Dragoste

🪡cusută cu ață albă pentru mire și mireasă.

Eram la Lidl și m-am întâlnit cu niște cunoștințe care mi-au zis că prietenii lor mai vor două tricouri pentru un cuplu drag lor, ca și cadou de nuntă în septembrie.

Cum în iulie-august sunt plecat în Spania cu expoziția de la Marbella, am zis să le fac azi; nu de alta dar îs prins și-n mai-iunie cu o comandă de 50+ tricouri. Se pare că o să am bani de târg.

M-a ajutat Saturn până la urmă, că a intrat în gemeni fix când a intrat comanda, vineri. Deci au avut dreptate ăștia de pe în tiktok că începe haosul.

Panicat m-am trezit azi la 9.20, deși aveam alarma pusă la 10. Se pare că a realizat creierul că am lăsat la uscat peste noapte sita dată cu emulsie în întunericul din baie, crezând că e safe până mă trezesc.
Dar nu a luat în calcul că lumina de pe hol intră pe fereastra de la baie și strică emulsia.

Așa că am mers direct din pat și am expus-o la raze ultraviolete. E modelul pe care l-am desenat pentru Andrea Esca acum câțiva ani. Doar că mai trebuie să adaug, la cerere, două jumătăți de inimă sub dragoste, ca doua piese de puzzle care se unesc când se căsătoresc, 🤵👰‍♀️

comandă de 3 tricouri
mărimi normale
M damă
L bărbătesc
Și copil de 10 ani.

M-am pregătit pentru comenzi pe Wolt, Bolt, Glovo, Insta și mi-am organizat un fel de dulap cu coloane pe genuri F(emei) și B(ărbați); tricourile, hanoracele albe, negre, roșii le-am pus pe rafturi în ordinea mărimilor și le-am numerotat cu chalkmarker alb care se șterge, dacă am nevoie să modific cifrele după ce am o comandă.

Third time is a charm. Eu zic că aș fi avut succes la târg.

A doua oară mi-a ieșit mai bine. Soția mi-a zis: ce ar fi dacă ai scrie în dreptul inimii, agățată ca un mărțișor.

“Dear Dan,

Thank you for your interest in our residency program. We are delighted
to inform you that you have been selected to participate in our
Barcelona residency, based on the strength of your submitted project.
We believe your participation will greatly enrich both our program and
the local artistic community.”

În sfârșit am câștigat și eu prima rezidență din viața mea. Dar nu o să particip pentru că nu am 957,04 € , bani pe care i-aș fi putut strânge dacă aș fi fost lăsat să particip în martie la târgul de mărțișor din Sibiu.

Și asta totul din cauza unui angajat al Primăriei (plătit din banii care ii dau și eu în calitate de contribuabil) care a catalogat ca fiind neadecvată arta mea pentru târg.

Așa că supărat, nu am mai făcut nimic de mărțișor și mi-am îndreptat atenția spre Europa, încheînd postul precedent într-o notă de dorința de a mă muta din România, oriunde mi se acceptă arta.

Și uite că primii au fost spaniolii, care consideră că proiectul meu este puternic și că arta mea poate îmbogăți comunitatea artistică din Barcelona.

Păcat că condiția est europeană a fostului bloc sovietic îmi limitează posibilitățile financiare de a-mi îndeplini potențialul.

Mai am totuși 4 luni la dispoziție să strâng bani pentru a ajunge la Marbella, unde îmi voi împlini în sfârșit destinul.

