History made fun

Vreau să vă fac un cadou frumos de 8 Martie: o activitate simplă și puternică pe care am pregătit-o pentru zilele următoare la clasă. Dar înainte de aceasta vă provoc la un exercițiu rapid – faceți-l chiar acum:

❓Notați cât mai multe nume de personaje bărbați din istorie timp de 2 minute. Notați apoi alte 2 minute doar femei din istorie universală pe care le știți (nume + domeniu). După alte 2 minute notați doar femei remarcabile din România.

Observați unde se scurtează lista?

Vă invit să începeți cu acest exercițiu cu elevii și discutați apoi: De ce nu sunt femeile în manuale? De ce nu știm atâtea nume?

💕Hai să schimbăm asta! Vă las mai jos materialul în trei pași simpli:
📚Cercetare din lecturi: Puneți elevii să aleagă o carte din lista mea recomandată. Să descopere trei femei remarcabile + domeniul + ce au făcut remarcabil.
După ce au cercetat e timpul să creeze un poster: Fiecare elev alege o femeie și face un poster cu poză (opțional), ani de viață, realizare.
Inspirație: împărtășiți provocându-i să noteze răspuns la posibile întrebări: Ce te inspiră la povestea ei? Ce calitate admir cel mai mult la această femeie? Ce pot să învăț din povestea ei – ce vis nou mi-am descoperit sau ce obstacol vreau să depășesc?

Atașez lista de sarcini și lecturi recomandate în care veți găsi câteva sute de femei să vă inspire (200 doar din fantasticele volume „Nesupusele” care prezintă femei remarcabile din România).

🩵Elevii noștri au nevoie de modele! Sper ca această activitate să vă inspire și să facem din asta un exercițiu cât mai des, de a prezenta și ceea ce în manuale uneori nu e loc să se scrie.

📚 Speranță și inspirație de la tinerii mei elevi.
Mai jos cartea și reflecția lor despre ce (mai) învață după lectura acestora. 🩵

Aud des că tinerii nu mai citesc, dar eu cred că doar nu știu ce să citească – nu i-a ghidat nimeni, iar de multe ori e nevoie de un adult care îi cunoaște și care le poate recomanda ceva ce să-i apropie de lectură. Așa că am făcut acest experiment la două clase de liceu, clasa a IX-a și a X-a, în apropierea Zilei Comemorării Victimelor Holocaustului, am strâns o colecție de cărți despre Holocaust și Al Doilea Război Mondial. Le-am prezentat pe fiecare pe scurt, le-am spus ce mi-a plăcut mie când le-am citit (consider că exemplul personal e cheia), iar elevii au ales una care i-a atras. Mi-am ales și eu una nouă, Profesorul de la Auschwitz de Wendy Holden, ca să citesc în ritm cu ei.

Au avut cărțile acasă timp de două săptămâni, cu un minim de 100 de pagini (rezonabil, dar scopul real era să înceapă, convinsă fiind că nu știu ce să aleagă și că o carte bună le deschide apetitul). Nu m-am înșelat: peste 90% au citit, deși câțiva nu au făcut-o. M-am concentrat pe cei care au făcut pasul. Sarcina? O reflecție simplă: rezumat scurt al poveștii și, cel mai important, lecția luată din carte.
La finalul celor două săptămâni ne-am așezat în cerc și am povestit experiența, cm a fost să citească, ce le-a plăcut, ce nu, ce lecție își iau din carte. M-au impresionat profund și mi-au dat speranță. Astăzi am citit toate reflecțiile, am selectat câteva dintre lecțiile pe care le-au luat din lectură si care cred că merită împărtășite mai departe.

Iată câteva lecții de la elevii mei (fiecare legat de cartea citită):

📚Murind când vine primăvara de Ralf Rothmann: „Trebuie să încerci să rămâi după principiile tale atunci când știi că ceva este greșit.”

📚Gemenele de la Auschwitz Affinity Konar: „Să avem optimism în cele mai dificile situații.”

📚Dicționar de lagăr de Oliver Lustig: „Să învățăm să fim mai buni și să evităm astfel de mecanisme care aduc moarte și dezumanizare, să evoluăm către o societate mai pașnică și iubitoare.”

📚Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne: „Cartea oferă o lecție despre prietenie și solidaritate, deși finalul este tragic. Cred că oferă o perspectivă diferită asupra situației de atunci.”

📚Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys: „Cred că ar trebui să apreciem fiecare clipă din viață, chiar dacă e un moment dificil. În orice clipă se poate vedea și puțină lumină, oricât de întuneric ar fi.”

