Oana Isabela Photography

Când e joi și ești nostalgic, ascultă CȘAC

CȘAC - '94 TEXT/VOCE: CŞACMIX/MASTER: Nameen https://www.facebook.com/nameen.musicMIXTAPE: LinișteINSTRUMENTAL:90s Oldschool Hip Hop Rap Instrumental "Sorrow" prod by O...

O albină mititică
Strânge harnică polen,
Să creeze miericică
În al său magic goblen.

Mica noastră albinuță
Tot zburând, era să cadă!
Și când zise că renunță,
Ce să vezi... multă lavandă!

Și zbură pe-o floricică,
Cu poftă-ncepu' să pape.
"Ce polen gustos, nenică!"
Exclamă, gata să crape. 🐝

©Oanais.

Mi-ar plăcea să cred că soarele nu apune niciodată. Că mă voi scălda în lumina lui generoasă pentru totdeauna, ca o pietricică într-un râu din inima munților. Mi-ar plăcea să văd răsărit după răsărit, să uităm cu toții că soarele apune. Însă apusul este inevitabil, iar noaptea ne înghite cu lăcomie din nou și din nou...
Cu toate astea, bătălia dintre zi și noapte mă eliberează mereu de cea interioară mie. Pentru un moment parcă nesfârșit, o liniște deplină mă îmbrățișează și-mi alungă cu dibăcie gândurile și emoțiile tumultoase. Dintr-o dată pieptul mi se umple de o căldură caracteristică unei nopți de Iunie, plăcută, reconfortantă și cu un iz de parfum de tei.
Închid ochii și analizez cu interes cântecul greierului ascuns în iarbă, lătratul unui cățel ce se aude din depărtare, murmurul trecătorilor din parc și ciripitul unei păsărele tulburată din somnul ei adânc.
Când redeschid ochii, întunericul a cuprins totul în jurul meu deja. Încă mă simt scufundată în starea mea de liniște și-mi dau seama că noaptea poate fi la fel de frumoasă ca ziua. Trebuie doar să o privești din adâncul sufletului și să o accepți ca fiind parte din ciclul existenței.

☀️☀️☀️

Ai observat cm tot ce-i viu se îndreaptă către lumină? Cum florile își întorc pernuța de polen către soare, cm ciupercile răsar în luminișuri, cm moliile se luptă cu îndârjire să se apropie cât mai mult de becul casei tale... Cum noi, oamenii, ieșim din pântecul mamei către lumină, iar la finalul vieții tot lumina căutând.

Oamenii tind să observe întunericul din alți oameni, parcă recunoscând aceeași nuanță a tăciunelui altcuiva și asortând-o cu a lor. Își întunecă gândurile și își înnegresc emoțiile, fiind convinși că totul este monocromatic în jurul lor. De-ar știi câtă culoare ar prinde viața lor, de-ar da umbrela la o parte și ar primi lumina în bula lor alb-negru...

"Există întuneric în fiecare dintre noi!", exclamă cineva dintr-un colț umbrit.
"Este partenerul de dans al luminii, întunericul.. ", aș răspunde contemplând. "Cum ai văzut întunericul dacă nu era și lumina de față?"
"Prostii, oamenii sunt răi, întunericul predomină."
"Oamenii sunt cm vor ei să fie. Lumina este peste tot într-o zi călduroasă de Mai. Depinde de oameni dacă vor să stea în casă sau să iasă la plimbare în parc."

E confortabil să stai în umbră, cu toate că simți că vrei mai mult. Pielea ți-e albă precum petalele mușețelului - vrei să o protejezi, imaginându-ți ce dureri ai putea să simți dacă te-ai bronza prea tare! Crezi că e mai ușor să observi trecătorii de la fereastră - te uiți nedumerit la ei și nu te poți abține să te-ntrebi:" Ce a fost în capul lor de au ieșit pe-afară?" Simți o urmă de regret, știind că ai putea fi și tu ca ei, însă este atât de confortabil doar să stai la umbră...

***

Aș vrea să fiu un fir de iarbă, să stau în lumină cât e ziua de lungă, să mă hrănesc cu nutrienții din pământ și să mă las mângâiată de razele soarelui toată vara. Să răsar timidă, iar apoi să mă îndrept semeț către bulgărul de foc de pe cer.
Aș vrea să fiu o frunză care cade toamna. Fericită că nu am fost ferită de lumină, că am produs oxigen conform scopului meu, știind că va fi și rândul altor frunze să iși îndeplinească destinul
Aș vrea să fiu și-un fulg de zăpadă, să plutesc cu furie peste oraș în miezul nopții când primul viscol își face apariția. Să simt cm aș putea să ruinez orice îmi apare în cale, dar să nu o fac.. Sunt doar un fulg de nea. Să mă bucur de sfârșitul iernii ca de începutul ei, știind că lumina mă va topi pentru a hidrata pământul.
Aș vrea să fiu o floare dintr-un cireș bătrân. Să înfloresc gingaș pe o ramură înaltă. Să admir fericită livada, știind că eu și alte flori ca mine ne vom metamorfoza în fructe delicioase - totul datorită luminii și căldurii sale.

Iubesc lumina. Atât pe cea primită de la soare, care-mi dezmorțește corpul în zilele friguroase, cât și pe cea din ochii iubitului meu, ce-mi încălzește inima în momente dificile.

© Oanais.

The happy man is less subject to disease, for happiness actually attracts into the body a greater supply of the Universal life energy. So smile, genuinely.

Bătrânețe