Coli Caaranica

Este o surpriză extraordinară și o bucurie justificată să îți vezi propria fotografie publicată în presă!

Fotografia am făcut-o în urmă cu 16 ani, după meciul de la București dintre Steaua (actuala FCSB) și Grasshopper Zürich, disputat pe 19 august 2010, unde am fost fotoreporter și a reprezentat prima manșă a play-off-ului pentru calificarea în grupele UEFA Europa League încheiat cu 1-0 în favoarea Stelei.

După meci la ieșirea din tribuna oficială dl. Gigi Becali a oferit scurte declarații presei, moment în care am surprins această fotografie (și încă câteva). Fotografia am recunoscut-o astăzi când citeam presa chiar eu după unghiul ușor înclinat, spre diagonala cm agreez să fac majoritatea portretelor.

În comentarii mai puteți găsi fotografia originală făcută de mine, datele exif, foaia de arbitru a meciului de la vremea respectivă cât și o fotografie de la nivelul băncii de rezerve a cunoscutului antrenor al Grasshopper Zürich, Ciriaco Sforza fost jucător la Bayern Munchen.

Modul de fotografiere înclinat, unghi olandez denumit de unii, constă în rotirea intenționată a camerei spre stânga sau spre dreapta, astfel încât linia orizontului să nu mai fie paralelă cu marginile cadrului. În cinematografie și fotojurnalism, unghiul este utilizat pentru a transmite dinamism, entuziasm.

FCSB, jackpot! Cum poate arăta primul ”11” al fostei campioane dacă vine transferul mult dorit -----> https://pro-link.ro/VUI

La casa bunicului din Tistimelu, prezența pisicii nu era dedicată companiei, ci unei misiuni precise: aceea de a asigura că depozitele de hrană rămân inaccesibile pentru șoareci. Fără a fi nevoie de vreo intervenție umană pentru hrănire, pisica se bucura de ospitalitatea casei, găsindu-și singură necesarul de hrană și păstrând liniștea domestică prin prezența sa vigilentă.
În contrast, "Teta" (mătușa), felina ce populează fotografiile cărții și rezidenta studioului meu (pag 29), nu are altă îndatorire decât de a oferi companie, fiind mai degrabă un martor tăcut decât un gardian.

Interacțiunea cu bunica Trantu în timpul vizitei sale în studio în anul 2015, marcându-se prin surprinderea ei la vederea pisicii și presupunerea imediată a unei probleme cu șoarecii, aduce un strop de umor și caldură umană povestirii, subliniind diferențele între mediile rurale și urbane, precum și între generații.
- Coli, tu ai pisică?
- Da!
- Păi, tu ai soareci aici?

_____________________

Fragment din prefata cartii "Photography Collection of Armân Food: Cooked by My Mother" pe care am publicat-o in 2024.
_____________________

Foto 1: pag 20, Fascimil cu prefata cărtii
Foto 2: pag 29, Pisica Teta (Mătusa)
Foto 3: pag 538-539, Cu maia Culusha Trantu la Constanta 2013 si cu maia Itsa Caranica in Parcul Circului din Bucuresti, 1976
Foto 4: pag 544-545, "La stană"
Foto 5: Coperta cărtii "Peturi"

Cibin
Fotografii din anul 2020

Astăzi, 19 august, este Ziua Internațională a Fotografiei și este sărbătorită în fiecare an începând din anul 2010.

Data marchează momentul din 1839 când guvernul francez a achiziționat brevetul pentru dagherotipie. Franța a declarat această invenție drept un „cadou gratuit pentru omenire”, deschizând calea fotografiei moderne. Deși brevetul este din 1839, prima imagine permanentă din lume („View from the Window at Le Gras”) a fost realizată de Niépce în 1826.

Eu am ales să celebrez ziua prin această fotografie.

Când zona se află în plin șantier de modernizare, surprinderea unei fotografii artistice este mult mai grea, însă nu imposibilă. Eu am ales astăzi să public această fotografie făcută în anul 2026.

În spatele aparatului, tu alegi ce vezi: poți urma indicatorul, poți fotografia doar cu ochiul liber (doar uitându-te) sau poți să îți folosești imaginația și să creezi ceva artistic, contrar a ceea ce fac muncitorii acum în zonă.