📚Hoțul de cărți de Markus Zusak: „Cuvintele pot avea o putere foarte mare. Pot manipula, dar pot oferi speranță și curaj.”
„Cartea arată cât de importantă e familia și prietenii în momentele grele.”

📚Barmanul de la Ritz de Philippe Collin: „Din carte am învățat cât de important este să ne bucurăm de prezent. Să avem ceea ce avem acum, la care cei din trecut nici nu se gândeau.”

📚Supraviețuitorul de Frank Kark: „Viața merită trăită indiferent de experiențele grele pe care le avem. Asta mi se pare o lecție foarte importantă pentru orice persoană.”

📚Cuptoarele morții de Olga Lengyel: „Mi s-a părut incredibil câte puteau îndura acei oameni și cât de importantă a fost abordarea lor în situațiile trăite.”

📚Pianistul de Wladyslaw Szpilman: „Cartea este o lecție de istorie și de viață, care ne învață cât de important este să respectăm diferențele dintre oameni și să nu repetăm greșelile trecutului.”

📚Fata cu paltonul albastru de Monica Hesse: „Pentru mine lecția este că și astăzi se întâmplă multe lucruri fără ca noi să știm și atunci ar trebui să nu credem tot ceea ce vedem în jurul nostru.”

📚Omul în căutarea sensului vieții de Victor Frankl:
„Nu putem controla tot ce ni se întâmplă, dar putem controla atitudinea noastră.”
„Sensul vieții nu înseamnă ceva măreț și complicat ci poate fi găsit în lucruri simple, cm ar fi familia, un vis personal sau dorința de a face bine.”
„Cartea m-a făcut să apreciez mai mult libertatea, timpul și oamenii dragi din viața mea.”
„Am înțeles adevărata putere a unui om nu stă în condițiile în care trăiește, ci în modul în care alege să își păstreze demnitatea și speranța.”

📚Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris:
„Povestea celor doi m-a făcut să înțeleg că iubirea adevărată înseamnă alegerea de a rămâne cu cineva chiar și atunci când lumea se prăbușește. Mi-a arătat de ce sunt în stare oamenii atunci când iubesc.”
„Cartea m-a motivat să nu mă mulțumesc cu puțin deoarece merităm o astfel de iubire, iar cine vrea cu adevărat ar face orice îi stă în putință pentru a dovedi.”
„Cartea m-a făcut să mă gândesc cât de fragilă este viața și cât de important este să prețuim fiecare moment de bunătate și dragoste pe care îl avem.”

Scriu cu speranța și încrederea că acești tineri vor face lumea mai bună, au nevoie doar de îndrumare și încredere.

Astăzi discursul extremist se aude tot mai des și ajunge tot mai aproape de tinerii noștri. De aceea, e mai important ca oricând să-i ascultăm, să avem dialog, să dezbatem, să comparăm trecutul cu prezentul și, mai ales, să nu uităm.

Am marcat Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului printr-o activitate pornind de la un citat al lui Martin Niemöller:
„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.” Am discutat despre alegeri, despre lecțiile trecutului și am ajuns până la dileme filosofice: este omul născut bun sau rău?

Am încheiat cu o introspecție sinceră – fiecare elev a formulat ce a rămas cu el din această discuție, din ororile trecutului, din reflecția despre prezent. Las aici câteva gânduri care m-au emoționat și care merită să fie citite:

"Războiul, ura și violența nu duc niciodată la un bine adevărat sau permanent. Până și gesturile mici, ca vorbele, contează."

"Să nu ajungă oamenii psihopați la putere și să te obișnuiești să vorbești cu persoanele din jur ca și cm ar fi ultima dată."

"Învăț că trebuie să mă gândesc foarte bine la ce decizii luăm."

"Să avem mai multă empatie și să nu ne segregăm în societate."

"Să facem diferența dintre realitate și fals."

"Nu se știe cât timp avem; trebuie să fim recunoscători și să fim cât de buni putem."

"Să nu îți pierzi speranța și să ai mereu și un gând pozitiv în minte."

"Să prețuiesc mai mult fiecare clipă cu persoanele dragi. Să vorbesc cu oamenii de fiecare dată ca și cm ar fi ultima conversație."

"Din lecția asta am învățat să am grijă cu cuvintele mele și să iau atitudine atunci când văd ceva greșit."

"Gesturile tale și acțiunile tale au consecințe și demonstrează valorile tale morale."

