Paul Editions

Vă așteptăm la târgul de carte Gaudeamus, standul 128.

🎓 --- „Sărmane călător în veşnicie, din clipa când te-ai hotărât să tragi după tine poarta greu ferecată a uitării, îndurarea oamenilor e de prisos! Şi-apoi, scrie un filosof neamţ, nimeni în lumea asta nu are căderea să cântărească preţul vieţii: cei vii n-o pot face fiindcă-s nişte bieţi împricinaţi în neînţelegerea asta fără capăt ce se cheamă existenţă, iar cei morţi n-o pot nici atâta, fiindcă... au murit.
Tu, sărmane călător, ai împlinit scurt şi sufocant acel niceean „Selbst aufhebung” pe care îmi închipui că nu-l vei fi tălmăcit ad-literam, închipuindu-ţi că poţi ajunge supraom, punând între tălpile tale şi roua dimineţii un spaţiu liber de câteva palme... Sau poate n-ai încercat ironia funebră din balada spânzuraţilor, în livada bunului rege Louis?”
---
„Belferii mei... Copilăria mea... Adolescenţa mea... Azi, după atâta amar de vreme, când privesc înapoi, zarea se posomorăşte de perdele de nori cenuşii şi o negură deasă se-mpânzeşte peste landele pustii ale învăţăturii mele, tristă ca ţinutul acela scoţian unde Machbeth s-a întâlnit cu vrăjitoarele. Niciun luminiş, niciun zâmbet, nicio mângâiere de mână duioasă coborând ca o aripă de înger peste obrajii aprinşi, peste clocotul sufletelor nevinovate.”

(Joachim Botez - Însemnările unui belfer)

🪞📖 Ioan A. Bassarabescu - Lume de ieri:

„Afară de bulevard, care se întindea cam de pe la Cişmigiu până la Universitate, străzi pavate cu asfalt nu se pomeneau. Mai toate uliţele din centru erau presărate cu pietre mari de râu, iar foarte multe nici n-aveau încă trotuare. Pe dreapta şi pe stânga lor creştea iarba, iar primăvara era o fericire să jucăm arşice pe pământul bătătorit al unor trotuare, pe care alergau ca nişte trenuri mici de jucărie, vopsiţi în roşu şi cu puncte negre, boi de-ai lui Dumnezeu, nevinovatele insecte cărora nu le trecea prin minte că peste câţiva ani îşi vor muta locuinţa în altă parte. Pe atunci, mai toate casele din Bucureşti erau fără etaj; „parter”, cm li se zice acum. Calea Victoriei, Lipscanii, strada Franceză (str. Carol de azi) şi încă vreo două-trei străzi erau singurele care aveau şi case cu două caturi; iar dacă se întâmpla ca vreo casă să aibă mai mult de două, lumea se uita la ea ca la o minune. Generaţia zgârie-norilor de azi să nu-şi închipuie că lucrul acesta se petrecea acum o mie de ani. Doamne fereşte! Lucrul s-a petrecut în copilăria mea; iar progresele de azi s-au îndeplinit de abia într-o jumătate de veac... Băcănia cea mai mare din Calea Victoriei („Podul Mogoşoaiei” de dinainte de războiul din 1877) era a lui Moceanu, un fel de dl Dragomir Niculescu al epocii. Moceanu era frate cu profesorul de gimnastică din vremea aceea de la Liceul Sf. Sava, profesor celebru prin dansurile naţionale jucate de o trupă care străbătea pe atunci ţara sub conducerea lui. La Moceanu găseai toate bunătăţile din lume, în frunte cu icrele moi şi stridiile, aceste două articole mai ales, rezervate – ca şi azi şi întotdeauna – numai norocoşilor care câştigă banul uşor şi-l cheltuiesc la fel...”

Cu mic, cu mare, în lumea minunată a cărților JURNAL DE BUSINESS la Canal 33cu Alexandru Catalan, jurnalist, alături de Mihaela Enache, editor; Nicolaeta Monoran, editor ...

Paul Editions Editor