Jivas Scripts

Omul poartă în sine un nucleu de substanţă sufletească aparţinând unei lumi spirituale.
Acest nucleu este fiinţa omenească permanentă care parcurge încarnările succesive.
În fiecare încarnare el se dezvoltă, reuşind să-şi formeze o fiinţă autonomă în cadrul conştienţei obişnuite.
După fiecare moarte fizică el ia cunoştinţă de sine însuşi într-o lume pur spirituală şi, după un timp convenabil,reapare într-o nouă viaţă, îmbogăţit cu rezultatele încarnărilor precedente.
Prin acţiunea care emană de la fiinţa eternă, acest nucleu permanent este inspiratorul destinului omului, în sensul că o viaţă pământească apare ca o continuare, conform ordinii cosmice, a existenţelor care au precedat-o.

Se află undeva în lume o carte străveche, care provine din vremuri atât de îndepărtate, încât un anticar din timpurile noastre ar putea chibzui la nesfârșit, fără să-și dea seama din ce este alcătuit materialul pe care a fost consemnată.

Există la ora actuală un singur exemplar din această carte. Cel mai vechi document al culturii ebraice cu privire la știința ocultă – Siphra Dzeniouta.

Una din ilustrațiile pe care le găsim în ea este o reprezentare a Esenței Divine care emana din ființa lui ADAM, asemănătoare cu un arc circular de lumină. Atingând punctul cel mai înalt al circumferinței, inefabila Lumină glorioasă se reîntoarce pe pământ sub forma unui vortex, aducând cu sine o formă superioară a ființei umane.
Filozofii hermetiști din toate timpurile, cred cu strășnicie, în baza a șaptezeci de mii de ani de experiență, după cm afirmă chiar ei, că materia a devenit, în timp, datorită păcatului, mai densă decât era în momentul creației priomordiale a omului și că trupul uman era pe jumătate alcătuit dintr-o materie eterică.
De asemenea, înainte de cădere, omul comunica liber cu alte lumi, acum nevăzute; dar, începând de atunci, materia a devenit un obstacol extrem de puternic, care ne împiedică să luăm legătura cu lumea spiritelor.

Tradițiile ezoterice străvechi ne învață de asemenea că înainte de creația simbolică a lui Adam, aici pe pământ au trăit și au pierit mai multe rase de ființe umane, fiecare făcând loc unei alteia.

Oare aceste exemplare umane din trecut erau mai evoluate?
Aparțineau poate, unele dintre acestea acelei rase de oameni înaripați menționați de Platon în al său dialog Phaidros?

Conform lui Filon din Alexandria, peste tot în jurul nostru se află o mulțime de spirite invizibile, unele dintre acestea fiind eliberate de rău și nemuritoare, în timp ce altele sunt rele și muritoare.

„Suntem urmașii fiilor lui EL” și trebuie să ne redobândim statutul de copii ai lui El.

“Nu știți voi că sunteți niște dumnezei?”