Razvan Barta

Nu obișnuiesc să îmi spun părerea despre filme. Fiecare interpretează și apreciază un film în felul lui. Totuși, am să fac o excepție.

prezintă o ciocnire a două ideologii diferite și încercarea lor de a coexista. E un fenomen cu care ne confruntăm cu toții, fie că aceste ideologii au la bază convingeri religioase, politice sau de altă natură. Am simțit un îndemn subtil la echilibru.

Este de departe cel mai bun film realizat de un regizor român. Mulțumesc, Cristian Mungiu! Mulțumesc, întregii echipe!

Am vorbit în cadrul conferinței de alegeri OFSD Timișoara despre rolul femeilor în politică, despre nevoia ca implicarea lor să nu fie privită niciodată ca o excepție, un decor sau o simplă funcție, ci ca o parte esențială a deciziei politice.

Locul femeilor nu este în umbra deciziilor, ci în centrul lor, acolo unde se construiesc proiecte, se asumă responsabilități și se conturează viitorul comunității.

Organizațiile de femei și de tineret au o valoare care depășește statutul lor formal. Ele aduc energie, echilibru, empatie și capacitatea de a transforma ideile în proiecte care apropie politica de oameni.

Felicitări, Roxana Iliescu! Felicitări întregii organizații OFSD Timișoara! Sunt convins că, împreună cu echipa TSD Timișoara, vom construi proiecte frumoase și relevante pentru comunitatea noastră.

Politica are nevoie de femei implicate, curajoase și respectate. Nu ca excepție, ci ca normalitate.

Unele gesturi frumoase nu rămân doar amintiri, ci devin tradiții. 🙏🏻

Și anul acesta, la invitația familiei Mișca, am avut bucuria de a fi alături de părintele Alic Daniel și de toți cei care au ales să dăruiască din timpul, grija și sufletul lor copiilor de la Fundația Rudolf Walther din Timișoara.

Sunt momente care ne reamintesc că binele se construiește simplu: prin prezență, prin bunătate și prin dorința sinceră de a aduce lumină în comunitatea noastră. Copiii au acest dar extraordinar de a ne întoarce la ceea ce contează cu adevărat: speranță, curaj și inimă deschisă. ☀️

La Sibiu m-am simțit întotdeauna ca acasă. Recunosc că și prietenia cu Giubega Florian a contribuit semnificativ la dezvoltarea acestui sentiment. Totuși, sunt mai multe elemente în joc. Oamenii, energia lor, bunul simț, obiceiurile, toate acestea m-au făcut să mă simt mereu bine primit.

Florian a început în urmă cu câțiva ani să construiască o echipă de tineri de stânga. A muncit foarte mult. Aveam nenumărate discuții cu el despre diverse proiecte, despre cm să dezvolte echipa, despre cm să ajute comunitatea. Este un lider fidel oamenilor.

Weekend-ul acesta am venit să văd cu ochii mei ce a reușit să facă. Am rămas surprins. Florian nu a reușit să construiască o echipă. În schimb, a reușit să formeze o familie. De la mic la mare, toți țin unul la celălalt și reușesc să facă lucruri speciale împreună.

Despre asta e adevărata politică. Despre cm reușești să schimbi, să educi, să dezvolți, să investești constant într-un cumul de comportamente sănătoase pentru societate.

Sunt fericit. Există speranță. Generația noastră poate schimba multe.

Mulțumesc, Florian! Mulțumesc, Sibiu!

Lecție de unitate. Felicitări, Alexandra! Felicitări, România! 👏🏻🎉

În momentul acesta nici nu mai contează pe ce loc se clasează la . Contează doar faptul că am reușit să dăm dovadă de unitate în susținerea Alexandrei Căpitănescu și a echipei noastre.

Hai România! Hai Alexandra! ❤️✌🏻

În Europa Centrală, politica seamănă uneori cu un roman de Kafka rescris de un consultant electoral: instituțiile există, decorul e solemn, discursurile abundă în patrie și suveranitate, iar cetățeanul încearcă, cu o răbdare tot mai subțire, să afle cine mai conduce, de fapt, statul și în folosul cui.

Continuarea aici:

Cum se termină inevitabilul Despre sfârșitul mitului liderului inevitabil și examenul democratic al Ungariei post-Orbán.