APMGS

📍 În perioada 17–18 iunie 2026, la Cluj-Napoca, ROFMA – Asociația Română de Workplace și Facility Management organizează Caravana Educațională ROFMA, un eveniment dedicat dezvoltării industriei de property & facility management.

Un format complet, care îmbină educația cu realitatea din piață și creează oportunități valoroase de networking:
- Cursul de inițiere în Property & Facility Management
- Dezbaterea regională ROFMA „AI, roboți și noua ecuație PM & FM: internalizare, externalizare sau reinventarea parteneriatelor?”
- ROFMA Leadership Lounge

🔍 Caravana aduce împreună specialiști, decidenți locali și experți naționali pentru a discuta soluții concrete, într-un context în care performanța clădirilor se reflectă direct în costuri, eficiență și sustenabilitate.

🎓 În cadrul evenimentului, președinta APMGS, Mariana Garștea, va susține un curs dedicat urmăririi comportării în timp a construcțiilor, punând accent pe importanța monitorizării continue și pe colaborarea eficientă dintre proiectanți, executanți și administratori.

🤝 Mulțumim ROFMA – Asociația Română de Workplace și Facility Management pentru parteneriatul constructiv cu APMGS și pentru oportunitatea de a contribui la acest demers educațional.

Este o ocazie excelentă de a împărtăși bune practici și de a dialoga cu profesioniști preocupați de calitate, sustenabilitate, inovație și siguranță.

𝗜𝗻𝗰𝗲𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗔𝗣𝗠𝗚𝗦 𝗱𝗲𝗱𝗶𝗰𝗮𝘁𝗮 𝗣𝟭𝟯𝟬/𝟮𝟬𝟮𝟱.

Așa cm am anunțat, în următoarele opt săptămâni Asociația Profesională de Monitorizare Geotehnică și Structurală dedică o serie de materiale normativului privind urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor.

La un an de la intrarea sa în vigoare, P130/2025 rămâne insuficient cunoscut în detaliu de mulți dintre cei care au obligația să îl aplice. Scopul acestei campanii este simplu: să transforme un text normativ într-un instrument de lucru clar, parcurs pe rând, capitol cu capitol.
Începem cu structura.

Cele mai multe normative se citesc prost pentru că sunt deschise direct la articolul de interes, fără privirea de ansamblu. Or, fără arhitectură, fiecare prevedere pare o regulă izolată.

𝗣𝟭𝟯𝟬/𝟮𝟬𝟮𝟱 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗶𝘁 𝗽𝗲 𝘀𝗮𝘀𝗲 𝗰𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝗲, 𝗶𝗻𝘀𝗮 𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗮 𝗹𝘂𝗶 𝘀𝘁𝗮 𝗶𝗻 𝘂𝗹𝘁𝗶𝗺𝗲𝗹𝗲 𝘁𝗿𝗲𝗶.

Primele trei așază cadrul.
𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟭 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝘂𝗶 𝗶 𝘀𝗲 𝗮𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮 𝗻𝗼𝗿𝗺𝗮𝘁𝗶𝘃𝘂𝗹 — practic tuturor factorilor implicați într-o construcție, de la investitor la administrator și utilizator — și ce rămâne în afara lui: construcțiile hidrotehnice, care urmează un normativ propriu, locuințele unifamiliale parter din mediul rural, construcțiile provizorii.

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟮 𝗳𝗶𝘅𝗲𝗮𝘇𝗮 𝗱𝗲𝗳𝗶𝗻𝗶𝘁𝗶𝗶𝗹𝗲, iar 𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟯 𝗹𝗲𝗮𝗴𝗮 𝗻𝗼𝗿𝗺𝗮𝘁𝗶𝘃𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝘀𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗮𝗱𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘁𝗲𝗵𝗻𝗶𝗰, de la Legea 10/1995 până la standardele de monitorizare geotehnică.

𝗠𝗶𝗲𝘇𝘂𝗹 𝗶𝗻𝗰𝗲𝗽𝗲 𝗹𝗮 𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟰.
Urmărirea curentă înseamnă observare și înregistrare periodică — minim o dată pe an și, obligatoriu, după evenimente deosebite: cutremur, inundație, incendiu, alunecare de teren. Este nivelul de bază, aplicabil oricărei construcții aflate în exploatare.

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟱 𝗿𝗲𝗽𝗿𝗲𝘇𝗶𝗻𝘁𝗮 𝗻𝗼𝘂𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗮 𝗳𝗮𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝗣𝟭𝟯𝟬-𝟵𝟵: inspecția extinsă. O evaluare mai atentă, declanșată atunci când urmărirea curentă semnalează ceva ce nu se explică de la sine. Vechiul normativ nu prevedea acest nivel intermediar — se trecea direct de la observație la urmărire specială, fără verigă între ele.

