Bio-Team

Exponatul lunii septembrie
FOSILE DE MAMUT (MANDIBULĂ ȘI MOLARI) descoperite în albia râului Timiș din zona localității Bazoș, donate de Tiberiu Fîntînă

Mamuții (genul Mammuthus) au fost rude apropiate ale elefanților actuali, aparținând aceleiași familii, Elephantidae. În Europa au trăit mai multe specii succesive, iar dintre acestea, mamutul lânos (Mammuthus primigenius) a devenit unul dintre cele mai cunoscute animale ale Epocii Glaciare. Deși imaginea mamuților este asociată cu dimensiuni impresionante, mamutul lânos avea o talie comparabilă cu cea a elefanților actuali, masculii atingând aproximativ 3 m la umăr, în timp ce femelele erau considerabil mai mici.
Exponatul lunii septembrie este reprezentat de un lot de fosile de mamut, alcătuit dintr-o mandibulă și doi molari care ar putea proveni de la același individ. Ansamblul face parte din patrimoniul Muzeului Național al Banatului, fiind donat în anul 2024 împreună cu alte eșantioane de fosile descoperite în aceeași zonă a râului Timiș. Caracteristicile morfologice permit atribuirea acestor fosile mamutului lânos (Mammuthus primigenius), una dintre speciile de mamut cel mai bine adaptate la condițiile reci ale Pleistocenului. Molarii mamuților reprezintă una dintre cele mai interesante adaptări ale acestor animale la mediul în care au trăit. Prin mișcarea mandibulei, aceștia funcționau asemenea unor pietre de moară, fiind alcătuiți din numeroase lamele paralele de smalț, dentină și cement, dispuse transversal pe coroana dintelui. Prin uzură, pe suprafața dintelui se formau creste, numite lofe, care permiteau mărunțirea eficientă a vegetației fibroase și abrazive. Astfel, spre deosebire de oameni, din cauza uzurii intense, mamuții își înlocuiau succesiv molarii, putând avea, pe parcursul vieții, până la șase generații de molari. Pe măsură ce un dinte se uza, următorul molar se deplasa treptat dinspre partea posterioară spre partea anterioară a mandibulei, înlocuindu-l pe cel uzat. Prin urmare, stadiul de dezvoltare și gradul de uzură al molarilor oferă paleontologilor indicii importante despre vârsta unui individ.
Dacă analizăm cei doi molari ca aparținând mandibulei și luăm în considerare poziția lor, precum și absența unui alt molar în spatele acestora, ei ar putea reprezenta al șaselea și ultimul molar din succesiunea dentară (M6). Această interpretare ar sugera că mandibula a aparținut unui adult matur, cu o vârstă estimată orientativ la 40–60 de ani. Dacă molarii și mandibula provin însă de la indivizi diferiți, mandibula ar fi aparținut unui mamut matur, în timp ce dinții, analizați individual, prezintă caracteristici compatibile cu al cincilea molar din succesiunea dentară (M5), iar gradul lor de uzură ar indica un individ adult tânăr, cu o vârstă estimată orientativ la 30–40 de ani.
Mamuții au coexistat cu oamenii preistorici, pentru care au reprezentat o resursă valoroasă, utilizată în numeroase scopuri: de la consumul de carne, confecționarea de unelte și obiecte de artă din oase și defense sau de articole vestimentare din blană și piele, până la folosirea elementelor scheletice în construcții și, uneori, chiar și drept combustibil. Valorificarea intensivă a acestor materiale ar putea fi explicată, cel puțin în parte, prin deficitul de lemn din mediul de stepă în care trăiau oamenii și mamuții. Studiile genetice și arheologice au contribuit la schimbarea imaginii asupra relației dintre oameni și mamuți. În prezent, pe lângă presiunea exercitată de vânătoarea umană, dispariția mamuților este considerată rezultatul unui cumul de factori, printre care schimbările climatice de la sfârșitul ultimei glaciațiuni, precum și transformarea și reducerea habitatelor favorabile.
Majoritatea populațiilor continentale de mamuți lânoși au dispărut în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, însă un mic grup a supraviețuit, izolat, pe Insula Wrangel, în Oceanul Arctic. Analizele ADN realizate în ultimele decenii au oferit informații valoroase despre această populație izolată. Deși dimensiunea redusă a populației a dus la scăderea diversității genetice și la acumularea unor mutații potențial nocive, cercetările arată că acestea nu au cauzat dispariția populației, care ar fi rămas relativ stabilă timp de mii de ani. Extincția mamuților, în urmă cu aproximativ 4.000 de ani, ar fi putut fi favorizată de un eveniment brusc, precum apariția unei boli, o schimbare rapidă a mediului sau un alt factor perturbator.

