Pixel Secret

Eu atâta prostie și pupincureală nu am mai văzut!

Primarul Mircia Gutău a dat curs cererilor unor disperați din Ostroveni și a instituit parcare de reședință 24/24 pe B-dul Pandurilor.

Pe partea dinspre blocuri e parcare de reședință (repet, cu regim non-stop), pe partea dinspre calea ferată e parcare cu plată.

Eu înțeleg (parțial!) să faci parcare de reședință în zonele din spatele blocurilor, unde toți pensionarii și toți samsarii își țin cu săptamânile mașinile abandonate (nu le folosesc), dar să faci asta pe ditamai bulevardul arată că tu, ca politician, ești un slinos fără cap. De fapt, așa arată Mircia Gutău că e conștient că Vâlcea e un oraș mort, în caz contrar ar fi presupus că majoritatea locuitorilor din zonă sunt la muncă până pe la ora 17:00 și ar fi lăsat ditamai parcarea la liber până atunci!

Și la mine în zonă au cerut toți disperații parcare de reședință non-stop, așa că mai nou mă distrez de minune. Cum ne știm toți din zonă mașinile, inclusiv ale unor rude sau chiar prieteni (că de ani de zile ne suportăm - se vede treaba, formal!) și știam inclusiv care e capabil să parcheze sau când aveai emoții, mai nou, mi-am făcut un nou obicei.
Când văd că le apar rudele sau prietenii sun la Poliția Locală să vină să îi amendeze!

Da, mă distrez, pentru că le-am spus că aici se va ajunge! Le-am spus că inclusiv ei vor avea parte de amenzi când se vor duce prin alte zone ale orașului și disperații de viață de acolo te vor turna 🤣🤣
Așa că plătește fraiere parcarea sau amenda, că dacă era parcarea de reședință la liber până la ora 17:00, mai avea o șansă!

Întoarcerea "de facto" la atmosfera anilor 30 se va face când un român va bate pe stradă alt român care bate un străin❗️

Liderii AUR, George Simion și Marius Lulea, au redirecționat milioane de lei primite de la stat ca subvenție în buzunarul unui apropiat, membru de partid, scrie Rise Project ➡ https://tinyurl.com/mbftu7z4

Spectacol de autoritate: între reconstituire istorică și cult al personalității locale

În Râmnicu Vâlcea, autoritățile locale organizează an de an manifestări care îmbină teatralitatea cu simbolismul politic, mai ales cu prilejul aniversării orașului. Printre acestea, se remarcă un moment în care un actor costumat în domnitorul Mircea cel Bătrân îi înmânează primarului Mircia Gutău hrisovul care marchează prima menționare a orașului. Acest gest, care la prima vedere pare un simplu element de spectacol festiv, ridică însă întrebări serioase cu privire la modul în care este instrumentalizat patrimoniul istoric în scopuri politice.
Ceea ce ar putea fi o inițiativă culturală valoroasă – reconstituirea unor episoade din trecutul local – alunecă periculos în zona propagandei personale și a cultului liderului local. Astfel, în centrul atenției nu se mai află istoria orașului sau educarea publicului, ci o regie menită să consolideze imaginea primarului ca figură providențială, investită simbolic cu autoritate de către însuși trecutul glorios.
Această punere în scenă aduce aminte de festivismele epocii comuniste, în care istoria era selectiv reinterpretată pentru a servi narativelor oficiale și pentru a glorifica liderii momentului. În loc să promoveze o reflecție matură asupra istoriei și a identității locale, astfel de manifestări oferă o imagine simplificată și teatralizată, cu scopul vădit de a impresiona și fideliza electoratul.
Mai grav este faptul că actorii implicați sunt angajați ai unei instituții publice, ceea ce pune sub semnul întrebării autonomia actului artistic și transformă cultura într-un instrument de legitimare politică. Aceste practici trădează un mod de a face administrație în care granițele dintre interesul public, promovarea culturală și cultul personalității sunt ignorate cu bună știință.
În loc să deschidă orașul către o cultură a dialogului și a memoriei critice, primarul Gutău și administrația sa preferă spectacolul de fațadă, cu decoruri medievale și hrisoave simbolice, care să ascundă lipsa unei viziuni reale pentru viitorul orașului. E vremea ca trecutul acestui oraș să fie onorat prin educație, cercetare și respect pentru adevăr, nu prin scenarii regizate care servesc ego-urilor politice locale

