Anca Tiurean

Titanul Atlas (din mitologia greacă) a fost condamnat să ducă în spinare cerurile pentru totdeauna, după 10 ani de luptă cu zeii pentru dominarea universului. Acest mit ne reamintește într-un mod metaforic, că o muncă titanică este până la urmă inutilă. În schimb, o muncă împărtășită sau un trai în acord cu natura, cu ceilalți, cu ce este, mai de grabă decât pierduți în nesfârșite frământări despre ce-ar putea fi, ne aduce în prezent mai aproape de ce contează pentru o viață bună într-o lume care ne depășește.

Pentru mine tocmai s-a încheiat o săptămână de muncă titanică, în care m-am trezit la buza unui atac de panică cu câte am avut de menținut în echilibru și în memoria de lucru. Dar am rămas ancorată în câteva principii îndelung exersate în ultima perioadă și investită în relația prezentă cu aceste câteva persoane cu care am avut prilejul să mă întâlnesc și să colaborez. Panica n-a apucat să se instaleze. I-am simțit doar prezența ca un supervizor cu ochii pe mine și cu hotărârea de-a interveni dinspre inimă înspre întregul organism, dacă îndrăznesc din nou sa mă supra-estimez și să-mi încalc limitele. Le-am respectat. Prin toate cele pe care le-am avut de navigat, am trecut cu atenție și acceptare. Frecvent mi-am conștientizat umerii și le-am dat voie să se reașeze la loc, în spate, să se odihnească. Am respirat, oftat și savurat momentul. Am vorbit cu mine însămi, liniștindu-mă despre urmările deciziilor mele limitate și limitative despre cm ar fi mai bine să procedez, ca să fie și bine și simplu, pentru mine și pentru fiecare dintre cei cu care lucrez. În trecut m-am neliniștit în legătura cu diverse lucruri... acum am ales conștient să mă liniștesc și am reușit. Lucrurile au un ritm al lor în natură și în natura noastră. Perioade de haos și momente miraculoase de ghinion vor mai fi. Ce nu se mai repetă este probabil această clipă și această viață cât o clipă.

Întâlnirea președinților organizațiilor afiliate EATA din diferite țări a decurs excelent. Mai nimic n-am reușit să organizez "cum trebuie" și tocmai de-aia a fost atât de bine, cu spontaneitate și auto-organizare "aici și acum". Când privești în jur vezi că ai cu ce si cu cine lucra. Când privești spre ideal... nu vezi cât de greu este să duci totul cel nelimitat și devii copleșit dintr-un milion de nimicuri.

Întrebați-mă orice, oricând. Poate ca voi răspunde, poate că veți găsi răspuns altundeva. Cereți-mi orice, oricând. Poate că voi avea de oferit ceva sau nimic, ambele fiind, de fapt, daruri la fel de bune sau de inutile, în mai marea schemă a lucrurilor.

Sunt nespus de recunoscăoare acestor oameni, importanți în viața mea, pentru simplul fapt că mi-au ieșit în cale și eu lor, iar asta a fost bine pentru fiecare, pentru că așa am vrut cu toții să fie și am făcut să fie. Iar ce n-am putut, am lăsat să fie așa cm este.

În această sâmbătă la ora 14 sunt la Habitat B1 Timișoara din nou pentru a facilita încă un atelier de exerciții filosofice în cadrul căruia vom scrie reflexiv, vom citi reflexiv, vom discuta și interpreta o poveste din folclorul internțional și ne vom bucura de mici provocări intelectuale și dialogale.

Alegerile cotidiene de cm să ne investim timpul și energia crează sau întărește anumite obiceiuri și uneori ne dezvoltă competențe transferabile la diferitele domenii ale vieții. Îmi înving oboseala și lehamitea de a ieși din casă în weekend, pentru că asta reprezintă în sine o mică victorie, nu doar pentru că experiența practicii filosofice este antrenantă și hrănitoare spiritual.

Acesta este un eveniment public, iar participarea este cu donație către Asociația Lapsus. Va așteptăm, dacă doriți să veniți și voi.