Text și macheta grafică a afișului realizate de: Ionela Rădac, muzeograf;
Fotografie: Ioan Tasi.

Bibliografie selectivă:
Dehasque, M., Morales, H. E., Díez-del-Molino, D., Pečnerová, P., Chacón-Duque, J. C., Kanellidou, F., ... & Dalén, L. (2024). Temporal dynamics of woolly mammoth genome erosion prior to extinction. Cell, 187(14), 3531-3540.
Lister, A. M. (2001). The Origin and Evolution of the Woolly Mammoth. Science, 294(5544), 1094–1097.
Metcalfe, J.Z., Longstaffe, F.J., Zazula, G. D. (2010). Nursing, weaning, and tooth development in woolly mammoths from Old Crow, Yukon, Canada: implications for Pleistocene extinctions. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology, 298(3-4), 257-270.
Stuart, A. J., Sulerzhitsky, L. D., Orlova, L. A., Kuzmin, Y. V., & Lister, A. M. (2002). The latest woolly mammoths (Mammuthus primigenius Blumenbach) in Europe and Asia: a review of the current evidence. Quaternary Science Reviews, 21(14-15), 1559-1569.

Când timpul vă permite, vă încurajăm să căutați pe Google: ""𝐛𝐨𝐥𝐨𝐯𝐚𝐧𝐢 𝐭𝐢𝐦𝐢𝐬𝐨𝐚𝐫𝐚 𝐚𝐦𝐞𝐧𝐝𝐚".

Spoiler alert:

1) Ca mașinile să nu mai parcheze pe ceva spații verzi (mai mult gri, pe alocuri), Primăria Timișoara a amplasat la marginea lor niște bolovani;

2) Garda de Mediu Timiș a amendat Primăria Timișoara cu 105.000 (o sută cinci mii) lei, după ce a constat că amplasarea bolovanilor respectivi pe spațiul verde produce un "dezechilibru ecologic";

3) Articolele pe care le veți găsi nu sunt scrise pe 1 Aprilie.

Pentru comentarii legate de acest subiect, vă recomandăm pagina de Facebook a prietenului Alex Rădac, membru al asociației Bio-Team din Timișoara.

Totodată, vă încurajăm să sesizați și de acum înainte la Garda de Mediu când constatați probleme (reale) de mediu.

O informație utilă !

(..)𝐩𝐞𝐬𝐜𝐮𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐳𝐢𝐬 𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐮ț𝐢𝐧 𝐝𝐞 𝟓𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐦𝐞𝐭𝐫𝐢 (𝐚𝐦𝐨𝐧𝐭𝐞 ș𝐢 𝐚𝐯𝐚𝐥) 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐝𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮 𝐩𝐢𝐜𝐢𝐨𝐫 (..)

Și atunci CE și CUM se folosește în dezinsecțiile aeriene de la Timișoara?

Institutul Național de Sănătate Publică (INSP)