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟲 𝗮𝗰𝗼𝗽𝗲𝗿𝗮 𝘂𝗿𝗺𝗮𝗿𝗶𝗿𝗲𝗮 𝘀𝗽𝗲𝗰𝗶𝗮𝗹𝗮: măsurare instrumentată, înregistrare și interpretare sistematică a datelor. Aici intră senzorii, instrumentarea topografică și sistemele care urmăresc o structură în timp.

Citite împreună, cele trei capitole nu sunt categorii paralele, ci niveluri de intensitate. Se observă; dacă apare o nelămurire, se inspectează în detaliu; dacă situația o impune, se trece la măsurare continuă.

Normativul descrie, în fond, cm crește atenția pe măsură ce crește riscul.

𝗥𝗲𝘀𝘁𝘂𝗹 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝘁𝗿𝗲𝗶 𝗮𝗻𝗲𝘅𝗲 — modelul de program de urmărire, criteriile de apreciere a stării și urmărirea pe cerințe funcționale — partea aplicată efectiv în teren.

În următoarele săptămâni, fiecare nivel va fi tratat separat, cu accent pe ce înseamnă în practică, dincolo de text.

Pentru deschidere, o întrebare adresată profesioniștilor din domeniu: în proiectele dumneavoastră, distincția dintre urmărire curentă, inspecție extinsă și urmărire specială a fost clară de la început sau s-a clarificat abia în momentul apariției unei probleme?

La 19 iulie 2025 a intrat în vigoare noul normativ privind urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor. Acesta a înlocuit P130-1999, un document utilizat timp de 25 de ani, și a adus monitorizarea construcțiilor în prezent: integrarea senzorilor, colectarea și analiza datelor în timp real, alinierea la standardele europene și digitalizarea proceselor de arhivare și gestionare a informațiilor.

A trecut un an. E momentul sa tragem linie.

𝗖𝗲 𝗲 𝗯𝘂𝗻:
• Avem, pentru prima dată, un cadru orizontal coerent. P130/2025 nu înlocuiește normativele sectoriale — se așază deasupra lor și definește unitar cm trebuie urmărită o construcție pe toată durata ei de viață. De la recepție până la postutilizare.
• Avem definiții clare. Urmărire curentă, urmărire specială, inspecție extinsă. Avem responsabilități atribuite explicit: investitori, proiectanți, executanți, proprietari, administratori, utilizatori.

𝗖𝗲 𝗶𝗻𝗰𝗮 𝗹𝗶𝗽𝘀𝗲𝘀𝘁𝗲:
• Aplicarea. Pentru că o obligație pe hârtie nu se transformă automat în practică pe teren.
• Monitorizarea era obligatorie și înainte de 2025. Dar de prea multe ori a rămas o formalitate — un dosar bifat, nu o disciplină reală. Riscul e ca P130/2025 să pățească la fel: un normativ excelent, aplicat simbolic.

𝗖𝗲 𝘂𝗿𝗺𝗲𝗮𝘇𝗮:
Aici intervine motivul acestei campanii.

În următoarele 8 săptămâni disecăm P130/2025 bucată cu bucată. Nu ca exercițiu academic, ci pentru că un normativ pe care nu-l înțelegi nu protejează pe nimeni.

Vom vorbi despre diferența dintre urmărire curentă și specială. Despre inspecția extinsă — capitolul nou pe care puțini l-au citit. Despre cine răspunde, cine măsoară, și ce se întâmplă când nu se face nimic.

Pentru că o construcție îți spune mereu cm se comportă. Întrebarea e dacă cineva ascultă — și dacă scrie ce aude.

La un an de la intrarea în vigoare: în proiectele la care lucrezi, P130/2025 a devenit practică reală sau a rămas o cerință pe hârtie?

🏗️ Cât de sigure sunt, de fapt, podurile noastre? Lecția oferită de Podul din Sena Madureira

⚠️ Pe 5 iunie 2026, podul Frei Paolino Baldassari din Sena Madureira (Brazilia) s-a prăbușit la doar 24 de ore după ce fusese interzis circulației din cauza unei fisuri identificate vizual. Patru persoane au fost rănite, dintre care două grav.

Cazul evidențiază o limită fundamentală a practicii curente: o inspecție vizuală poate confirma existența unei probleme, însă nu poate indica momentul în care structura va ceda. Fără date continue, decizia tehnică rămâne o estimare.

Restricțiile de tonaj și inspecțiile vizuale periodice sunt bune, dar nu mai sunt suficiente pentru infrastructura critică din România.

De ce inspecția vizuală clasică nu este suficientă?

🔍 Deficiențele ascunse nu se văd cu ochiul liber: Microfisurele interne, oboseala materialelor sau tasările subtile ale fundațiilor apar cu mult înainte ca degradarea să fie vizibilă la exterior.