Îmi place această operă realizată de Carmen Aurariu. Îmi evocă ceva din felul în care ființele umane își formează în minte duplicate imprecise ale realității. Părți din propria ființă și din propria poveste rămân între sine și celălalt ca niște schițe - avatari din spatele cărora omul imploră să fie văzut, înțeles, recunoscut și poate chiar iubit.

Vă propun și aici unul dintre exercițiile de la atelierul de filosofie din cadrul acestei expozitii:
-- priviți imaginea și reproduceți ce vedeți în ea pe o altă foaie de hârtie, folosind un singur instrument de scris.
-- puneți cuvinte pe propria schiță, așa cm vă vin din asociere liberă, spontan.
-- sub fiecare cuvânt notați o emoție, conform rezonanței afective pe care o poartă pentru voi cuvântul respectiv.
-- adăugați un titlu propriei schițe
-- apoi puneți jos de tot o întrebare stimulativă de reflecții filosofice inspirată din ce ați realizat.

Pasul următor este să priviți din nou opera proprie și opera artistei și să identificați diferențele. Atât.
Puneți, dacă vreți, în comentariu, schița voastră cu concepte, titlu și întrebare. Am să vă pun o întrebare de reflecție.

Sunt pe drum de întoarcere. Mi-am petrecut la Saint Leonard's on Sea / UK săptămâna de pregătire colaborativă pentru certificarea în analiză tranzacțională aplicată în consiliere. Împreună cu grupul meu de colegi care se pregătesc pentru această treaptă profesională, am trecut din nou printr-o serie de experiențe transformatoare. Această examinare a felului în care am integrat conceptele în modul nostru de a fi în lume cu ceilalți ne solicită mai mult decât să știm materia; ne solicită să devenim noi înșine, prin ea. Să avem curajul de a prezenta modul în care înțelegem, aplicăm și criticăm munca noastră de consiliere. Să ne dezvăluim pe noi și practicile noastre comisiei de examinare formată din colegi din diferite culturi, aflați în etape diferite de dezvoltare profesională și activând în diferite domenii de practică. Să înțelegem diferențele dintre cadrele noastre de referință și să ne putem comuta de la unele la altele. Să ne autoreglăm afectiv. Să fim întruparea acelor concepte, mai degrabă decât să le ținem în minte.

După o săptămănă transformatoare, ecourile a ceea ce am trăit în mica mea retragere se vor auzi miercuri de la 18.00 la 20.00, la expoziția de pictură „Alchimia materiei” -- o serie de lucrări deosebite ale artistei Carmen Aurariu, chimistă și artistă. Atât de mult îmi plac lucrările ei, culorile, formele și numele expoziției! Dacă veți veni, le vom tatona împreună într-un mod specific practicii filosofice: prin dialog consultativ și reflexiv, în grup. Transformarea probabil cea mai importantă în viața unui om este cea a propriei priviri. Cum vezi lumea si cm ți se dezvăluie când schimbi lentila, când admiți propria ignoranță și când iubești!

La atelier vom observa pictura și vom distinge între ceea ce vedem și ceea ce aducem cu noi, din noi, în procesul de interpretare și explorare a operei de artă. Vom transforma impresii și emoții în concepte și întrebări filosofice, care deschid noi perspective.

Vă așteptăm!

Știrile de senzație și indignarea de pe rețelele sociale îmi provoacă stări de anxietate și paralizie. De aceea am luat constient decizia să nu urmăresc pe rețele decât informație care are calitatea de a-mi proteja sănătatea psihică. În ziua de azi consumul intenționat și clar delimitat de informație a devenit o parte importantă din igiena noastră psihică și putem deveni epuizați și cinici, daca nu avem grijă de noi înșine și unii de alții. Haideți să ne întrebăm pe noi înșine, în primul rând, de ce postăm ceea ce postăm; care ne sunt intențiile și ce presupunem că vom reuși prin asta? Ne dăm seama oare că fiecare cititor, dacă ajunge la ce am postat, digeră cu propria minte informațiile și că ceea ce pricepe din ce postăm depinde în primul rând de configurația sa mentala preexistentă? Cum ne manifestăm responsabilitatea în legătură cu ceea ce alegem să promovăm și ceea ce alegem ca surse de educație pentru noi înșine?

