George Buricea

O medalie obținută încă din primul meu sezon aici. Felicitări tuturor celor implicați, de la jucători și staff până la conducătorii clubului și toți cei care susțin financiar această echipă.

Dincolo de performanța echipei, cea mai mare bucurie a mea este sala arhiplină care a creat o atmosferă incendiară. Sunt foarte fericit și mândru de jucătorii mei și de ce am reușit împreună pentru acest oraș. Promitem că nu ne vom opri aici.

Sezonul se apropie de final, iar gândul meu zboară la începutul lui, atunci când am fost primit la aeroport cu mesajul din ultima poză. L-am păstrat visând că o să pun cândva o medalie lângă el. Așa s-a întâmplat și sper că nu va fi singura. Bravo, Timișoara! ⚪️🟣

Nu m-am ascuns niciodată, nu o voi face nici acum. Mi-am asumat mereu greșelile și rezultatele, indiferent că a fost vorba de echipa de club sau de națională. Același lucru e valabil și de această dată, după înfrângerea dureroasă cu Turcia - împreună cu jucătorii, îmi asum total responsabilitatea pentru acest rezultat dezamăgitor.

Însă de la joc și rezultat până la tot ce s-a discutat după și cm am fost catalogat e cale foarte lungă, chiar mai lungă decât până la Campionatul Mondial. Regulamentul nu e schimbat de ieri și, culmea, probabil mulți au uitat, dar am avut o situație asemănatoare acum câțiva ani, când am eliminat-o pe Granollers din Europa după lovituri de la 7 metri, deci nu doar că știam regulamentul, dar trecusem deja prin asta.

A fost o exprimare nefericită, din cauza emoțiilor și a presiunii infernale din finalul meciului, iar dacă aveți timp să procesați tot contextul, fără să judecați acea scăpare, ați realiza că România oricum trebuia să stea în atac până la finalul meciului, pentru că aveam asigurat cel puțin egalul la scorul general, iar dacă marcam era cu atât mai bine, deci faptul că s-a pierdut mingea nu are nicio legătură cu indicații tactice sau necunoașterea regulamentului. Nu îl condamn nicio secundă pe Ilie, e jucătorul care a adus victorii mari la echipa de club și la națională - vina e în egală măsură a tuturor.

Cu toții stiam regulamentul, nu doar staff-ul și jucătorii, ni l-au repetat și oficialii, iar acesta e motivul pentru care nici jucătorii nu m-au contrazis la time-out, pentru că știau ce vreau să zic - să stăm în atac până la final. Mulți din presă au realizat că nu aveam cm să nu știu regulamentul și m-au sunat să-mi ceară scuze pentru comentarii sau articole, însă nu mai contează. Înțeleg goana după click-uri și m-am obișnuit cu împroșcarea cu noroi atunci când lucrurile merg rau, însă recunosc că nici măcar eu, care credeam că le-am văzut pe toate în 30 de ani de handbal profesionist, nu mă așteptam la asta.

De când am venit selecționer, nu am vazut o dată un articol sau măcar o mențiune pozitivă despre jocul României, deși au fost destule momente foarte bune în acești doi ani, Portugalia sau Polonia fiind doar două exemple. În schimb, am auzit laude de la oficialii altor echipe internaționale, chiar și la Campionatul European, acolo unde am fost la un mic pas de o clasare mai bună decât cea obținută de un antrenor mult mai galonat și mai apreciat de către media de la noi.

Revenind la joc, chiar dacă am avut nu mai puțin de 9 absențe importante și un astfel de context te pune în fața unei misiuni extrem de dificile, indiferent de scorul din tur sau de valoarea adversarului, neatenția și lipsa de concentrare ne-au costat enorm și au dus la gestionarea slabă a avantajului din primul meci. Nu mi se pare corect, însă, ca acest rezultat să fie un avantaj în lupta pentru putere din handbal și declarațiile anumitor oficiali să se lege de scorul meciului sau de cuvintele mele. E trist să profiți de așa ceva și să construiești un discurs plecând de la un astfel de moment.

Această experiență mi-a arătat încă o dată, din păcate, cât de dezbinată este lumea handbalului și cât de răi suntem între noi. Asta nu poate decât să-mi confirme că ne va fi aproape imposibil să revenim și să ne revenim. Ar trebui să ne trezim și să realizăm că nu o scăpare a selecționerului într-un time-out sau un final de meci gestionat greșit sunt problemele fundamentale ale handbalului românesc. Nu este prima dată când spun că ne aflăm în fața unui "moment zero" de unde trebuie să pornească o reformă, nu un nou scandal care nu va duce nicăieri, ba mai rău - va îngropa și mai mult handbalul.