🚫 Interdicțiile nu opresc degradarea: O restricție de tonaj protejează podul de sarcini extreme, dar nu oprește efectele factorilor de mediu, ale vibrațiilor sau ale uzurii morale a materialelor.

⏱️ Reacționăm, în loc să prevenim: Inspecția vizuală constată problema când este deja târziu și reparațiile sunt extrem de costisitoare. Monitorizarea instrumentală continuă avertizează înainte ca degradarea să devină periculoasă.

Concluzia este clară: Trecerea de la mentenanța reactivă la cea predictivă, prin senzori de monitorizare structurală (SHM) în timp real, nu mai este un lux tehnologic, ci o necesitate de siguranță publică. Atragem atenția ca avem nevoie de o schimbare de paradigmă în gestionarea infrastructurii din România.

👉 Articolul complet aici: https://apmgs.ro/presa/podul-din-sena-madureira-cand-interdictia-nu-e-suficienta-de-ce-inspectia-vizuala-nu-inlocuieste-monitorizarea-instrumentala

𝗠𝗼𝗻𝗶𝘁𝗼𝗿𝗶𝘇𝗮𝗺 𝘁𝗼𝘁 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁. 𝗗𝗮𝗿 𝗰𝗶𝗻𝗲 𝗰𝗶𝘁𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗱𝗮𝘁𝗲𝗹𝗲?

În ultimele luni, prin campania „De la NORMĂ la PRACTICĂ”, am discutat cu specialiști din domenii diferite ale monitorizării geotehnice și structurale: proiectanți, operatori de monitorizare, reprezentanți ai autorităților și antreprenori din zona deep-tech.

Am pornit cu o ipoteză simplă: problema este lipsa normelor sau a tehnologiei.

Nu asta am descoperit.
Toți au descris, din perspective diferite, aceeași realitate: monitorizarea este adesea tratată ca o formalitate. O cerință de bifat. O linie în deviz. Un document pentru recepție.

Dar acesta este doar simptomul.
Problema reală este că, în multe proiecte, nimeni nu deține responsabilitatea întregului ciclu al datelor.

📌 Cine definește ce trebuie urmărit?
📌 Cine interpretează rezultatele?
📌 Cine decide ce se întâmplă când un prag este depășit?
📌 Cine asigură transferul informațiilor dintre execuție și exploatare?

Tehnologia există. Normele există. Datele se colectează.
Însă datele care nu sunt interpretate și transformate în decizii au o valoare limitată.

Cea mai mare distanță pe care am descoperit-o nu este între normă și practică. Este între datele pe care le producem și deciziile pe care ar trebui să le luăm pe baza lor.

Citește articolul complet aici👇
https://apmgs.ro/noutati/monitorizam-tot-mai-mult-dar-cine-citeste-datele

În proiectele la care lucrați, cine este, concret, persoana care citește datele de monitorizare și ia decizii pe baza lor?

O nouă ediție a buletinului informativ Structural Health Monitoring este aici!
https://www.linkedin.com/pulse/apmgs-de-la-conformare-performan%C8%9B%C4%83-%C3%AEn-monitorizarea-geotehnic%C4%83-g0hhf

Această ediție dedicată sănătății structurale a mediului construit aduce informații despre:
✔ APMGS: De la conformare la performanță în monitorizarea geotehnică și structurală
✔ Monitorizarea unui spital: ce înseamnă, concret, în execuție și în exploatare
✔ APMGS – Partener al editiei aniversare Trenchless Romania Conference & Exhibition 2026
✔ Un risc, observat din timp, poate fi gestionat

Aici vă puteți abona la următoarele ediții ale newsletter-ului 👉 https://lnkd.in/dNpKUN4a

𝗔𝗣𝗠𝗚𝗦 – 𝗣𝗮𝗿𝘁𝗲𝗻𝗲𝗿 𝗮𝗹 𝗲𝗱𝗶𝘁𝗶𝗲𝗶 𝗮𝗻𝗶𝘃𝗲𝗿𝘀𝗮𝗿𝗲 𝗧𝗿𝗲𝗻𝗰𝗵𝗹𝗲𝘀𝘀 𝗥𝗼𝗺𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗖𝗼𝗻𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻𝗰𝗲 & 𝗘𝘅𝗵𝗶𝗯𝗶𝘁𝗶𝗼𝗻 𝟮𝟬𝟮𝟲

Pe 27 mai 2026, am avut plăcerea să participăm, în calitate de partener, la ediția aniversară care a marcat 10 ani de Trenchless Romania Conference & Exhibition – principalul eveniment dedicat tehnologiilor trenchless și infrastructurii subterane din România.