"Am învățat să îmi aleg bine cuvintele."

📚History made shelfie
Îmi doresc mereu să sprijin colegii profesori și de foarte multe ori primesc cereri de recomandări pentru resurse pe care să le folosească la clasă. Pornind de la această nevoie și de la dorința mea de contribuție, voi împărtăși recomandări de cărți pe care le-am folosit și le introduc frecvent în orele mele, explicând exact cm le integrez în activități didactice practice.
​
Prima recomandare: „Dacia. Războaiele daco-romane” de Radu Oltean (Editura Humanitas).
Îl apreciez enorm pe Radu Oltean pentru ilustrațiile sale excepționale și pasiunea pe care o pune în fiecare carte, transformând descoperirile arheologice recente într-o poveste accesibilă cititorilor de toate vârstele. Cartea include cercetări rigurose și evită clișeele ideologice, oferind o perspectivă proaspătă asupra conflictelor daco-romane.
​
Pe lângă ilustrațiile deosebite, apreciez la această carte acuratețea istorică, detaliile bine documentate și scriitura clară, accesibilă. E perfectă pentru a face războaiele daco-romane vii și captivante.

Am integrat-o astfel în clasă:

Activitate pe echipe: O echipă prezenta liderii războaielor din surse variate, o altă echipa Primul război daco-roman, una dintre echipe documentând tema Al doilea război dac-roman, iar ultima a cercetat și notat despre Columna lui Traian. Elevii au realizat postere și au organizat un tur al galeriei.

Creativitate pe Columna lui Traian: Elevii au primit scene de pe Columnă și au creat bule de dialog imaginând ce ar gândi sau spune soldații – o metodă excelentă pentru empatie și analiză vizuală. Această metodă am tot reluat-o pe parcursul timpului, despre cm am folosit-o și în anii anteriori am scris aici: https://www.facebook.com/historymadefun/posts/pfbid02qfN3oLEuzxbovF1Qnk4KQbx5ijMQ54jpsB4Pwcm41buG22KmeUAV6FbihWVxToFHl

Sper ca această recomandare să fie de folos! 📚✨

Încerc mereu să captez atenția elevilor și să îi provoc să gândească. Pentru asta, apelez la folosirea rutinelor de gândire – instrumente simple, dar extrem de eficiente pentru a stimula curiozitatea, atenția și reflecția.
Una dintre rutinele mele preferate este „See–Think–Wonder” – „Ce văd? Ce gândesc? Ce mă întreb?”.
Rutina See–Think–Wonder este o structură simplă de gândire vizibilă, creată pentru a-i ajuta pe elevi să observe atent, să interpreteze și să formuleze întrebări pornind de la un stimul, de obicei vizual (imagine, artefact, fragment video, document istoric etc.).​
👀See (Ce văd?): Elevii descriu strict ceea ce observă, fără interpretări sau explicații.
🧠Think (Ce mă gândesc?): Pornind de la observații, elevii formulează idei, ipoteze și interpretări despre ceea ce cred că se întâmplă sau ce înseamnă scena.​
❓Wonder (Ce mă întreb?): Elevii notează întrebări, nelămuriri și curiozități, deschizând calea spre investigație, cercetare și discuții ulterioare.​
Azi am folosit această rutină pornind de la o imagine cu hiperinflația de la Weimar, ca introducere pentru Marea Criză Economică. Elevii au analizat fotografia, au notat ce observă, ce cred că se întâmplă și ce întrebări le trece prin minte. Dincolo de răspunsuri, a contat procesul de gândire. Dintre exemplele notate de elevi:
Văd: doi copii, teancuri de bani, bancnote așezate în forme de dreptunghi, o scenă care pare jucăușă.
Mă gândesc: că se joacă cu banii, că au foarte mulți, poate provin dintr-o familie înstărită, pare o fotografie de arhivă.
Mă întreb: cm au reușit niște copii să strângă o sumă așa mare? Ce se jucau, cine a făcut fotografia, din ce țară este, cât de veche e imaginea?
Am observat însă că, în variantă orală, nu toți elevii se implică în egală măsură. De aceea, prefer să îi provoc să scrie pe bilețele cu coduri de culori, pentru a avea o perspectivă vizuală a ideilor lor și pentru a-i implica activ pe toți.
Este o rutină pe care aș folosi-o în fiecare zi! Azi, de exemplu, am aplicat-o în trei contexte diferite:
🔹 cu o imagine despre Pompeii
🔹 cu o lucrare de artă – Romulus și Remus de Josef Binder, 1850
🔹 și cu fotografia copiilor care se joacă cu bancnotele devalorizate din Germania interbelică.
Metoda funcționează mereu: captează atenția, provoacă gândirea, trezește interesul și deschide drumul spre învățare.
Vă invit cu drag să adaptați si să încercați rutina See–Think–Wonder cu elevii voștri. Funcționează la orice disciplină! Link-ul în comentarii.