Într-un context de criză globală, este foarte probabil să apară panica, lipsa de sens sau tendințele de a profita în moduri neetice (așa cm pare că fac "și altii"), însă o plasă de siguranță reală în astfel de vremuri vine din reziliență individuală și comunitară, de exemplu: să ne diversificăm resursele, să reducem consumul problematic, să cumpărăm unii de la alții, să ne educăm financiar, să ne aflăm drepturile fundamentale, să sustinem educația civică gratuită, să cunoaștem instituțiile și cm funcționează, ca să ne dăm singuri seama ce e derapaj și ce nu. O rețea puternică de susținere reciprocă cu vecinii, colegii de profesie, prietenii, colaboratorii noștri profesionali, etc este incomparabil mai bună decât a aștepta pasiv să ne îngrijească această entitate abstractă numită "Statul" de parcă ar fi un părinte iubitor.

Istoria și teoria politică arată că sănătatea sistemelor democratice depind de perseverența noastră ca cetățeni în a desfășura micro-acțiuni locale cu impact dincolo de interesul propriu momentan. De exemplu sprijinirea organizațiilor non-guvernamentale: media independentă, asociații de protecție a drepturilor omului, organizații care monitorizează derapajele legislative și le atacă în instanțe naționale sau europene.

Din câte îmi amintesc de pe la școală, democrația se învață și se apără de jos în sus, de la nivel de demos, adică de fiecare dintre noi. Cât de democratici suntem dacă zilnic ne impunem unii altora propriile păreri, propriile moduri de viață, ne-aruncăm mizeria de la unii la alții și optăm pentru binele propriu, fără considerație reală față de binele celorlalți? Cum faci să rămâi etic într-o lume care ți se prezintă ca lipsită de scrupule?

Poate că participarea la ședințele consiliului local și crearea de petiții pe teme concrete de cartier sau comunitate, implicarea în asociațiile de proprietari sau participarea la creșterea calității învățământului în școlile de cartier sunt câteva dintre căile prin care ne formăm anticorpi sociali împotriva abuzului de putere. Dar nu-i desrul doar să avem inițiativa, ne trebuie auto-monitorizare: moduri de a ne da seama cam cât de mare e discrepanța între ce-am intenționat și ce-a ieșit de fapt, pentru a înțelege ce avem de ajustat pe parcurs.

Probabil cea mai mare victorie a unui sistem politic degradat este transformarea cetățenilor în cinici pasivi care cred că „toți sunt la fel” și că „nu se poate schimba nimic”. Menținerea unui discurs rațional, bazat pe fapte, atent la experiențele celorlalți care pot să ne învețe ceva despre impactul ideilor sau faptelor noastre, dincolo de ce ne dăm seama în primă fază... nu sunt acestea cumva forme directă de rezistență democratică?

Exercițiul electoral, acest instrument direct de sancțiune a politicienilor și monitorizarea activității acestora, după ce au fost aleși și alegerea de a sprijini candidații care dovedesc integritate și competență, indiferent de apartenența lor politică, nu reprezinta oare forme de luciditate și vigilența la binele nostru comun? Cum ar fi ca fiecare cetățean, în felul propriu, să se ancoreze în niște valori fundamentale în viața proprie de zi cu zi și să se pună de acord cu cei din jur la modul "te rog să îmi atragi atenția dacă mă vezi exagerând cu ceva sau că neglijez ceva important"? Cum ar fi să construim acorduri unii cu alții cm că vom menține linia de comunicare deschisă între noi cu respect și preocupare pentru calitatea caracterelor noastre și calitatea relațiilor și mediilor noastre de viață? Și că vom primi și aprecia părțile dificile de acceptat din realitate, prin sprijin reciproc, răbdare și cercetare continuă?