Sub tema „Un deceniu al comunității trenchless: inovație, oameni, impact”, evenimentul a reunit specialiști, autorități, constructori, consultanți și lideri ai industriei pentru a dezbate viitorul infrastructurii subterane și soluțiile necesare pentru dezvoltarea unor proiecte moderne, sigure și sustenabile.

Pentru APMGS, participarea la acest eveniment a reprezentat o oportunitate valoroasă de a susține dialogul profesional privind monitorizarea geotehnică și structurală, siguranța infrastructurii și integrarea tehnologiilor inovatoare în proiectele de infrastructură.

Felicităm organizatorii pentru cei 10 ani de activitate și pentru contribuția la dezvoltarea unei comunități profesionale puternice, dedicate progresului și excelenței în domeniul infrastructurii subterane.

👏 Mulțumim tuturor celor care contribuie la construirea unei infrastructuri mai sigure și mai performante pentru viitor!

🏥 Un spital trebuie să funcționeze exact în ziua în care orice altceva cedează.

Funcțiunea lui medicală îl plasează printre construcțiile cu rol esențial - trebuie să rămână operațional inclusiv după un cutremur major.

Normativul P100-1/2013 încadrează spitalele cu secții de chirurgie și de urgență în clasa I de importanță și de expunere la cutremur - cea mai înaltă.

O clădire cu acest rol nu își permite să fie o necunoscută structurală. De aici rezultă necesitatea urmăririi comportării în timp - care înseamnă lucruri diferite în cele două etape ale unui spital.

🏗️ În execuție
Multe spitale se construiesc sau se extind acum, frecvent în țesut urban dens. Monitorizarea geotehnică urmărește excavațiile, construcțiile învecinate din zona de influență și comportarea structurii noi. Tot acum se poate prevedea, încă din proiectul tehnic, instrumentarea permanentă a structurii - iar o construcție se instrumentează optim o singură dată.

📈 În exploatare
Sub incidența P130/2025, monitorizarea presupune urmărirea tasărilor, deplasărilor, fisurilor și instrumentarea seismică. După un cutremur, aceste date arată dacă spitalul și-a păstrat capacitatea portantă - diferența dintre o decizie luată pe certitudine și una luată pe o presupunere.

📌 Spitalul nou și spitalul aflat în exploatare nu sunt două probleme diferite. Sunt aceeași cerință tehnică: o construcție cu rol vital trebuie să fie una a cărei comportare este cunoscută, nu presupusă.

❓ Este urmărirea comportării în timp prevăzută în programul de monitorizare al spitalelor la care lucrați?

🔗 Articolul complet aici: https://apmgs.ro/noutati/monitorizarea-unui-spital-ce-inseamna-concret-in-executie-si-in-exploatare

𝗘𝗫𝗣𝗘𝗥𝗧 𝗖𝗢𝗥𝗡𝗘𝗥: 𝗗𝗲 𝗹𝗮 𝗡𝗢𝗥𝗠𝗔 𝗹𝗮 𝗣𝗥𝗔𝗖𝗧𝗜𝗖𝗔 (𝗣𝟭𝟯𝟬/𝟮𝟬𝟮𝟱)

O normă bună, lăsată pe hârtie, nu salvează pe nimeni.
P130/2025 este un pas major pentru siguranța construcțiilor din România.

Și e important de spus clar: vorbim despre toate construcțiile — blocuri de locuit, clădiri publice, spitale, școli, hale industriale, poduri, tuneluri. Norma nu face diferențe. Urmărirea comportării în timp privește întreg fondul construit, indiferent de funcțiune.

P130/2025 pune această urmărire exact acolo unde îi este locul: în centrul siguranței construcțiilor.

Dar o normă nu protejează prin simplul fapt că există. Protejează doar când devine practică reală.

De aici a pornit campania APMGS — De la NORMĂ la PRACTICĂ. Pentru că între textul normativului și ce se întâmplă efectiv pe teren rămâne o distanță pe care prea des o ignorăm.

Ce înseamnă, concret, „practică reală"?
→ Monitorizarea bugetată din faza de proiectare, nu adăugată în pripă la final.
→ Cerințe clare în caietul de sarcini — tipuri de senzori, frecvențe, praguri.
→ Operatori autorizați, nu cea mai ieftină ofertă.
→ Date interpretate de specialiști, nu rapoarte care strâng praf.

O normă transformată corect în practică nu este birocrație. Este diferența dintre a ști cm se comportă o construcție și a presupune că „rezistă".

Misiunea noastră, ca asociație, este exact aceasta: să închidem distanța dintre normă și realitatea de pe teren.

Din experiența voastră, unde se rupe cel mai des lanțul — la proiectare, la achiziție sau la execuție?

Descoperă campania aici 👉 https://apmgs.ro/normativ-p130-2026