ceascadeliteratura

Unul din marii eroi ai Antichității, ar cărui nume răsună până azi : Ahile 🤍🩵

Cântul I, v. 1–7 — Mânia lui Ahile

„Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,
Patima crudă ce-Aheilor mii de amaruri aduse;
Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii
Au trimis, pe ei înșii de pradă la câni lăsându-i
Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință,
Din acea zi când cearta făcu dezbinare amară
Între mult divinul Achil și fiul lui Atreu,
Agamemnon, al neamului tot și al regilor rege.”

2. Cântul IX — Alegerea destinului

„Mama mea, zeița Thetis cea cu picioare de argint,
Mi-a spus că două sunt sorțile care mă duc spre moarte.
Dacă rămân aici și lupt împotriva Troiei,
Pierdută îmi va fi întoarcerea, dar gloria-mi va fi veșnică;
Iar dacă mă întorc acasă, în iubita mea țară,
Pierdută va fi gloria mea, dar viața-mi va fi lungă…”

3. Cântul XVIII — Ahile află de moartea lui Patrocle

„Vai mie! Ce veste cumplită mi-a ajuns la ureche!
Patrocle, pe care-l iubeam mai mult decât pe oricare
Dintre toți tovarășii mei, a pierit!
L-am pierdut pe omul pe care-l iubeam ca pe sufletul meu.
Acum nu-mi mai pasă de nimic; nu mai pot să rămân
Departe de luptă, cât timp Hector trăiește…”

4. Cântul XVIII — Ahile și destinul său

„Acum voi merge să-l întâlnesc pe ucigașul lui Patrocle,
Și fie ce-o fi; voi primi moartea când va veni.
Căci nici Heracle n-a scăpat de soarta trimisă de Zeus,
Deși era cel mai iubit dintre fiii lui.
Astfel și eu, dacă-mi este sortit să mor, voi muri,
Dar mai întâi voi face să plătească Hector pentru Patrocle.”

5. Cântul XXII — Ahile și Hector

„Mori și tu, frate, și taci, de ce te mai vaiți zadarnic?
Doar a murit și Patroclu, și ce ești tu față de dânsul?
Uită-te-ncoace și vezi ce mândru sunt eu și ce mare;
Tata mi-e domn și viteaz, iar mama-i zeiță, și totuși
Vai, și pe mine m-adulmecă moartea și soarta
Nebiruită pe veci…”

Mai întâi a fost Iliada și apoi Odiseea, mai întâi a fost Ahile și destinul lui și apoi Ulysse și aventurile lui.

Și mai întâi de toate a fost MITUL. 📖🤍💙

Vă place Orwell?

Și dacă da, pe care ați citit-o?
Scrie-mi în comentarii și hai să schimbăm idei și gânduri. 📖

#1984

Vă place Orwell?

Și dacă da, pe care ați citit-o? Scrie-mi în comentarii și hai să schimbăm păreri și idei. 📖🤍

#1984

Lecturile verii mele 💙🩵🤍

Încape toată antichitatea greacă într-un lift?

Oare cm ai putea răspunde la întrebarea din titlul cărții lui Theodoros Papakostas? Prin „da”, prin „nu”, prin „nu știu”? Eu aș spune că, printr-un miracol al arheologiei, răspunsul este da. Cu o condiție: să ai alături de tine un arheolog.

Iar Papakostas este ghidul ideal pentru o asemenea călătorie. Un arheolog care își construiește cariera sub semnul lui Heraclit și al ideii că „timpul este un copil care se joacă”. Un timp care nu curge întotdeauna în linie dreaptă, ci se întoarce, se suprapune, se joacă de-a trecutul și prezentul.

Și ce poți afla despre antichitatea greacă în timp ce liftul este în pană? Că, înainte de toate, rolul arheologiei este acela de a ne ajuta să înțelegem timpul, spațiul și omul.