Fotografia înseamnă tocmai asta: să vezi frumosul și povestea acolo unde alții văd doar un șantier.
__________________________

Dagherotipia (inventată în 1839 de Louis Daguerre și Joseph Niépce) este primul procedeu fotografic de succes practic din istorie. În esență, era o metodă prin care o imagine reală era fixată permanent pe o placă de cupru, fără a folosi un film sau un senzor digital așa cm facem astăzi.

Wikipedia spune ca Nakó este numele maghiarizat din armanescul Nacu.

Fotografie facuta in anul 2026 cu Canon R5, diafragma 9 si un obiectiv Canon L de 400mm.

📸🚧

Niki Lauda (ro/eng)

Luna aceasta se împlinesc 50 de ani de la cumplitul accident suferit de Niki Lauda pe circuitul Nürburgring.

Mi-ar fi plăcut să-l fotografiez pe Niki Lauda pe circuitul de curse, însă în perioada în care devenea campion mondial de Formula 1 eram abia la începutul vieții. În schimb, mă bucur că în ultimii unsprezece ani am realizat peste 5.000 de fotografii ale companiei sale aeriene, Lauda.

Ce au în comun Formula 1, aviația și fotografia? Răspunsul este simplu: viteza!

„Întâlnirea” mea cu Niki Lauda a avut loc în lumea aviației, pe Aeroportul Schwechat (VIE). Compania pe care a fondat-o, ce îi poartă numele, LaudaMotion, este astăzi una dintre cele mai apreciate companii aeriene din lume, la fel cm și Niki Lauda a fost unul dintre cei mai respectați piloți din istoria sportului. Avioanele sunt ușor de recunoscut datorită literei „L” de mari dimensiuni de pe deriva verticală.

Am atașat opt fotografii realizate de mine, care surprind aeronavele Lauda.
________________________

Niki Lauda (1949–2019) a fost o legendă austriacă a Formulei 1 și de trei ori campion mondial. În 1979 a fondat compania aeriană Lauda Air.

În 2013 a fost lansat filmul Rush, în regia lui Ron Howard, care spune povestea vieții lui Niki Lauda. Este un film care merită văzut de mai multe ori.
________________________

Descriere fotografii:

Fotografia 1: Vechea schemă de vopsire (livery), fotografiată în 2017 pe Aeroportul Innsbruck.
Fotografia 2: O altă imagine cu vechea schemă de vopsire, realizată în 2018 pe Aeroportul Berlin Tegel.
Fotografia 3: Noua schemă de vopsire în 2019, la aterizare pe Aeroportul Schwechat (VIE).
Fotografia 4: Rulare la sol în 2020. În fundal se poate observa rafinăria OMV Schwechat.
Fotografia 5: Decolare în 2021, cu turnul de control al Aeroportului Schwechat (VIE) vizibil în fundal.
Fotografiile 6, 7 și 8: Realizate în 2022 și 2023 la Terminalul VIP ce-i poartă numele, "Niki Lauda".

/

This month marks 50 years since Niki Lauda's devastating crash at the Nürburgring.

I would have loved to photograph Niki Lauda on the race
track, but when he was becoming a multiple Formula 1
world champion, I was just being born. However,
I’m happy that in the past eleven years,
I have taken over 5,000 photos of his airline, Lauda.

What do Formula 1, aviation, and photography have in
common? The answer is simple: speed!

My "meeting" with Niki Lauda happened in the aviation
field, at Schwechat Airport (VIE). The company he founded,
which bears his name, LaudaMotion, is now one of the most respected airlines in the world, much like the distinguished pilot Niki Lauda himself. The aircraft are easily recognized by the prominent letter "L" on their tails.

I have attached eight photos I took, capturing Lauda’s airplanes.
________________________

Niki Lauda (1949–2019) was an Austrian Formula One legend and three-time World Champion. He founded Lauda Air in 1979.