Las asta aici pentru cei care caută un mărțișor mai de artă. Voiam să îl fac pentru perioada 23 februarie-8 martie, cu ocazia târgului de pe centru, dar a căzut faza. Azi ar fi trebuit să fiu iar la bâlciul de pe Bâlcescu cu stand-ul dar nu m-a lăsat Primăria să particip cu articole vestimentare. Ce nu știu ei e că Dragoste este un brand hibrid - galerie, îmbrăcăminte, obiect, iar articolul vestimentar este parte din discurs, nu doar merchandise. Încearcă să-i explici asta funcționarului care m-a sunat să-mi spună că n-am voie să vând tricouri, la câteva minute după ce am plătit 252 lei pentru locul cu numărul 79. Evident că i-am zis că vând produse cu specific și că nu are competențe în materie de artă și mă voi întoarce să-mi restituie banii. I-am mai zis de altfel că în loc să susțină producătorii locali, mai bine lasă locul unor vâlceni care vând kitch-uri. N-am nimic cu ei, sunt jumate oltean, dar era chiar unul în fața mea la ghișeu, încercând să obțină locul 78, lângă alt loc tot al lui, îndemnând o persoană să ia 77 de peste drum. Refuzase locul care i se dădea la programare și aștepta următorul ca și cm era al lui. Desi totul merge pe programare. Îl știam de la Valentine’s day, vindea ursuleți de pluș și inimi roșii. Până și copilul lui se purta cu tupeu ca și cm totul i se cuvenea. De asta n-are loc arta, de astfel de oameni, care au ocupat centrul și piața mică cu kitch-uri. Bine că lemnele alea de pe marginea Oltului au voie. Să mai aud pe cineva că nu găsește mărțișoare sau suveniruri faine cu gust, acum știți de ce. Nu avem loc de șmecherii românești. În timp ce așteptam să-mi proceseze cererea de rambursare, alt clan încerca să convingă același funcționar că fratele lor a depus cererea și ca ei fac parte din asociație și vor și ei loc. Așa obțin mulți locuri, cu împuterniciri. Au întrebat funcționarul ce e de făcut iar el le explica că doar o persoană are voie din asociație pt că programarea e pe cnp dar dacă au împuternicire de la altă firmă, prind loc. Care tocmai se eliberase, al meu. Cam așa merg lucrurile în țara asta. Și se mai miră statul că tinerii pleacă in străinătate. Dacă o să am succes la @art_world_fairs Marbella, mă mut.

14 feb 2026

E Valentine’s day și stau de 3 zile cu stander-ul de haine pe Nicolae Bîlcescu, să vând merchandise ca să ajung la Marbella. Mi-am dat ultimii bani la primărie, 112lei pentru 4 zile.
N-are rost să stau în galerie, că lumea intră să întrebe doar dacă am xerox, asigurări sau sună să-și bată joc. Dar nici în stradă n-am scăpat, au venit să se descarce, nu știu cm îi atrag, parcă mă provoacă intenționat.
Era unul obsedat de Dumnezeu, vorbea în continuu de religie, de imnul României pe care l-a trimis președintelui.
Altul m-a provocat să-i fac prețul la o pictură cu Cina cea de taină de 1m și m-a ținut 2 ore de vorbă, mai voia și la cafea, să las totul și să plec cu el iar când am dat mâna a zis că așa fură energie. Și apoi un georgist a venit să zică cu ură că am prețuri mari și că n-ar trebui să trăiesc din artă ci din zugrăvit, ca el. A trebuit să petrec și cu el 3 ore să îi arăt care e realitatea. O realitate pe care am programat-o din linii verzi pe grid, ca să manifest drumul spre Marbella.
Însă nu pot lăsa să fie răi, oricât timp îmi ia, extremiștii trebuie combătuți fiecare în parte. Ei nu se gândesc la mine, că sunt acolo să-mi câștig existența la 0 grade. Important era ca ei să-și verse frustrările și speriau oamenii care voiau poate să cumpere.
Am strâns doar 650lei, dar nu-i pot folosi pt că am de plătit 1839,29 RCA la mașină și chiria la galerie. Normal ar fi trebuit să vând din , deschisă fix de Valentine acum 6 ani, dar cm nimeni nu intră, am ieșit în stradă.
Am auzit că ăsta e trendul și-n New York, galeriile nu mai merg pentru că lumea nu mai frecventează spații unde se consumă artă. De asta e greu cu arta, nu oricine poate trăi din ea, sau să fie dispus să trăiască din puțini bani. Probabil de aceea nu mulți își permit artă, nici s-o facă nici s-o aibă. Darămite să mai aibă și o galerie. Luna trecută n-am reușit să strâng mai mult de 250lei că i-am dat imediat la Digisign, să-mi reînnoiască token-ului cu semnătura digitală PFA. Și am mai dat 180 lei pe ITP și 268lei pe impozitul la mașină. Nu de alta dar îmi trebuie să transport lucrările la târg cu ea. Și mai sunt 4 luni.
Tot încă 10.000 lei de strâns.

A trecut Crăciunul și de anul nou am scris pe spatele hârtiei de la cadouri, wishboard-ul anului 2026. Din ce a mai rămas, că din restul am făcut roz.

L-am lipit pe ușă și am făcut gridul 3D din linii verzi ca să vizualizez gândurile mai bine pe timeline.

Fiind grafician, m-am reîntors la baza desenului, axele ajutătoare de construcție, linii care trasează călătoria mea într-un univers pe care îl construiesc în timp real.