✍️👉

Într-un drum care pare imposibil de scurt pentru o istorie atât de lungă, trecem prin paleolitic, mezolitic și neolitic, apoi intrăm în lumea civilizațiilor egeene: în lumea cicladică, a marmurei, sării, soarelui și statuetelor; în civilizația minoică, a bogățiilor, palatelor, desfătărilor și a misteriosului Linear A; apoi în lumea miceniană, cu războaiele, palatele, miturile și Linearul B.

Urmează perioada întunecată, agonia și extazul unei civilizații care pare că se prăbușește pentru a renaște apoi în formele pe care le recunoaștem atât de bine: doric, ionic și corintic. Iar călătoria ne poartă, în cele din urmă, până la Alexandru cel Mare, între 336 și 323 î.Hr., și la lumea elenistică pe care o va deschide.

Dar ceea ce face această carte atât de plăcută nu este doar cantitatea de informație, ci felul în care trecutul devine dintr-odată viu și aproape.

✍️👉

Aflăm despre Discul de la Phaistos, micuțul obiect de argilă descoperit într-un colț de depozit al palatului de la Phaistos și al cărui mister nu a fost încă descifrat. Despre Creta, ținutul asociat lui Zeus, tatăl zeilor. Despre Iliada și Odiseea, care au hrănit imaginația oamenilor timp de secole și despre Homer, care, spune Papakostas, nu aparține doar filologilor, ci tradiției populare.

Aflăm despre Alexandru cel Mare, care se considera fiul lui Zeus, despre Sparta și încăpățânarea ei de a nu se lăsa cucer

Lecturile verii mele 💙🩵

Ce se întâmplă când deasupra capului tău atârnă trei reguli pe care trebuie să le respecți pentru tot restul vieții?

„În primul rând, nu atinge acele.
În al doilea rând, stăpânește-ți mânia.
În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti.”

Acesta este mesajul cu care micuțul Jack adoarme în fiecare seară.

Născut în Edinburgh, într-o zi cumplit de friguroasă, Jack are o inimă atât de fragilă, încât Madeleine îi construiește în locul ei un mecanism de ceasornic. Ea este cea care îl aduce pe lume, îl repară, îl protejează și încearcă să-l învețe cm să trăiască fără să-și distrugă inima. Numai că Madeleine nu poate controla ceea ce se întâmplă atunci când Jack o întâlnește pe Acacia.
Și, din acel moment, toate regulile devin imposibile.

Pentru Acacia, Jack pleacă din Edinburgh și pornește într-o călătorie care îl duce până în Andaluzia, prin Granada și Marbella. Frigul și întunericul Edinburghului fac loc luminii sudului, iar călătoria exterioară devine, de fapt, una interioară: Jack încearcă să descopere dacă o inimă mecanică poate suporta ceea ce oamenii nu reușesc întotdeauna să suporte — iubirea.

Mi-a plăcut mult această idee: a iubirii în spațiu și timp, iar Madeleine mi se pare unul dintre cele mai importante personaje ale poveștii. Dragostea ei pentru Jack este una protectoare, aproape maternă, dar și dureroasă: ea știe că lumea îl poate răni și încearcă să-l ferească de suferință.
Dar oare poți învăța pe cineva să trăiască fără să sufere?

Mecanica inimii este un basm melancolic despre iubire, gelozie, fragilitate și dorința de a controla ceea ce simțim. Un roman în care ceasul devine metafora inimii, iar mecanica lui — metafora tuturor încercărilor noastre de a pune ordine în sentimente. Pentru că iubirea nu funcționează după reguli.

Nu poți opri acele.
Nu poți opri timpul.
Nu poți spune inimii pe cine să iubească.

Și poate că acesta este lucrul cel mai frumos pe care îl învață Jack: uneori, pentru a trăi cu adevărat, trebuie să accepți riscul ca mecanica inimii să se strice.

❤📖

Lecturile verii mele 💙🩵 de data aceasta, cu puțină artă 🎨

Cartea lui Marie-Hélène Lafon mi-a plăcut pentru că nu îl prezintă pe Cézanne doar ca pe marele pictor, ci ne apropie de omul din spatele tablourilor.

Fiul unui bancher, prietenul lui Zola, soț și tată, dar și prieten și coleg de pictură al lui Camille Pissarro.