In 2013, the film "Rush", directed by Ron Howard, was released, telling the story of Niki Lauda's life. It's well worth watching more than once.
________________________

Photo description:

Photo 1: The old livery, photographed in 2017 at Innsbruck Airport.
Photo 2: Another shot of the old livery, taken in 2018 at Berlin Tegel Airport.
Photo 3: The new livery in 2019, captured during landing at Schwechat Airport (VIE).
Photo 4: Taxiing in 2020. The OMV refinery can be seen in the background, Schwechat.
Photo 5: Takeoff in 2021, with Schwechat ATC (VIE) visible in the background.
Photos 6, 7, and 8: Taken in 2022 and 2023 at the VIP Terminal Niki Lauda, Schwechat Airport.

Grammatiko 1958 și Atena 1961, Kodachrome 35mm din colectia mea personală.

Luna trecută am ajuns din nou la târgul de vechituri din München, Flohmarkt am Olympiapark, cel organizat de Crucea Roșie Bavareză pe Parkharfe.

Nu găsisem mare lucru și eram aproape să plec cu mâna goală, până când, la un vânzător german, mi-a atras atenția o cutie de Kodachrome pe care scria simplu: „Grammatiko 1958”.

Înăuntru, aproape 200 de slide-uri. Văzut, luat.

Germanul îmi spune apoi: „Mai am din Grecia!” Și scoate încă o cutie, cam tot pe atât de plină, pe care scria „Athen 1961”.

Atena și Roma le cam evit când cumpăr slide-uri. De multe ori seriile sunt dominate de ruine, monumente și obiective turistice, iar pe mine mă interesează mai mult viața de zi cu zi: străzi, oameni, mașini, magazine, reclame, sate. Dar la 10 EUR cutia, n-am stat prea mult pe gânduri. Le-am luat pe amândouă.

Ajuns acasă, am început să le scanez. Și s-a confirmat imediat ce scria pe prima cutie: Grammatiko, un sat din nord-estul Atticii, Grecia. Germanul nu minte!

Am ales aproape la întâmplare șase fotografii, trei din Grammatiko și trei din Atena.

În prima fotografie apare chiar indicatorul „ΓΡΑΜΜΑΤΙΚΟ”, deci identificarea s-a făcut direct din imagine. Sub copacii din piață se vede o cafenea sau tavernă tradițională, cu bărbați așezați la mese, iar în prim-plan, bonus, un superb automobil american din anii ’50.

A doua fotografie pare făcută în aceeași piață. Aceleași mese și aceeași atmosferă de sat grecesc, iar în fundal se vede biserica ortodoxă.

A treia mi-a plăcut poate și mai mult: un mic local de la marginea drumului, doi călători și o mașină care se îndepărtează. Pe panoul în greacă apar, printre altele, ΧΑΣΑΠΟΤΑΒΕΡΝΑ („măcelărie-tavernă”) și ΨΗΤΟ ΑΡΝΙ, adică „miel fript”. Am apelat la Google Translate. :)

Apoi, Atena, 1961.

Fotografia a patra este Atena noaptea. Probabil zona centrală din jurul Pieței Omonia. Se disting reclame uriașe pentru Metaxa Brandy, Mannesmann, Alitalia, Pirelli și alte firme. Exact genul de fotografie pe care sper să-l găsesc într-o cutie veche de slide-uri.

În fotografia a cincea apare un Evzone, în uniforma ceremonială tradițională: fustanella, vestă brodată, ciorapi albi, tsarouchia și fes roșu. Grecia era încă monarhie în 1961, iar pe slide fotografia este notată ca fiind făcută la palat.

Fotografia a 6-a este o panoramă superbă a Atenei, surprinsă de la înălțime, probabil de pe Acropole, spre seară. În centru se vede foarte clar Templul lui Zeus Olimpian – Olympieion. Dar pe mine mă atrage mai mult ceea ce este în jurul lui: Atena de acum 65 de ani, cu clădiri mult mai joase, cartiere mai aerisite și un oraș care arată surprinzător de diferit de metropola de astăzi.

Ultima fotografie, slide-urile pregatite pentru scan.

Uneori, cea mai interesantă parte a unui târg de vechituri stă într-o cutie pe care altcineva nici n-ar deschide-o.

Astăzi, 8 august, la Constanţa, ora 20:30 în cadrul festivalului SeaWave puteţi vedea "Filmul lui Toma Caragiu". Proiecţia va avea loc în Parcul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”.
Intrarea liberă.