care le-am primit la Iași, la Palatul Braunstein, în cadrul Romanian Mental Health Film Festival, dar în fotografii găsiți mai multe. Sunt mărturii care ne-au impresionat, la fel ca cele pe care le-am auzit la întâlnirile cu publicul: o badantă în vârstă venită în vacanță în România, care urma să zboare înapoi în Italia și pe care o adusese nepoata ei la evenimentul din Iași, femei adulte care au crescut fără mamele lor, plecate la muncă în străinătate, o tânără născută la Madrid, care s-a întors în România cu părinții la 11 ani și care ne-a zis că nu se simte confortabil nici în română, nici în spaniolă.

Proiectul „Plecat” nu e al nostru, ci al tuturor migranților și familiilor afectate de migrație din România. O să lucrăm la carte în următoarele luni cu acest gând în minte.

„Această expoziție mi-a trezit amintiri de pe vremea când eram în Spania. A fost nostalgic să retrăiesc emoțiile de când eram mică. Am stat acolo până la 7 ani, iar doamna de la măcelărie mi-a rămas în memorie până acum. Observarea și citirea poveștilor mi-au indus un sentiment melancolic. Foarte frumoase fotografiile, o rezoluție f. faină. O experiență unică. O elevă de clasa a 11-a”

„Fac parte din cei 5 milioane de români plecați în afară pentru o viață demnă. Mulțumesc Cosmin și Elena că ați pus un chip și o voce pe diaspora invizibilă.”

„Sunt profund impresionată de expoziție. Fiul meu este plecat în Scoția și am privit cu inima toate fotografiile. Sper ca importanța imigrației să fie conștientizată și asumată. Mulțumiri din suflet.”

„M-au încercat diverse sentimente privind expoziția: de la tristețe la bucurie în unele cazuri. Îmi este puțin rușine de prejudecățile pe care le aveam, conștient sau nu, despre muncitorii din diaspora. Aflând despre istorii individuale, o poți înțelege pe cea colectivă. Felicitări Elenei și lui Cosmin pentru munca depusă în documentarea proiectului. În cazul meu, expoziția și-a atins scopul.”

„O expoziție uimitoare, complet admirabilă din punct de vedere al amploarei cu care capturează realitatea migranților. Din propria experiență ca migrantă în România din Moldova, am simțit impactul. Un lucru imens de important de a înregistra vocile cărora adesea nu li se dă glas.”

„Suntem peste tot acasă.”

Aseară, la Gala Premiilor Superscrieri 15, am primit locul II la categoria Feature Writing cu reportajul „Căldărar în Corcova, zugrav la Bruxelles”. Felicitări tuturor colegilor noștri care au fost premiați aseară la gală și celor care n-au fost premiați, dar continuă să facă această meserie cu onestitate și devotament. Voi ne dați curaj să continuăm și vă mulțumim pentru asta!

E impresionant că singura competiție dedicată jurnalismului românesc rezistă de 15 ani și reușește să încurajeze o industrie atât de săracă și de hulită. În primii ani când ne-am mutat în autorulotă, în 2013-2016, Bursele Superscrieri ne-au oferit resurse să lucrăm la proiectele noastre și să ne încăpățânăm să facem jurnalism narativ. Fundatia Friends for Friends, mulțumim că ne-ați sprijinit când aveam cea mai mare nevoie!

Suntem fericiți că reportajul nostru despre căldărarii din Corcova a fost citit și văzut. Am cunoscut această comunitate cu 11 ani în urmă, iar de atunci am rămas prieteni și am continuat să documentăm viața unei tinere familii care a migrat în Franța, Anglia, Germania și Belgia. Reportajul, documentat pe parcursul a doi ani în România și Belgia, spune istoria unei comunități de la sedentarizarea forțată din anii ’60 până la migrația din prezent.

Căldărar în Corcova, zugrav la Bruxelles – partea I - teleleu.eu Istoria unei familii de romi căldărari

Poza asta e făcută în Palos de la Frontera, provincia Huelva din sudul Spaniei, unde românii culeg căpșuni de la începutul anilor 2000. Ca să le documentăm poveștile, am parcat autorulota la cazări, în câmpurile de căpșuni, și am trăit timp de o lună alături de muncitorii români.

Aici eram după o zi de îndurat frigul și umezeala din sere de la 6 dimineața și căldura insuportabilă din timpul zilei, când în sere temperatura poate depăși 50 de grade.

Poveștile migranților români le puteți citi și vedea în seria de reportaje despre „căpșunari” publicată la noi pe site și în expoziția „Plecat”, pe care sperăm că o vom duce în cât mai multe orașe.

Poveștile de viață ale acestor români ar fi fost uitate, la fel ca cele ale milioanelor de migranți, dar niște oameni au crezut în noi și în proiectul nostru și s-au hotărât să ne susțină.