Preoții care primesc bani de la jucători politici și fac propagandă electorală să fie arestați!

Domnul Virgil trăiește astăzi într-un apartament modest dintr-un cartier muncitoresc, același în care s-a mutat împreună cu soția lui, Ana, în anii '70.
A lucrat aproape toată viața într-o hală industrială imensă, la un strung, într-o uzină de stat din România socialistă. În fiecare dimineață, își punea salopeta, își lua geanta cu mâncare și pornea pe jos către fabrică, salutând vecinii pe drum. Era tânăr, puternic, și avea convingerea că ceea ce făcea conta, că participa la construcția unei lumi noi.

Anii au trecut, fabrica s-a închis după Revoluție. Virgil a fost disponibilizat, ca mulți alții. A mai lucrat pe ici, pe colo, dar niciodată nu a mai găsit acel sentiment de rost pe care îl simțea în tinerețe, în zgomotul de metal și ulei al strungului.

Soția lui, Ana, a murit acum câțiva ani. De atunci, tăcerea apartamentului e grea. Fotografiile din tinerețe, uniforme de lucru, cartele vechi, diplome prăfuite — toate îi amintesc de o viață care i-a trecut printre degete, dar pe care o simțea atunci plină de sens.

Astăzi, pensionar, domnul Virgil își petrece zilele între televizor și amintiri. Nu înțelege lumea nouă, cu graba ei, cu telefonul lipit de mână și cu vocile care îi spun că „pe vremea aia” nu era nimic bun.

Pentru el, „vremea aia” era viața. Tineretul. Iubirea. Munca. Demnitatea.

Acum, se uită la poza din fabrică, cea în care era tânăr, murdar de ulei, privind trist în obiectivul aparatului. Poate știa deja, fără să-și dea seama, că viața lui va fi o poveste nespusă, o amintire într-o fotografie alb-negru.

Aceasta este povestea tristă a unor generații care nu mai contează!

Au si americanii fatarnicii lor

x.com

Nu înțeleg situația asta în care, deși toata lumea e de acord ca Academia e înțesată de personaje mânate de ideologii retrograde, deplânge blocarea accesului domnului Cărtărescu. Mai degrabă pare o situație favorabila lui, igienică chiar. Eu ma bucur ca, până la o reformare (iluzorie deocamdata) completa a Academiei, oamenii valoroși (inclusiv moral) nu se asociază cu aceasta institutie pângărită.

CET Govora recunoaște că a emis facturi la prețul mai mare care încă nu fusese aprobat legal de Consiliul Local Vâlcea. Și au făcut asta cu aproape o lună înainte ca prețurile să fie majorate legal.
Tot acești incompetenți spun că "în cel mai scurt timp" vor recalcula facturile usturătoare.
Sintagma "în cel mai scurt timp" este vagă, așa că nu știm când sau dacă se va mai întâmpla asta.

Propun să începem să ieșim la proteste, la Ceas, deocamdată în centrul orașului. Dacă nu se mișcă ne mutam și la Primărie, la Consiliul Judetean. Dacă îi lăsăm să facă ce vor, cm vor, tot noi vom plăti! E singura forma de manifestare concretă a nemulțumirilor noastre. Plânsul pe Facebook nu îi va mișca, sunt prea nesimțiți!

De mâine, afară, în centru! Propun ora 18.

Oltul la Calimanesti, Vâlcea