Smart Life Education

„Vreau mai multă libertate!” O frază des rostită de copii. Dar ce înseamnă cu adevărat să fii pregătit pentru ea?

Adevărul este că părinții nu caută perfecțiunea, ci maturitatea și responsabilitatea, înainte să ofere copiilor lor mai multă libertate.

Tocmai de aceea, luna aceasta, la cursul „Trezește EROUL din tine!”, vom vorbi despre cm copiii pot câștiga încrederea părinților, cm să-și asume responsabilități, dar și cm să recunoască presiunea de grup și să-și aleagă prietenii potriviți.

Pornim de la o întrebare sinceră și importantă: „Ce trebuie să vadă părinții la noi ca să ne ofere mai multă libertate?”

În cadrul acestui modul, copilul tău va învăța:
- că maturitatea nu înseamnă să fii perfect, ci să fii consecvent. Atunci când își face temele fără să fie împins, își ține promisiunile și spune adevărul, părinții încep, treptat, să aibă mai multă încredere în el și să-i ofere libertatea pe care și-o dorește.

- libertatea nu se cere cu voce tare, ci se câștigă prin comportamente care arată că este pregătit să o gestioneze. Fără scuze de genul „am uitat” sau „am adormit”. În schimb, cu sinceritate și responsabilitate.

- să recunoască cm anumite replici aparent inofensive, precum „Hai mă, nu fi fraier!” sau „Ce, ți-e frică?”, pot fi forme subtile de manipulare. Astfel, învață să spună „nu” și să aleagă prietenii care îl susțin și îl respectă.

Dacă vrei ca al tău copil să învețe să construiască relații sănătoase și să devină mai responsabil și matur, înscrie-l pe www.eroul.ro la „Trezește EROUL din tine!” – unul dintre cele mai complexe cursuri de dezvoltare personală pentru copii între 8-17 ani.

Problema generațiilor este că generația mai în vârstă are mereu impresia că le știe pe toate. Așa se creează ruptura. N-ar fi o problemă dacă ruptura nu ar fi chiar între tine, părinte, și copilul tău.

Când îl vezi că face de capul lui, că nu vorbește cu tine, că nu povestește lucruri, te enervează și mai tare... iar furia asta îl depărtează și mai mult.

Părinții care arată smerenie sunt cei care înțeleg că frustrările copilului vin dintr-o cauză reală. Ei sunt acei părinți care ascultă atent copilul și îi arată empatie. Ei sunt acei părinți care intră sincer în universul copilului.

Atunci când intri în universul lui, îl poți ghida.
Dacă îi critici, îl judeci și îi jignești constant universul, te va lăsa deoparte și își va lua sfaturile de la prieteni.

Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile.

În perioada examenelor, observ un lucru interesant.

Majoritatea părinților vor să își ajute copilul, dar, uneori, din prea multă grijă, ajung să facă exact opusul.

Întrebări zilnice:

– „Ai învățat?”
– „Cât ai făcut?”
– „Ești sigur că e suficient?”
– „Ai repetat și capitolul acela?”

Toate sunt puse cu intenții bune.

Dar dacă un copil le aude de 10 ori pe zi, nu le mai percepe ca sprijin.

Le percepe ca presiune, și atunci apare un paradox: Părintele încearcă să ajute, însă copilul simte că nu are încredere în el.

Am văzut copii care nu se temeau de examen, ci se temeau să nu-și dezamăgească părinții. Și asta e mult mai greu de dus.

În perioada asta, copilul tău nu are nevoie doar de cineva care să-i amintească să învețe.

Are nevoie și de cineva care să-i transmită: „Indiferent de rezultat, sunt de partea ta.”

Pentru că examenele testează cunoștințe, dar relația cu părintele îi influențează încrederea în sine pentru ani de zile.

Și acum sunt curios: Cum îți dai seama că îl susții pe copilul tău și nu îl sufoci? Unde crezi că este limita?

Scrie-mi în comentarii, chiar sunt curios cm vedeți voi lucrurile.

La „Trezește EROUL din tine!”, copiii nu vin doar la un curs, ci intră într-un spațiu în care sunt văzuți, ascultați și încurajați să aibă încredere în ei.

Aici nu lucrăm „perfect”, lucrăm real. Cu emoții, cu frici, cu ezitări… și cu pași mici care se transformă în curaj adevărat.

Fiecare provocare e un moment în care copilul descoperă: „Hei, pot mai mult decât credeam.”, și exact de aici începe schimbarea.

Uneori, pentru copii, lucrurile care dor cel mai tare nu se întâmplă la teste, la teme sau în timpul orelor… ci în relațiile cu oamenii din jurul lor.

Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, îi sprijinim pe copiii între 8 și 17 ani să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și să gestioneze mai ușor relațiile cu cei din jur.

Pentru un copil, nu este mereu simplu să știe cm să vorbească cu părinții atunci când simte că nu este înțeles. Nu este ușor nici să se integreze printre colegii de la școală, să-și aleagă prietenii potriviți sau să știe cm să reacționeze atunci când cineva îl rănește prin vorbe sau comportament.

Copiii trec prin multe situații pe care, de cele mai multe ori, nu le spun cu voce tare. Uneori se simt respinși. Alteori sunt luați peste picior. Uneori sunt criticați, excluși sau puși în situații care le afectează încrederea în ei.