Mai sunt doar 2 zile în care puteți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit către Asociația Teleleu. Aici găsiți formularul prin care puteți face asta rapid: https://teleleu.eu/3-5/

Iar dacă vreți să donați pentru proiectul nostru și să primiți la schimb scrisori și vederi scrise, semnate, printate și tăiate de noi, găsiți toate detaliile aici: https://teleleu.eu/vederi/

Mai sunt doar doar 3 zile în care poți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit către Asociația Teleleu. Aici găsești formularul prin care poți face asta rapid: https://teleleu.eu/3-5/

Proiectul despre migrația românilor n-ar fi existat fără sprijinul cititorilor noștri, fără comunitatea care s-a strâns în jurul nostru în acești ani. Te rugăm, ajută-ne să spunem în continuare poveștile românilor din diaspora.

Fotografia cu noi este făcută la Iași, la Palatul Braunstein, unde în aprilie-mai a fost găzduită expoziția „Plecat”.

Abia azi am avut timp să ascultăm interviul pe care ni l-a luat Vlad Petreanu înainte de vernisajul expoziției „Plecat” la București.

https://podcasts.apple.com/ro/podcast/oameni-de-fapt-cu-elena-stancu-%C8%99i-cosmin-bumbu%C8%9B/id1806579940?i=1000761985145&l=ro

E foarte mișto interviul și a contat mult că Vlad a venit cu tot echipamentul la Muzeul Național de Artă Contemporană, unde noi tocmai montam expoziția. Ne-am mirat că a venit la noi, pentru că tot mai puțini jurnaliști fac muncă de teren — sunt puțini, au mult de lucru și sunt ținuți în redacție să producă șuruburi și piulițe, așa cm mă plângeam și eu înainte să ne luăm lumea în cap și să plecăm în lume.

Am vorbit pe terasa de la muzeu despre cm e să-ți suspenzi timp de șase ani și jumătate propria viață ca să trăiești, scrii și fotografiezi viețile altor oameni.

Mai e doar o săptămână în care poți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit. Dacă vrei să susții proiectul nostru despre migrația românilor, o poți face completând formularul de mai jos:
https://teleleu.eu/3-5/

Sau poți dona pentru proiectul nostru, iar noi îți vom trimite în fiecare lună o vedere și o scrisoare în semn de recunoștință: https://teleleu.eu/vederi/

Lucrăm de 7 ani la un proiect documentar despre istoria românilor din diaspora pentru că niște oameni au crezut în noi. Li s-a părut important să fotografiem și să scriem despre migrația românilor, unul dintre cele mai complexe capitole ale istoriei noastre contemporane, și au hotărât să ne susțină.

Fără resursele pe care ni le-au oferit cititorii noștri, acest proiect n-ar fi existat. Toate poveștile pe care le-am documentat în 12 țări din Europa n-ar fi fost spuse niciodată: Elena, care culege căpșuni în Spania, Roxana, care e fermieră în Norvegia, Olivia, chirurg oncolog în Franța, Florin, medic anestezist în Italia, Nicolae, electrician într-un șantier naval din Danemarca, Marcela, badantă în Italia, Mili, care face curățenie în Portugalia, baritonul Ghiță, care cântă pe cele mai mari scene ale lumii, Sia, studentă în Olanda, Marius, care lucrează în construcții în Belgia, Irina, care tunde căței în Germania, Cătălin, asistent medical în Anglia, și toți ceilalți pe care i-am cunoscut în acești ani și ale căror vieți nu încap într-o enumerație.

Sperăm că proiectul nostru reușește să explice în ce fel istoriile individuale contribuie la marea istorie și cm a transformat migrația societatea românească.

„Plecat” este cel mai greu și complex proiect documentar la care am lucrat vreodată.

Fotografia cu noi a fost făcută de George Anghelescu la finisajul expoziției de la Muzeul Național de Artă Contemporană din București.

Ne pregătim să plecăm din nou la Iași, unde puteți vizita expoziția „Plecat” în cadrul Romanian Mental Health Film Festival. Sâmbătă, 9 mai, ora 13.00, vă așteptăm la Palatul Braunstein pentru un tur ghidat.

Vineri, 8 mai, ora 16:30, vom vorbi cu Cristian Lupșa despre costul emoțional al migrației la Sala Studio J a Muzeului „Vasile Pogor” Casa Junimii.

Ne bucurăm să vă ascultăm poveștile și să participăm la astfel de dialoguri. La Iași, la fel ca anul trecut, când expoziția a fost la Muzeul de Artă din Cluj, vizitatorii ne-au împărtășit poveștile lor, de parcă ni le încredințau să le adăugăm celor 730 de portrete de pe panourile cu români din diaspora: părinți cărora le-au plecat copiii, copii, acum adulți, care au crescut fără părinții lor, români cu o istorie de familie transnațională.

Dialogul despre costul emoțional al migrației va fi dificil, pentru că Moldova e una dintre regiunile marcate cel mai puternic de migrație și poveștile pe care le-am ascultat până acum la Iași au fost copleșitoare.