La început de an școlar am deschis orele de istorie cu o activitate prin care am încercat să aduc cât mai aproape de elevi ideea că „ce trăim azi devine istorie”. În pedagogia învățării experiențiale, unul dintre factorii care cresc implicarea este apropierea de realitatea copilului, iar în ultimii ani lucrez conștient să aduc acest factor în centrul activităților mele la clasă.
​

Le-am propus elevilor trei tipuri de sarcini:

1. să aleagă trei evenimente din 2025 (politice, științifice, culturale sau sociale) „demne de manual”, să noteze ce s‑a întâmplat și de ce cred că vor fi reținute peste 50 de ani, apoi să formuleze pentru fiecare câte un titlu de manual de tipul „Criza X – un punct de cotitură pentru…”, „Anul revenirii lui…”, „Descoperirea care a schimbat…”.
​

2. să privească anul 2025 ca pe o istorie a mentalităților: ce preocupări, temeri și speranțe au avut tinerii (sănătate mintală, climă, egalitate, stabilitate economică, identitate), ilustrate prin campanii, proteste, hashtaguri, influenceri, trenduri de consum și moduri de a petrece timpul.
​

3. să caute un exemplu de artă produsă în 2025 (muzică, film, expoziție, proiect digital sau de stradă) și să realizeze o mini‑fișă de catalog: titlu, autor, tip de artă, temă principală și ce spune aceasta despre societatea și mentalitățile anului 2025.
​

Le-am lăsat libertate de alegere: au putut decide singuri pe ce tip de sarcină se concentrează sau cm combină evenimente, trenduri și exemple de artă, astfel încât produsul final să vorbească autentic despre generația lor. Elevii au fost foarte implicați, au lucrat în ritmul lor și au venit cu prezentări surprinzătoare, în care au inclus evenimente legate de geopolitică, dar și foarte multe trenduri, influenceri și forme de exprimare din cultura digitală – iar asta m-a ajutat și pe mine să intru mai mult în lumea lor.

Am discutat împreună despre istoria mentalităților și despre cum, dincolo de date și tratate, istoria înseamnă și frici, speranțe, valori, meme, hashtaguri sau playlisturi. Ei au decis ce este „reprezentativ pentru 2025” pentru generația lor, iar acest exercițiu i-a ajutat să simtă istoria mult mai aproape de viața lor de zi cu zi.
​

A fost o activitate din care am învățat și eu de la ei, nu doar invers, și care a deschis un spațiu comun de reflecție în care vocea elevilor contează. De aici înainte voi folosi ceea ce au adus ei în această activitate ca punct de plecare pentru lecțiile următoare, astfel încât conținuturile de istorie „din manual” să se așeze pe o experiență personală și relevantă pentru ei.

Dacă doriți să realizați această activitate cu elevii voștri, voi lăsa fișierul PDF în comentarii, pentru a fi descărcat și adaptat după nevoile clasei voastre. Vă invit cu drag să o dați mai departe colegilor și să reveniți cu impresii despre cm a fost la voi la clasă, ce au ales elevii și ce discuții s-au născut în jurul anului 2025.

✨️

Ce ai face dacă ai reprezenta o țară la Conferința de Pace de la Paris? Ți-ai asuma responsabilitatea și ai emite cereri pertinente?
Cu această invitație, elevii mei au pornit în lecția de astăzi legată de sfârșitul Primului Război Mondial și tratatele de pace care au urmat. Elevii au avut rolul de a reprezenta delegația unor țări participante la încheierea Tratatului de la Versailles, precum Franța, Marea Britanie sau SUA. Au căutat informații despre măsurile și cerințele emise de aceste țări după încheierea conflictului mondial și au simulat o ședință a conferinței. Apoi au comparat cerințele pe care le-au emis cu măsurile adoptate în textul tratatului de pace. A fost o experiență de învățare profundă, cu analiză, comparație și multe dezbateri.

Tot așa am început și 2024. Pentru mine este despre încredere. Să o primesc, să ofer și să-mi ofer. Ceea ce vă doresc și vouă!

Am scris despre aici:
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1049602719164424&id=197845714340133