TISS

Aș scrie pagini despre autism. Prefer să nu o fac, deocamdată. Spun totuși că, persoanele cu autism , cel puțin cele pe care le cunosc eu, micuții mei prieteni care mă înconjoară zilnic, de ani de zile, sunt absolut minunate. Ei trăiesc și exprimă iubirea într-un mod profund și autentic. Spun ceea ce gândesc fără artificii sau măști sociale, simplu și dezarmant. Admir sinceritatea lor profundă și dezaprob folosirea termenului “ autist” ca insultă. Nu e doar greșit, e o nedreptate adusă unor persoane cu adevărat valoroase care merită respect, înțelegere și iubire, nicidecum stigmatizare. Nu sunt autist dar iubesc persoanele cu autism și învăț de la ele în fiecare zi.

Am încărcat și am plecat. Venim spre voi cu jocuri noi.😊🥰

Să întâmpinăm noul an cu bucurie și credință iar celui care se încheie, să-i mulțumim. Să ne păstrăm sănătoși, voioși și pozitivi!
Vă îmbrățișez cu drag! 🤗❤️

LA MULȚI ANI!

Atelierul lui Moș Crăciun😊.Terapie pentru suflet❤️Cele mai pricepute mânuțe sunt ale mamei mele. Încă mai am multe, multe de învățat dar știu deja că de la ea am învățat rabdarea.
Te iubesc, mama!❤️

Prietenia adevărată durează în timp.
Aseară am avut parte de o surpriză imensă. Să vă povestesc:😊
Micuțul și bunul meu prieten Robi, m-a vizitat împreuna cu gașca lui de susținători( mami, tati și Oli frățiorul lui zis și Milu) Au adus bostani și bomboane dar mai ales energia aia frumoasă pe care doar copiii o au 🍭🎃
A fost așa o veselie și bucurie, incât nici măcar o clipă nu a contat că “ Haolinul” ăsta este sau nu al nostru sau împrumutat, că este bun sau mai puțin bun. Au contat zâmbetele, îmbrățișările, bucuria revederii, care, vă asigur, au fost cât se poate de autentice. Nici nu aveam cm să le împrumutăm.😊
Așadar, Robiță drag, te asigur că “am să-ți dau mereu” toată dragostea mea și dacă asta te-a făcut să te distrezi așa de tare și ți-a adus bucurie atunci,“ Happy Hallowen” să fie!😀❤️

Tăblia cu roți. Nu-i deloc treabă ușoară.😊Momentan experimentez, explorez și când știu exact cm funcționează vă explic amănunțit și vouă.❤️

joctactil #
Aici mă găsiți în următoarele două săptămâni.😊Micuța mea prietenă, de doar 3 anișori,delicată ca o floricică de primăvară dar cu o voință cât toți oamenii mari la un loc, a intuit perfect ce îmi trebuie și a construit cu mânuțele ei hărnicuțe această insulă specială ❤️Mulțumesc, suflețel frumos!🌈

Micuțul meu prieten știe că motivația intrinsecă este cea mai importantă. În consecință , îi creează văcuței toate condițiile: o învelește să-i fie cald și bine, o hrănește, îi zâmbește și îi spune cele mai frumoase povești. Știe el că asta e calea unei prietenii lungi și sănătoase.❤️😇