Proiectul acesta despre românii din diaspora nu există datorită nouă, ci datorită celor care au crezut în el și au ales să ne susțină.

Vă mulțumim tuturor celor care ne sunteți alături! Iar dacă vreți să ne sprijiniți mai departe, puteți dona pentru proiectul nostru despre diaspora românească. https://teleleu.eu/vederi/

Puteți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit. https://teleleu.eu/3-5/

Ne puteți vota la Premiile Superscrieri la categoria Feature Writing pentru reportajul „Căldărar în Corcova, zugrav la Bruxelles”. https://www.ffff.ro/premiile-superscrieri-page/voteaza-superscrierea-cititorilor-15/

Astăzi celebrăm Ziua Mondială a Libertății Presei, care e în declin în ultimii ani: jurnaliștii uciși în zone de conflict (în trei ani de război, ONU estimează că 240 de jurnaliști au fost omorâți în Gaza), dezinformarea accelerată de social media și inteligență artificială, expansiunea autocrațiilor, vulnerabilitatea economică a jurnalismului independent, condițiile de muncă precare și periculoase.

E din ce în ce mai greu și mai periculos să fii jurnalist, recompensele sunt minime, iar sacrificiile uriașe. În România, redacțiile oneste se zbat să rămână la suprafață, cu jurnaliști care își sacrifică bunăstarea, familia, sănătatea fizică și mentală. Le suntem recunoscători tuturor colegilor noștri care ne inspiră prin curajul și determinarea lor. Să-i celebrăm nu doar azi, ci în fiecare zi în care aleg să rămână în această profesie.

Astăzi le mulțumim și cititorilor care ne sprijină munca nouă, jurnaliștilor. Fără ajutorul lor, n-am fi putut lucra la un proiect amplu despre diaspora românească: 7 ani de muncă zi de zi la un proiect pentru care ne-am sacrificat și noi, la rândul nostru, viețile, familiile și prietenii.

Atunci când am plecat în Europa să căutăm comunitățile de români, nu știam că proiectul acesta va căpăta o astfel de importanță politică și istorică, pentru că atunci ne interesau mai ales poveștile oamenilor dintr-o perspectivă socială și antropologică. Dar lucrurile nu pot fi separate și acesta e rolul pe care jurnalismul ar trebui să-l aibă într-o lume ideală: să înregistreze prezentul fără să-l mistifice și să reflecte experiențele, greutățile, bucuriile, speranțele și viețile oamenilor așa cm au fost trăite într-un anumit context social și politic.

Las mai jos câteva fotografii făcute de Anghelescu la finisajul expoziției „Plecat” de la MNAC Bucharest. E un privilegiu și o onoare că un proiect jurnalistic este expus în muzee, într-o vreme în care jurnalismul și libertatea lui se află în declin.

Momentan expoziția „Plecat” e la Iași, la Palatul Braunstein, unde poate fi vizitată până pe 9 mai, în cadrul Romanian Mental Health Film Festival.

După ce am terminat de montat expoziția foto „Plecat” la Iași, la Palatul Braunstein, ne-am făcut un instax într-una dintre săli. Arătăm obosiți, dar suntem după un adevărat maraton: un atelier de storytelling la MNAC Bucharest, urmat de un tur ghidat, finisajul expoziției și demontatul ei, apoi drumul de la București la Iași, montat expoziția și vernisaj la Palatul Braunstein.

Urmează să ne întoarcem luna viitoare la Iași pentru o discuție în cadrul Romanian Mental Health Film Festival despre costul emoțional al migrației, un tur ghidat, apoi demontat expoziția și adus la Alba Iulia, unde va rămâne depozitată până la toamnă, când o ducem la Pitești.

Acest proiect, expoziția și cartea despre migrația românilor pe care o pregătim nu ar fi existat fără cititorii noștri care ne-au sprijinit în toți anii aceștia.

Vă mulțumim tuturor celor care ne sunteți alături! Iar dacă vreți să ne sprijiniți mai departe, puteți dona pentru proiectul nostru despre diaspora românească: https://teleleu.eu/vederi/

Puteți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit: https://teleleu.eu/3-5/

Ne puteți vota la Premiile Superscrieri la categoria Feature Writing pentru reportajul „Căldărar în Corcova, zugrav la Bruxelles”: https://www.ffff.ro/premiile-superscrieri-page/voteaza-superscrierea-cititorilor-15/

Săptămâna trecută am montat și vernisat expoziția „Plecat” la Iași, în cadrul Romanian Mental Health Film Festival — o puteți vizita până pe 9 mai, la Palatul Braunstein. Noi ne întoarcem la Iași pentru o discuție cu Cristian Lupșa despre costul emoțional al migrației (vineri, 8 mai, ora 16:30, Sala Studio J a Muzeului „Vasile Pogor” Casa Junimii).

Pe 9 mai, în ultima zi în care expoziția poate fi vizitată, vă așteptăm la ora 13.00 la Palatul Braunstein pentru un tur ghidat.

Foto: Ciprian Poncu