Astfel, trec din faza aurie la faza liniilor grafice verzi, pe care o să le aplic peste realitate pentru a arăta transformarea gândului în materie, precum magicianul din cărțile de tarot care manifestă orice își dorește.

Dorința mi-am pus-o la începutul lui 2025, să particip cu galeria la prima oară în afară la târgul Art World Fairs Paris, iar ca să strâng bani de fee, am reciclat fier vechi și am organizat la FITS un silent auction cu casa mea de licitații .

Și s-au strâns 6700 lei dar din cauza penei din curent din luna mai anul trecut, s-a amânat târgul pe iulie-august anul acesta.

Din acest motiv destinația finală a wishboard-ului e Marbella, unde gândurile din viitor mi-a transmis să vând toate lucrările mele expuse în cu 100.000€.

Este o sumă estimativă, până când aflu exact care le este valoarea. Cam 100 mai am din aprximativ 200, câte am făcut din 2007 încoace, de când trăiesc doar din arta mea vizuală.

Sunt în proces de evaluare, în paralel pe pagina spațiului pe care îl conduc, , mai postez din când în când, deocamdată am ajuns la lotul 75.

Pentru cine nu știe ce fac, mă numesc pintea și am absolvit grafica cu 9,74 la UAD Cluj. Scopul meu a fost, încă din liceu, să devin artist.

Dragoste este un side project, care s-a desprins cel mai mult din preocupările mele artistice pentru că a rezonat mai mult cu lumea.

Dar linia principală a fost întotdeauna arta vizuală, mai neînțeleasă în România.

Iar Marbella e acum prioritatea nr 1, pentru că poate fi rampa de lansare a artei mele la nivel internațional, unde sunt șanse să reușească.

Mai este nevoie însă încă de 10.000 lei pentru cazare și transport, de care trebuie să fac rost.

Dragoste pentru încă 10 ani.📃

Mi-a venit de la Osim certificatul de reînnoire a mărcii pentru cererea depusă de mine acum un an, pentru că avocații cereau dublu.
Nu știu dacă e adevărat, dar se spune pe tik tok că azi se termină ciclul de 9 ani și se deschide portalul spre anul 1 (2026), deci un nou ciclu.
E posibil, căci mi s-a arătat sufletul în vis azi. Era albastru, fără barbă, cu fața simetrică. Poate a călătorit prin portal,
🧞‍♂️
Important e că datele s-au potrivit astfel ca să continui povestea de Dragoste pentru încă 10 ani.
Povestea asta are o linie temporală puternică, aproape cinematografică: dintr-o întrebare simplă („unde te vezi peste 10 ani?”) s-a născut o schimbare de direcție care m-a adus exact aici,

Era prin 2004 și absolveam la Cluj Universitatea de Arte și Design. Căutam să lucrez în domeniul meu de specializare, grafica, când am primit întrebarea la un interviu de angajare: unde mă văd peste 10 ani.
Țin minte că am conștientizat că am doar o cutie de pateu in frigider, deși lucram part time in doua locuri. Și că mi se ducea toți banii pe chirie și utilități iar apoi mă împrumutam până la următorul salariu.

O proiecție cu 10 ani în viitor m-a făcut să nu vreau viața aia, ci să-mi doresc să trăiesc făcând ce am învățat din Arte: să-mi ascult sufletul. Am și făcut o lucrare cu două jumătăți din mine, în care sinele își spunea: Ascultă-te. (Lucrarea e la Ota, acum Galeria 26).

Așa m-am întors în Sibiu unde mi-am creat propria mea marcă Dragoste, pe care am înregistrat-o la Osim în 2014 și mi-am realizat visul, fără să îmi dau seama că l-am manifestat atunci în 2004.

Voiam doar să-mi croiesc eu viitorul, nu alții.
Să trăiesc din ce iubesc eu să fac, nu să fiu sclav. În sensul să nu forțez sufletul pentru bani, ci să-i fac pe plac.
Asta era dragoste pentru mine.

Țin minte că am făcut două variante de logo-uri și am avut de ales intre cuvântul dragoste sau sclav.

Au trecut 20 de ani și iată-mă din nou,

Acum aleg conștient, din nou, dragoste.🫆

Doar că în acest ciclu mă voi organiza bine și voi investi mult în promovare la târguri. Momentan trebuie să-mi vină încă un organizator rezistent la praf pt tricouri, că urmează 3 târguri unde particip.

Bronzați, veniți de la mare, de National Couples Day.