Chiar și așa, eu nu voi renunța nici de această dată și voi munci enorm în continuare, alegând să visez că România va putea ajunge din nou acolo unde a fost cândva.

Mulțumesc. Hai, România, trezește-te.

George Buricea,
Fost selecționer România

(contractul meu ar fi expirat oricum la finalul lunii aprilie, ceva îmi spune că este posibil ca această titulatură de "fost selecționer" să se fi aplicat azi, indiferent de rezultatul dublei cu Turcia)

Încă procesez înfrângerea cu Macedonia de Nord. E greu să pierzi într-o asemenea manieră, dar așa e în sport, iar handbalul nu e o excepție. Mi s-a demonstrat, încă o dată, cât de mult pot însemna o secundă sau un gol și cât de dureros poate fi să ți se întâmple asta într-un meci de o asemenea importanță, un meci de care poate depinde și traseul spre un eventual campionat mondial.

Le mulțumesc băieților pentru atitudinea arătată la turneul final. Privind în urmă la campania de calificare și la aceste 3 meciuri, văd multe lucruri bune pe care le-am reușit împreună. Și poate am fi reușit chiar mai multe la EURO dacă nu am fi avut câteva accidentări sau alte probleme de sănătate, însă eu sunt mulțumit că jucătorii mei au dat totul și îi felicit pentru asta.

Mulțumesc întregului staff și federației pentru sprijin, sper să mai urmeze și alte turnee mari împreună. Poate că ne întoarcem fără puncte din Danemarca, dar venim cu multe amintiri și cu o legătură puternică pe care putem construi, în timp, performanțele pe care le visăm.

Pentru mine, a fost o experiența extraordinară care mă va ajuta enorm de-acum încolo în cariera mea de antrenor și sunt convins că acest European va avea același efect și asupra jucătorilor echipei naționale. Dacă vrem să ținem aproape de prima scenă a handbalului, atunci oamenii cu putere de decizie ar trebui să se pună la aceeași masă cu un singur scop comun: viitorul acestui sport în România.

Terminăm turul campionatului pe locul 3, un loc care ne mulțumește. Dacă ne gândim că un 7 metri ratat cu Vaslui și o neatenție cu Buzăul ne-au costat puncte importante care ne-ar fi adus chiar mai sus, asta nu poate decât să ne dea curaj pentru retur.

Dincolo de rezultate, de acomodarea mea și a băieților, de primirea extraordinară, de profesionalism și de condițiile foarte bune, cel mai mare câștig după această jumătate de an la Timișoara este întoarcerea publicului la sală. Am simțit exact sprijinul de care aveam nevoie și pe care contăm la anul ca să ne îndeplinim obiectivele.

Nu a fost deloc ușor pentru mine să schimb orașul după 27 de ani, dar tot ce s-a întâmplat aici încă din prima zi m-a ajutat să fac această tranziție. Sunt foarte fericit pentru tot ce am găsit aici și pentru răspunsul și deschiderea arătate de jucătorii noi, dar și de cei care erau deja la club.

Campionatul este extrem de strâns acum în acest nou sistem de punctaj și vom da totul să fim din ce în ce mai sus. La cât de bine am pornit, dacă suntem sănătoși, nu văd niciun motiv care să ne împiedice să reușim ce ne-am propus pentru suporterii noștri și pentru acest oraș superb care ne-a devenit casă.

Mulțumesc tuturor. Hai, Timișoara! ⚪️🟣

Am obținut un egal cu liderul campionatului, după un meci în care am alternat greșelile copilărești cu momentele extraordinare. Chiar dacă nu am terminat victorioși pe tabelă, acest meci s-a simțit ca un mare succes datorită sălii pline care ne-a încurajat pe toată durata meciului.

Adevărata victorie este întoarcerea publicului timișorean la sală, iar pentru asta vă mulțumesc și vă promit că este doar începutul. Hai, Timișoara! ⚪️🟣

Handbalul este despre pasiune și dorință de victorie. În tensiunea meciului de la Vaslui, am avut o discuție aprinsă cu Nikolic și l-am împins (atenție, NU l-am lovit!) pentru a se aşeza pe bancă.

Acest gest a fost interpretat greşit ca fiind o lovitură, iar cea mai bună dovadă că nu a fost așa este faptul că Nikolic a mai jucat încă 15 minute după acel moment.