Oare ce se va întâmpla cu scrisul și cu cititul în viitorul acesta ce se preconizează a fi invadat de inteligența artificială? Această cafenea pentru cititori este una de care m-am bucurat ca de ceva pe cale de dispariție.

În drum spre destinația mea de studiu din următoarele 6 zile parcurg o carte despre a ne cerceta pe noi înșine colectiv, adică împreună cu alții, pornind de la cm suntem când suntem împreună.

De la pagina 1 până la pagina 149, cartea lui Michel Landaiche, ne pune pe gânduri. Vă invit la reflecție, propunându-vă să formulați o întrebare despre experiențele voastre semnificative în grupuri sau în relații cu ceilalți. Apoi să notați lângă întrebare un număr între 1 și 149, iar eu vă voi scrie de la pagina respectivă un scurt citat prin lentila căruia să reflectați la ceea ce ați întrebat.

Pe 5 august 2022, chiar înainte de a începe doctoratul, îmi căutam un mod aleator de a citi cartea lui Pierre Hadot și mi-am petrecut toata ziua citind pe sărite cu ajutorul celor care au intrat în jocul meu explorator.

Aici puteți vedea ce a ieșit. Am recitit cu bucurie tot.
https://www.facebook.com/share/p/1DLF2WySdf/

Azi, 5 august 2026, ocupată cu revizuirea ultimului raport doctoral, reiau cărtile lui Hadot și mi se pare că le citesc pentru prima oară. Cuvintele sale în traducere în română mă ating în moduri în care cele în engleză cu care m-am tot chinuit să mă exprim în ultimii patru ani n-au reușit. După doctorat, voi relua lecturile în limba mea maternă, pentru ca să audă și părțile din mine care-s de-o vârstă anterioară învățării altor limbi.

Într-o zi în care letargia de caniculă va pune iar stăpânire pe sufletul meu și-mi va bloca mâinile în poziție de somnolență mentală, îmi voi resuscita entuziasmul abordând cu voi o altă carte printr-un joc "oracolicesc" ca acesta, unde voi scrieți un număr și o întrebare de reflecție filosofică, iar eu vă dau ca aforism ceva din înțelepciunea cuprinsă de autor la pagina respectivă.

Momentan sunt în criză de timp. Termenul "criză" vine din greacă și are aceeași rădăcină semantică precum criteriu și critică. O criză de timp înseamnă că am de luat decizii ce nu se mai pot amâna, ele trebuie să fie raționale, adică după nișe standarde și asta presupune că nu trebuie să cedez micului demon al procrastinării pe social media, căruia și așa-i arunc prea mult din timpul meu pentru o falsă satisfacție de moment. Apropo, o bună procrastinare este totuși o plimbare.
Socratică, nici mai mult, nici mai puțin.

Raportez experiența de la atelierul meu din programul "Ecouri călătoare". Urmăriți la fiecare fotografie pașii pe care i-am parcurs împreună. Acesta a fost un atelier mediere culturală prin filosofie. Pentru mine acest concept de lucru interactiv cu publicul într-o galerie de artă este un vis ce mi s-a implantat în suflet încă din 2005 la programul intensiv Erasmus: "Patrimoniul european ca instrument de dezvoltare personală și descoperire interculturală" în Louvain-la-Neuve Universite, unde am luat contact pentru prima oară cu acest domeniu. Pe 22 iulie 2026, cu 21 de ani mai târziu, ani ce au trecut parcă dintr-o suflare, a avut loc exact genul de experiență ca atunci. Toate inițiativele pe care le-am mai avut între timp, au fost inspirate din..., asemănătoare pe ici pe colo cu..., având un aer de... dar abia acum s-au aliniat lucrurile într-un program dedicat exclusiv acestor practici, mulțumită coordonatoarei proiectului, Raluca Iacob.

Prin lentila psihoterapeutului sistemic, aceste evenimente sunt exerciții in vivo de transformare a granițelor dintre om și el însuși, om și ceilalți, om și lucrurile din jur -- o necesitate imperioasă într-o lume consumeristă și radicalizată. Pentru unii oameni aceste întâlniri sunt ieșirea din apartamentul unde s-au izolat în pandemie. O căutare a ieșirii dintr-o zonă de aparent confort. O reobișnuire cu vitalitatea conflictului ideatic constructiv. O regăsire de sine sub straturile de tendințe și obișnuințe de mult timp neexaminate critic. O punte spre redescoperirea colaborării transformatoare.