"𝐼̑𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎 𝑒𝑣𝑎𝑙𝑢𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝐼𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑁𝑎𝑡̧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑆𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑃𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑎̆ 𝑎 𝑟𝑖𝑠𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑡𝑜𝑥𝑖𝑐𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑜𝑚 𝑠̧𝑖 𝑎 𝑒𝑓𝑖𝑐𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎̆𝑡̧𝑖𝑖 𝑏𝑖𝑜𝑐𝑖𝑑𝑒, 𝒊̂𝒏 𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊𝒂 𝒏𝒖 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒊𝒏𝒔𝒆𝒄𝒕𝒊𝒄𝒊𝒅𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒄𝒂𝒕𝒆𝒈𝒐𝒓𝒊𝒂 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒃𝒊𝒐𝒄𝒊𝒅𝒆 𝑻𝑷18 (𝒊𝒏𝒔𝒆𝒄𝒕𝒊𝒄𝒊𝒅𝒆, 𝒂𝒄𝒂𝒓𝒊𝒄𝒊𝒅𝒆 𝒔̦𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒐𝒎𝒃𝒂𝒕𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒍𝒕𝒐𝒓 𝒂𝒓𝒕𝒓𝒐𝒑𝒐𝒅𝒆) 𝒂𝒗𝒊𝒛𝒂𝒕𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒂𝒖𝒕𝒐𝒓𝒊𝒛𝒂𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝑪𝒐𝒎𝒊𝒔𝒊𝒂 𝑵𝒂𝒕̧𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆ 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝑷𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆 𝑩𝒊𝒐𝒄𝒊𝒅𝒆 𝒊𝒏 𝒗𝒆𝒅𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒆𝒇𝒆𝒄𝒕𝒖𝒂̆𝒓𝒊𝒊 𝒕𝒓𝒂𝒕𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒑𝒖𝒍𝒗𝒆𝒓𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒆𝒓𝒊𝒂𝒏𝒂̆ 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒂𝒆𝒓𝒐𝒏𝒂𝒗𝒂̆ (𝒆𝒍𝒊𝒄𝒐𝒑𝒕𝒆𝒓, 𝒂𝒗𝒊𝒐𝒏)."

E din scurt, dar dacă cineva are timp... RECOMANDĂM !

Recomandăm:

UVT lansează către comunitate “Bulevardul copiilor”, care include și inițiativa "Mediu ca la carte". În cadrul acestuia, Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie contribuie cu 11 ateliere menite să acomodeze publicul tânăr cu principiile dezvoltării durabile aplicate în CHIMIE și BIOLOGIE:
1. ”Animale sălbatice: observații pe nevertebrate în rășină sau conservate în uscat”;
2. ”Observații la stereomicroscop”;
3. ”Interacțiuni ghidate cu animale vii”.
4. “Sângele fals”;
5. ⁠”Ploaia de aur”;
6. ⁠”Albastru de timol”;
7. ⁠ “Semaforul chimic”;
8. ⁠”Cerneala invizibilă”;
9. ⁠”Tensiunea superficială a laptelui”;
10. ⁠”Densitatea zahărului”;
11. ⁠”Pasta de dinți a elefanților”.
Cei interesați se pot înscrie completând acest formular 👉 https://rb.gy/nzp66l

😍”Dragă, ești o dulce!”

👨‍🍳1. Nu, nu se mănâncă, e varianta reptiliană a unei îmbrățișări tandre.
🐍 2. Nu, nu sunt șerpi sunt niște șopârle apode (fără picioare), popular se numesc năpârci.
Aceste șopârle sunt inofensive, se hrănesc cu melci și alte artropode. Pot fi văzute cu precădere dimineața, însorind în zonele cu teren nud sau în zone cu iarbă puțin înaltă, iar în timpul zilei stau ascunse sub pietre, bușteni sau alte resturi vegetale.
📗Unul dintre lucrurile interesante este că la masculi, se remarcă dorsal pete albăstrui care sunt de intensitate mai ridicată în perioada de reproducere (luna mai, chiar acum, sunt foarte frumoși). În rest, coloritul dorsal este relativ uniform, pe nuanțe de cenușiu sau brun-roșiatic, iar cel ventral este în nuanțe de gri sidefat.
🕵️‍♀️Au un corp serpentiform și este una printre cele mai lungi șopârle din țară, adulții depășind 40-50 cm, din care coada este cea mai lungă depășind de două ori lungimea corpului.
ℹ️ O altă chestiune interesantă este capacitatea sa de autotomie. Ce este asta? Pe scurt, această specie poate, în condiții de viață/moarte să-și ”lase” coada. Dacă un prădător o prinde de coadă, ea renunță la bucata prinsă și așa scapă din ghearele prădătorului, iar acesta din urmă este ”momit” cu acea bucată de coadă cu care rămâne în gheare și îi oferă năpârcii timp adițional pentru a se ascunde.
❗️Nu este o specie periculoasă (de altfel majoritatea reptilelor nu sunt), nu prea mușcă și atunci când o face, mușcătura este similară cu un clește de haine mai puternic, însă cu toate acestea nu recomandăm prinderea lor în mână deoarece de la manevrare și stres pot lepăda coada și rămân vulnerabili în fața prădătorilor.