Piticul Tactil #
Spuneam la începutul poveștii noastre că piticii ăștia senzoriali – Tactil, Vestibular, Proprioceptiv - ne conectează și ne învață despre lumea din jur și despre noi trăind în ea.
Astăzi aș vrea să-l cunoaștem îndeaproape pe Tactil, care ne face legătura cu ceilalți încă din primele clipe de viață, când pielea noastră o atinge pe cea a mamei. Așa este, ați intuit bine, celulele lui receptoare sunt pe toată suprafața corpului și ne ajută să cunoaștem atât stimulii potențiali dăunători, de care vrem să ne ferim (celulele defensive se află în principal pe pielea capului, a feței și a organelor genitale), cât și pe cei benefici, pe care îi iubim și căutăm.
Piticul ăsta mai știe sau învață în timp și să facă diferența între tipurile de senzații pe care le simțim – căldura corpului mamei, asprimea bărbii tatălui, moliciunea plușului jucăriei preferate. Receptorii ăștia isteți se găsesc pe toată pielea corpului, iar cele mai multe informații le primim de la cei aflați pe palme, degete, tălpi, pe limbă sau în gură.
Atingerea ușoară, apăsarea fermă, presiunea tactilă etc îl fac atent pe Tactil, care-și spune imediat: Asta este despre mine! și reacționează. La mângâierile mamei de exemplu ne spune Ooo, asta îmi place, mai vreau!, dar atunci când în timpul unei năzdrăvănii ne julim genunchii, țipă cât poate de tare și ne anunță că nu e plăcut ce se întâmplă, rugându-ne să ne oprim.
Sunteți de acord atunci că este foarte importantă educația micului Tactil?
Și eu sunt de acord. Pentru că un pitic Tactil educat ne transmite nouă informații foaaaarte importante:
-unde ne aflăm și ce facem, dacă ne simțim confortabil când ne mișcăm (pentru că orice mișcare înseamnă atingere),
🍭care este succesiunea realizării unei acțiuni (exemplu cm ne îmbrăcăm sau ne încălțăm),
🍭ce texturi au anumite obiecte (dacă le-am atins o dată sau de câteva ori, știm chiar și fără să le atingem cm se simt),
🍭cum să folosim obiecte care implică atingere și manipulare și cm să ne coordonăm mâna cu ochii (cum folosim un creion sau o cariocă, cm să tăiem cu o foarfecă, cm să lipim niște ochișori mobili etc).
Și nu în ultimul rând, Tactilul ne învață despre SIGURANȚA EMOȚIONALĂ și Empatie și ne ajută să avem relații confortabile și securizante cu cei din jurul nostru. Pentru că orice relație de atașament presupune un contact fizic, tactil. Atunci când receptorii sunt prea atenți și sensibili, tindem să ne ferim de atingerile celor dragi prin care își manifestă afecțiunea (simțim durere si disconfort), chiar dacă ne-o dorim. Iar dacă receptorii nu sunt foarte atenți și educați, tindem să ignorăm și să fim nepăsători față de atingerile celor dragi (ba chiar să nu simțim durere sau disconfort când ceilalți simt asta în urma acțiunilor noastre).
În încheiere, am să vă spun un secret. Cel mai repede învață Tactilul prin joacă și experimente amuzante, așa cm știe el și înțelege la momentul respectiv.
De ce? mă întrebați voi.
Pentru că atunci când facem ceva ce ne place, ne provoacă sau ne amuză, parcă uităm să ne opunem schimbării ș acceptăm noul. Așa descoperim, ne adaptăm, învățăm.
Până la următoarea întâlnire, vă îmbrățișez cu drag și vă aștept să împărtășim împreună din experiențele noastre cu micul Tactil. Iar dacă aveți întrebări, eu sunt aici.😊
Dacă doriți să aprofundați, vă invit să citiți Carol Kranowitz- Copilul desincronizat senzorial, Editura Frontiera, București 2012.

Joc tactil!
E vară, e cald și ne simțim inspirați. Suntem dedicați și implicați, am folosit doar materiale de calitate, adică plastilină și creioane colorate. Dacă vă place să vă jucați, nu ezitați să ne contactați. 😊❤️

!!! Asociatia Terapie de Integrare Senzorială Sibiu !!!
Dragii mei, începând de astăzi, vreau să vă vorbesc despre importanța jocului senzorial în dezvoltarea noastră armonioasă.
Voi știați că în sistemul nervos central locuiesc, încă de când ne naștem, niște celule receptoare năzdrăvane care ne învață despre lume și despre noi în raport cu ea?
Ei bine, ghidușe și curioase, exact ca și copiii, absorb fiecare stimul și informație primită din exterior. Și tot precum copiii, repetă și vorbesc într-una ce au învățat, uneori pe rând, alteori cu toții deodată 😊. Ei trimit informația pură, nefiltrată, către creier, care joacă rolul de părinte. El organizează, le explică și adaptează mesajele senzoriale, educându-i și învățându-i cm să se poarte și cm să folosească ce au învățat pe viitor, astfel încât să trăim frumos și armonios.
Pe piticii ăștia îi numim simturi: Tactil, Vestibular, Proprioceptiv Auditiv, Vizual, Olfactiv, Gustativ.
Ei sunt buni prieteni, se susțin și se ajută permanent. Sunt neobosiți în joaca lor și nu se plictisesc, pentru că de-a lungul unei zile au o mulțime de lucruri de făcut și de învățat, iar mesajele din mediul înconjurător nu se opresc niciodată. Uneori, înțeleg și învață mai repede, alteori au nevoie să experimenteze de mai multe ori pentru a înțelege ceea ce simt.
Sunt foarte diferiți și au personalitatea lor unică în fiecare dintre noi, personalitate pe care ne-o transferă și nouă. Un lucru minunat și important, nu-i așa? Altfel...tuturor ne-ar fi plăcut doar înghețata de căpșune, iar ciocolata cu alune nu s-ar fi inventat!
Dacă v-am făcut curioși, în zilele următoare am să vă povestesc despre fiecare dintre ei pe îndelete. Despre rolul și importanța lor, despre felul cm învață și comunică, astfel încât să putem folosi abilitățile lor în folosul nostru.