Vreți un exercițiu pentru a încheia ziua într-un mod filosofic în familie? Un subiect de discuție azi la cină ar putea începe cu fiecare membru al familiei care ar primi întrebarea:

🍀 Ce înseamnă a trăi o viață bună?

Ceilalți îi ajută moșirea ideii. Adică punând întrebări de aprofundare, cu scopul de a permite celui ce răspunde să exprime cât mai clar ideea sa, căreia să-i pipăim dimensiunile si implicațiile. Atenție, fiecare răspuns contează. Ascultați fără a comenta. Permiteți fiecărui membru să-și împărtășească ideea și permiteți-vă luxul de a încerca să observați ce dezvăluie acel răspuns.

Fiecare membru al familiei surprinde ceva din sistemul familial, potrivit propriei sensibilități perceptive. Cred că unele răspunsuri pot fi foarte surprinzătoare sau provocatoare. Nu le corectați, ok? Oftați un pic și lăsați-vă puși pe gânduri. Remarcați, eventual, cm mintea voastră poate vrea să respingă ideea, să o îmbățișeze automat sau să o modifice pe ici pe colo și nu faceți nimic din toate astea. Arta de a sta cu realitatea existenței acelei viziuni constă în a sprijini interlocutorul tău în a-și cizela înțelepciunea, prin a-l trata ca pe un învățăor.

Dacă ați făcut exercițiul, apreciez să împărtășiți unele răspunsuri așa cm sunt, mai ales dacă v-au lăsat perplecși și n-ați reușit să le identificați valoarea. Poate reușim împreună. De asemenea, notați-le pe cele care v-au impresionat pozitiv, fie prin rezonanța afectivă, fie prin provocarea cu care v-au stimulat contactul cu părți ale realității de care ați uitat sau de care nu ați știut niciodată.

La noi, săptămâna trecută, au avut loc câteva dialoguri interesante, odată cu venirea pe lume a acestui puișor și simultan, părăsirea acestei lumi de către unul dintre cei ce se îngrijeau de păsările de curte. Ce poate fi mai plin de reflecție filosofică decât temele de viață și moarte? Cel mai tânăr, în vârstă de doar 7 ani, a avut o mulțime de întrebări despre murire. Cel mai vârstnic, în schimb, a vrut să vorbim cu precădere despre viețuire. Pentru cei "încă în forță" a fost dificil să nu forțeze nota, dar împreună, am reușit să fim un microsistem mai temperat decât alte dăți și să avem fiecare câte un aha.

Sunt curioasă ce fel de întrebări v-au pus în dificultate, de ce anume și cm le-ați abordat.
Zile luminoase alături de cei ce vi-s aproape!

Ne bucurăm să vă spunem că avem 7 înscrieri pentru atelierele grupului Askesis din Timișoara, care va avea maxim 9 participanți. Dacă vă gândiți să faceți parte din această formare în consiliere și practică filosofică, acum este momentul să decideți, înscrierile mai durează o săptămână.

Prin linkul de mai jos încă puteți aplica la askesis: exerciții filosofice
📩 linktr.ee/askesis.contact

Programul este compus din:

🧠 ateliere săptămânale de antrenament cognitiv și reflecție filosofică;

•⁠ ⁠exerciții de grup - o metodă de facilitare bazată pe dialog socratic - reflexiv și colaborativ;

•⁠ ⁠un jurnal de reflecție individuală pe durata programului;

🏛️⁠ ⁠⁠explorarea și integrarea în mod practic a unor noțiuni fundamentale ale tradiției filosofice, precum: Meletē, Enkrateia, Ataraxia, Synergia, Diakrisis, Phronesis, Parrhesia și altele;

•⁠ ⁠acces gratuit la club de lectură și ateliere publice facilitate de tutori în afara programului.