Faza a fost revăzută de mai multe ori de către observatorul de joc și s-a dovedit ca nu a fost nicio lovitură cu pumnul, așa cm eronat s-a spus în presă.

Sunt un om vulcanic, dar nu sunt un om violent.
A fost un moment mai tensionat și ar fi trebuit să-l gestionez cu mai mult calm, însă repet pentru ultima oară: nimeni nu a lovit pe nimeni. Mulțumesc.

Un nou sezon, o nouă echipă, la fel de motivat să fac performanță. Am mare încredere în lotul și în staff-ul meu de la Timișoara și simt că putem reuși lucruri mari împreună. Va fi un drum lung și greu, dar vă așteptăm lângă noi să îl parcurgem împreună. Hai, Timișoara! ⚪️🟣

Rămas bun, Constanța! Mi-ai fost mai mult decât o casă, ai fost cea mai importantă parte din viața mea și un loc în care vă rămâne o bucată uriașă din sufletul meu.

În ultima mea poză de aici nu e vorba despre mine sau despre handbal, ci despre orașul care m-a primit și m-a făcut să trăiesc cele mai mari emoții. Nici voi, suporterii, nu sunteți în această imagine, dar veți rămâne definitiv în inima mea. 💙

Pe data viitoare, Constanța! Mulțumesc pentru cea mai frumoasă poveste pe care aș fi putut-o trăi.

Nu aș fi venit aici dacă nu aș fi crezut cu toată convingerea în potențialul acestui proiect. Nu mă înham la o muncă atât de grea dacă nu știu că merită și că putem construi ceva mare.

Cu o filosofie clară bazată pe unitate, disciplină și spirit de echipă, îmi doresc să transform vestiarul Timișoarei într-o familie. Am demonstrat deja, atât la Constanța, cât și la națională, că performanța se construiește în primul rând datorită grupului.

Avem nevoie de suporteri. De o sală plină. Jucăm pentru acest oraș și avem nevoie de energia lui. Fiecare meci de acasă trebuie să fie o experiență trăită împreună. Numai așa ne putem ridica.

Pentru mine, trecutul nu contează. Nu e vorba despre cine unde a fost înainte de asta, ce a făcut sau unde a jucat/antrenat. Contează doar ce facem de acum înainte. Suntem profesioniști.

Ne aflăm aici pentru că iubim acest sport, dar și pentru că din asta ne câștigăm existența. Și tocmai de aceea, trebuie să ne dăm toată energia, zi de zi, pentru echipă, pentru noi înșine, pentru Timișoara.

Am venit aici cu tot sufletul, iar obiectivul este clar: să ducem Timișoara în vârful handbalului românesc. Ne vedem la sală!

Mai mult decât un ultim meci împreună.

Sâmbătă, de la 17:30, nu va fi un simplu meci de handbal, ci o ocazie pentru noi să ne luăm rămas-bun de la cei mai frumoși suporteri din handbalul românesc.

Nimic nu a fost ușor în acești ani la Constanța, dar totul a fost extraordinar de frumos. La fel ne dorim să fie și acest ultim eveniment pe care îl vom trai alături de voi în Sala Sporturilor.

Chiar dacă ne va fi greu să ne stăpânim lacrimile, ne vom concentra, așa cm am făcut-o mereu, pe părțile bune ale acestei povești și ne vom bucura împreună de capitolul care încheie, cel puțin pentru moment, aventura noastră în orașul pe care îl iubim.

Sunt 27 de ani de când eu am intrat în această familie, unii jucători sunt aici de 7, 9 sau 10 ani și vă spun cu mâna pe inima că toți visează la o ultimă seară specială cu tribunele colorate în albastru; indiferent de momentul în care au ajuns în familia noastră, că s-a numit HCM, HCD sau CSM, ultima dorința a acestor băieți extraordinari e să vă mai aplaude o dată după fluierul final.

La finalul meciului vă rugăm să rămâneți în sală, pentru că vom avea câteva surprize și momente emoționante la care avem nevoie și de voi, pentru că această echipă și acest spirit nu ar fi existat fără suporterii ei minunați.

Nu ne așteptăm la o sală plină, dar ne dorim enorm să vedem în tribună acele fețe care au fost mereu acolo și să auzim acele voci care ne-au purtat spre victoriile cu care am scris istorie. Și vă promitem o victorie și la ieșirea noastră din scenă, ca să putem lăsa handbalul din Constanța acolo unde îi este locul - în Europa.

HAI, CONSTANȚA! 💙