Dan Negru

Când impozitele mele se vor duce către sportul școlar, abia atunci performanța lui David Popovici va avea valoare. Acum, banii mei se duc către sportul lipsit de performanță: fotbalul.

Banii alocați de stat către fotbal ajung la 50–60 de milioane de euro anual!

Fotbalul e Domnul Goe al statului român: repetent mereu și, totuși, răsfățat.

Cea mai mare performanță a naționalei a fost sfertul de finală de la Mondialul din ’94. Când bulgarii jucau semifinala. 😂

Fotbalul n-a atins niciun obiectiv. Nici nu cred că mai are vreunul, în afară de a irosi banii mei din impozite.

În august îi premiem pe elevii olimpici la Nibiru, iar premierea mi-ar plăcea să o facă David. Și, lângă David, mi-ar plăcea să o văd pe Tamara Costache. Un nume uitat !

În 1986, la doar 16 ani, Tamara devenea campioană mondială la înot. Era mai tânără decât Popovici când a ajuns campioană mondială. A bătut recordul mondial la 16 ani, apoi a doborât de patru ori recordul european! Trăiește în anonimat, la Ploiești.

Altfel, aplaudați fotbalul. Pentru că, la noi, aplauzele nu sunt un barometru al valorii, ci al zgomotului!

Mi-au trebuit 55 de ani ca să-l înțeleg pe Rumi. Deși „ne știm” de vreo 40.
La început nu l-am înțeles.
Acum, pe măsură ce trec anii, îl înțeleg.

Cel mai citit poet persan din lume, Rumi a scris acum 800 de ani vorbe care sunt bune și astăzi.

Anul trecut, 3,8 milioane de oameni au ajuns la mormântul lui din Konya, Turcia.

Acum vreo 5 ani, când am plecat de la Antena la Kanal D, Horia Moculescu mi-a trimis un mesaj cu un citat din Rumi. Știa că-mi place:

„𝑻𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒍𝒆 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒛𝒊 𝒔𝒆 î𝒏𝒕𝒐𝒓𝒄 𝒍𝒂 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒔𝒖𝒃 𝒐 𝒂𝒍𝒕ă 𝒇𝒐𝒓𝒎ă”

I-am răspuns atunci cu o altă vorbă a persanului:

„𝑭𝒊𝒊 𝒂𝒔𝒆𝒎𝒆𝒏𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒄𝒐𝒑𝒂𝒄 ș𝒊 𝒍𝒂𝒔ă 𝒇𝒓𝒖𝒏𝒛𝒆𝒍𝒆 𝒎𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒔ă 𝒄𝒂𝒅ă”

Vi-l las pe Rumi. Prietenul meu de vreo 40 de ani, pe care abia acum încep să-l înțeleg.

"Î𝐧 𝐧𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞𝐚 î𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 ț𝐢 𝐬𝐞 𝐬𝐟âș𝐢𝐞,
𝐍𝐮 𝐜ă𝐮𝐭𝐚 𝐚𝐝ă𝐩𝐨𝐬𝐭 î𝐧 𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞,
𝐍𝐮 𝐛𝐥𝐞𝐬𝐭𝐞𝐦𝐚 𝐮𝐦𝐛𝐫𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐝𝐞, 𝐍𝐢𝐜𝐢 𝐳𝐢𝐝𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐢 𝐜𝐞 𝐭𝐞 î𝐧𝐯ă𝐥𝐮𝐢𝐞.
𝐑ă𝐦â𝐢 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨, î𝐧 𝐭ă𝐜𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐭𝐚 𝐚𝐝â𝐧𝐜ă,
𝐂ă𝐜𝐢 𝐬𝐮𝐟𝐞𝐫𝐢𝐧ț𝐚 𝐧𝐮 𝐞 𝐨 𝐩𝐢𝐚𝐭𝐫ă 𝐝𝐞 𝐦𝐨𝐚𝐫ă,
𝐄 𝐩𝐥𝐮𝐠𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐟𝐮𝐧𝐝ă 𝐛𝐫𝐚𝐳𝐝𝐚 î𝐧𝐧𝐨𝐢𝐭ă 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨 𝐚𝐥𝐭ă 𝐩𝐫𝐢𝐦ă𝐯𝐚𝐫ă.

𝐂ă𝐜𝐢 𝐫𝐚𝐧𝐚 𝐧𝐮 𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐨 𝐭ă𝐢𝐞𝐭𝐮𝐫ă
𝐏𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐢𝐚ț𝐚 𝐬𝐞 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐠𝐞 ș𝐢 𝐝𝐨𝐚𝐫𝐞,
𝐄 𝐩𝐨𝐚𝐫𝐭𝐚 𝐬𝐞𝐜𝐫𝐞𝐭ă, 𝐞 𝐜𝐫ă𝐩ă𝐭𝐮𝐫𝐚
𝐏𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚 𝐢ș𝐢 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐜ă𝐫𝐚𝐫𝐞"

M-a sunat Maria Dragomiroiu acu’ câteva minute, apoi m-a sunat Selly ca să vorbim despre Sfânta Maria,zilele pe care le voi prezenta în weekend la Nibiru. Trei zile pentru familie!
Telefoanele lor m-au prins lângă Fântâna Trecerii Timpului (Selsebil) de lângă mormântul poetului Rumi din Turcia.

Fiecare cupă sculptată în marmură e o treaptă a vieții, iar apa care curge arată că timpul nu se mai întoarce. Te naști singur (prima cupă), te căsătorești (a doua), vin copiii (a treia), copiii pleacă (a patra) și mori așa cm te-ai născut- singur (ultima cupă din Fântână). Așa cm apa coboară prin cupe, așa trecem prin viață: venim singuri și plecăm singuri.

Câte veri mai trăim alături de ai noștri?
Se apropie ultimul sfârșit de săptămână plin la Marea Neagră. Ne vedem în weekend pe scenă la Nibiru, indiferent de „cupa vieții” în care ne aflăm.

În câteva zile e toamnă !
Dacă timpul ar avea frunze, ce toamnă…