Iar bullying-ul și răutățile repetate pot lăsa urme adânci. Pot schimba felul în care un copil se vede pe sine, felul în care vorbește cu ceilalți și chiar curajul de a mai spune ce simte.

De aceea, luna aceasta, la curs, vorbim deschis despre relații, mai exact: despre relația cu părinții, cu colegii de la școală, cu prietenii și despre cm te poți feri de bullying și de răutățile oamenilor.

Îi învățăm pe copii cm să comunice mai clar, cm să își exprime emoțiile fără teamă, cm să pună limite sănătoase și cm să reacționeze atunci când se confruntă cu răutăți, presiune sau respingere.

Dacă îți dorești ca al tău copil să învețe să gestioneze mai bine relațiile din viața lui și să aibă mai multă încredere în el, intră pe www.eroul.ro și înscrie-l în „Trezește EROUL din tine!”, unul dintre cele mai complexe cursuri de dezvoltare personală pentru copii și adolescenți din România.

Atunci când copilul are niște obiective de viață, atunci când își setează un target, știe pentru ce învață, pentru ce își dă silința, pentru ce se ridică din pat și deschide cartea în loc de calculator.

Sprijină-l pe copilul tău să-și seteze obiective, fie mai apropiate, fie mai îndepărtate.

Lasă-l să viseze la ce vrea să atingă în viață și explică-i că orice vrea să facă, faptul că învață bine la școală va contribui la atingerea acelor visuri.

„Ce vrei să te faci când vei fi mare?”

Pentru un copil întrebarea asta poate părea… mult prea devreme.

De multe ori, nu știu de unde să înceapă. Și atunci răspund cu „nu știu”, evită discuția sau aleg ce aud mai des în jur: IT, medicină, „ce se plătește bine”.

Dar cm să alegi corect, când nimeni nu te-a învățat cum?

De-a lungul acestei luni, copiii înscriși la cursul „Trezește EROUL din tine!” au trăit o experiență de descoperire. În cadrul modulului "Cum îți alegi liceul, facultatea, job-ul potrivit", au învățat că drumul profesional nu începe cu o alegere grea, ci cu întrebări sincere:
👉 Ce-mi place cu adevărat să fac?
👉 La ce sunt bun?
👉 Cum pot aduce valoare și să fiu și bine plătit?

Prin exemple reale, activități aplicate și multă susținere, copiii au descoperit:
- că alegerile bune pornesc din autocunoaștere, nu din frică;
- că abilitățile reale se construiesc, și contează mai mult decât notele perfecte;
- că e ok să testezi, să greșești, să schimbi direcția;
- și că o carieră de succes se clădește pas cu pas.

Pentru unii dintre ei, e prima dată când au fost întrebați serios „Tu ce ți-ai dori, de fapt?”

Și da, în loc de presiune, au găsit sprijin.

Cu cât un copil este ținut mai din scurt, adică ajutat foarte mult (părinții îl duc cu mașina de fiecare dată, părinții vorbesc pentru el, părinții iau decizii pentru el, nu face nicio activitate extrașcolară, stă mult în casă, pe lângă părinți), cu atât va deveni mai nesigur pe el, mai fricos, nu va prinde experiență de viață și se va descurca mai greu.

Cu cât un copil este încurajat să facă lucrurile singur (evident după ce i se explică și învață), cu atât va avea mai multă încredere în el. Dacă va merge singur la școală, va lua decizii pentru el, va vorbi în numele lui, va cere când are nevoie de ceva, va merge la diferite activități extrașcolare, va merge în tabere și va face sport, atunci va învăța niște abilități care-l vor ajuta să se descurce mult mai ușor în viață.

Să fim serioși. Așa cm nu toate medicamentele funcționează pentru toată lumea, nici programele mele nu au o rată de succes de 100%.

Motivația mea vine din impactul pe care îl am asupra copiilor. Când un copil timid vine la mine după câteva luni și îmi spune că a avut curaj să spună „nu” prietenilor sau să-și exprime punctul de vedere, asta îmi aduce o satisfacție enormă.

Și o să-ți spun direct: știi cine are cele mai bune rezultate la cursurile pe care le susțin?

Copiii care sunt susținuți constant de părinți. Sunt părinți care, după ce copilul ajunge acasă, îl întreabă: „Ce ați învățat astăzi?”, „Cum vei aplica asta în cazul tău?”, „Când îți propui să faci asta?”. La ei schimbarea se vede cel mai repede și cel mai profund.

Știi cine nu are rezultate?

Copiii care sunt trimiși la curs, iar apoi, acasă, sunt ignorați. Copiii care primesc de la părinți doar critici, nu și susținere. Indiferent cât încerc eu în sala de curs, totul se poate pierde când ajung acasă.

A, da, și încă ceva. Copiii care au părinți interesați de evoluție, dezvoltare personală, citit și care îi susțin să pună în practică ceea ce învață la curs au mult mai multe șanse să se maturizeze pe parcursul acestui proces.

În schimb, copiii care au părinți și, din păcate, asta se aplică adesea taților, care iau în derâdere subiectul dezvoltării personale îi fac pe copii să se simtă inconfortabil. Iar în acel context, copilul va aplica foarte puțin sau chiar nimic din ceea ce primește.

Și atunci vine întrebarea: În orice domeniu (școală, sport, dezvoltare personală) cât este despre copil și cât este despre părinte?