Violet, Bucharest (2026)

04/06/2025

∆ ) Comunitatea locală ISLAZ așezată la confluența râului Alutus cu fluviul Danubius dăinuie aici din secolul II e.n. Dovadă:

COIF ROMAN DE CAVALERIE DESCOPERIT LA ISLAZ / TELEORMAN

Obiectul descoperit se află la Muzeul Județean Teleorman încă din luna mai 2024 - coif roman de cavalerie - acesta provine dintr-o descoperire arheologică întâmplătoare făcută pe teritoriul comunei ISLAZ, județul Teleorman, la aproximativ 500 m nord în amonte de podul de peste râul Olt, de pe D.N.54.
Coiful a fost descoperit în apa râului Olt, care avea o lățime de 10-12 m și o adâncime de 0,50 m.
Acesta este databil din secolul II-III e.n.
Coiful prin forma sa amintește de coifurile traco-frigiene din perioada elenistică, cu calotă ovoidală, cu vârf ridicat și îndoit înainte, având ca terminație un cap de vultur.
Partea inferioară are ca terminație o bandă răsfrântă, lată de 3 cm, care constituia protecția pentru gât, iar zona feței este deschisă. Acest tip de coif avea prevăzută la deschiderea frontală o mască care conferea stabilitate și protecție. Cel mai probabil masca era una simplă, fără detalii anatomice, cu partea frontală ridicată și deschiderea pentru ochi și nas în forma literei ,,T".
Coiful a fost realizat dintr-un aliaj de cupru și zinc, prin confecționarea separată, în tehnica baterii în formă a celor două jumătăți, ulterior ansamblate cu nituri și lipite cu metal topit. Decorul a fost realizat în trei tehnici diferite :
o parte din turnare, o altă parte prin batere în tipar, în timp ce alte elemente au fost făcute prin poansonare.
Dintre numeroasele coifuri de cavalerie prevăzute cu mască descoperite în lumea romană, cea mai apropiată analogie cu obiectul nostru este cel descoperit în Olanda la Vechten ( lângă Utrecht ).Acesta este aproape identic în ceea ce privește forma și dimensiunile, lipsind doar decorul.
Contextul în care erau folosite aceste coifuri nu este unul de luptă. Erau purtate în cadrul așa numitei Hipika Gymnasia, în traducere
,,exerciții pentru cai", având însă înțelesul de ,,exerciții de cavalerie " cu o componentă de spectacol și una de îndemânare. Hipika Gymnasia era o competiție sportivă rituală care consta într-o luptă simulată a două grupuri de soldați jucând rolurile grecilor și amazoanelor, care luptau cu sulițele cu vărf de lemn. Competiția era și o formă de antrenament pentru manevrabilitatea unităților de cavalerie.
Autorul antic Flavius Arrianus, el însuși călăreț experimentat, descria în Ars Tactica, o lucrare apărută în prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr.,în care sunt descrise diferitele exerciții la care au participat echipe de călăreți, echipați, printre altele, cu căști și măști elaborat decorate.
Contextul descoperirii coifului de la Islaz este foarte interesant, deoarece a fost găsit în albia râului Olt. Multe astfel de obiecte au fost găsite în albiile râurilor, ceea ce a dat naștere la ipoteza că, cel mai probabil, ele au fost depuse ritual/îngropate pentru a se obține protecția față de divinitate. Divinitatea era probabil răul Olt însuși, în antichitate cele mai mari râuri fiind venerate ca zeități.
Referitor la unitatea militară căreia îi aparținea cavalerul care a depus în mod ritual coiful în albia râului Olt putem doar presupune că a fost staționată întru- una din fortificațiile romane de la ISLAZ. Aici sunt cunoscute trei fortificații - Racovița pe malul râului Olt, Verdea și Ostrov pe malul stâng al fluviului Dunărea - masiv distruse și foarte puțin documentate arheologic, însă oricare dintre ele ar fi putut fi ocupate de unități de cavalerie, sau ar fi putut avea, cel puțin detașamentele de cavalerie. Fortificațiile de la ISLAZ ocupă o poziție cheie în cadrul sistemului defensiv, respectiv al Limesului Alutan, punctul Racoviță aflându-se la vărsarea Oltului în Dunăre.
Cea mai apropiată garnizoană de cavalerie romană cunoscută -Ala I Hispanorum era cea staționată la mai puțin de 50 km nord de castrul roman de la Slăveni. Garnizoana de la Slăveni este atestată aici de la mijlocul secolului al II - lea, până la începutul secolului al III-lea d.Hr. și probabil patrula pe tot sectorul sudic al Limesului, deci și pe teritoriul ISLAZULUI.
Descoperirea coifului pe teritoriul cadastral al comunei ISLAZ este foarte importantă în sine și aduce o nouă lumină asupra prezenței unităților de cavalerie romană în apropierea ISLAZULUI, la confluența dintre râul Olt și fluviul Dunărea.
Piesa în sine este spectaculoasă, fiind astfel, fără îndoială o piesă unică de tehnică militară în Dacia.

P.S.- Partea dreaptă a coifului a fost descoperită pe data de 12 martie 2023, de către elevul Ioniș Andrei din orașul Turnu Măgurele, aflat cu părinții la ,,plaja" de la ISLAZ, obiectul fiind predat la Muzeul Județean Teleorman a doua zi.
Partea stângă a coifului a fost găsită pe data de 7 mai 2023, cu aproximație în același loc cu cealaltă jumătate, de către inginer Marinela Dima din București, original din ISLAZ, venit în vizită la părinții: Tanța și Costică Dima.
Obiectul a fost predat la Muzeul Județean pe data de 10 mai 2023 de către profesor pensionar Constantin Dima -tatăl lui Marinel,descoperirea fiind adusă la cunoștința conducerii Muzeului Județean de către profesorul de istorie Marius Adrian Neațu.
Restaurarea coifului a fost realizată de către Sergiu Popescu, expert restaurator la Muzeul Național de Istorie a României.{ Pavel Mirea }

NEAȚU C.ION administrator,,Cronica Islazului "
3 iunie 2025