Relația cu tatăl său, Louis-Auguste, nu a fost simplă. Acesta își dorea pentru Paul un viitor sigur și respectabil. Cézanne a ales însă pictura — cu încăpățânare, îndoieli și multă singurătate.

Iar Pissarro a avut un rol important în formarea lui. Cei doi au pictat împreună în aer liber, iar Cézanne a învățat să privească natura direct, să observe lumina și să construiască pictura pornind de la ceea ce vede.

🍎 Merele
🃏 Jucătorii de cărți
⛰️ Montagne Sainte-Victoire

Aceleași motive reveneau mereu. Nu pentru că nu avea altceva de pictat, ci pentru că voia să vadă mai mult în lucrurile pe care le privea.

„Cu un măr, voi uimi Parisul.”

Și poate că aceasta este esența lui Cézanne:
să privești lucrurile obișnuite atât de mult, încât să începi să le vezi altfel.

Astăzi, operele lui pot fi văzute în marile muzee ale lumii: Musée d’Orsay din Paris, Metropolitan Museum of Art din New York, National Gallery din Londra, dar și în Philadelphia sau Washington.

Un om care a pictat mere, oameni și munți.
Un fiu care a trebuit să se desprindă de așteptările familiei.
Un prieten care a învățat de la Pissarro.
Și un pictor care avea să schimbe pentru totdeauna felul în care privim arta.

📖 O carte despre Cézanne, dar și despre devenirea unui artist.

Dacă ar fi să alegi un singur Cézanne pe care să-l vezi în realitate: merele, Jucătorii de cărți sau Sainte-Victoire? 🍎🃏⛰️

Lecturile verii mele 💙🩵

Din categoria ce am citit și mi-a plăcut! 📖🤍

Ai citit vreuna din ele ?

PS. Revin cât de curând și cu câteva cuvinte despre “Spartanii”.

Lecturile verii mele 💙🩵

„Lucrurile frumoase sunt frumoase.
Lucrurile frumoase sunt dificile.
Lucrurile frumoase sunt nobile.”

Poate că nu există un început mai potrivit pentru o lecție de greacă.

Pentru că greaca nu este doar o limbă pe care încerci să o înveți. Este o întâlnire cu o lume care a încercat, cu mii de ani în urmă, să dea nume unor lucruri pe care noi încă încercăm să le înțelegem: iubirea, frumusețea, destinul, curajul, dorul, libertatea.

În greacă au fost scrise poveștile lui Homer, tragediile lui Sofocle și Euripide, gândurile lui Platon și Aristotel. O limbă în care s-au născut întrebări care nu și-au pierdut nici astăzi puterea.

Și poate că cea mai frumoasă dintre ele este întrebarea despre frumusețe.

Platon își dorea o lume eternă și frumoasă și considera că cei care credeau în existența lucrurilor frumoase, dar nu și în ideea de Frumusețe, se aflau într-o stare de visare. Era convins că putea să-i convingă prin puterea argumentației.

M-am gândit mult la această idee și am lăsat-o aici pentru a vă da un pont să citiți cartea.

Pentru că Grecia este, în sine, plină de lucruri frumoase: marea, insulele, lumina, templele, coloanele, străduțele înguste, miturile care par să nu fi plecat niciodată cu adevărat.

Dar poate că există o diferență între a vedea lucrurile frumoase și a înțelege frumusețea.

Iar o lecție de greacă este, poate, și despre această trecere.

De la cuvânt la idee.
De la poveste la memorie.
De la ceea ce vedem la ceea ce înțelegem.

Un cuvânt nou nu este doar un cuvânt. Poartă în el o istorie, o cultură, uneori mii de ani de gândire.

Și poate tocmai de aceea greaca nu se învață repede. Trebuie să ai răbdare cu ea.
Să o lași să se așeze.
Să intri încet într-o lume veche, care încă are ceva de spus.

Pentru că lucrurile frumoase sunt frumoase.
Lucrurile frumoase sunt dificile.
Lucrurile frumoase sunt nobile. 🇬🇷

🇬🇷❤️ 🇬🇷