XPLOR

- Experiențe
Nimic nu poate înlocui bucuria revederii. XPLOR a încercat să aducă în inimile veteranilor atât spiritul speologiei, cât mai ales acest sentiment al camaderiei pe care pasiunea pentru peșteri l-a clădit de-a lungul a nenumărate experiențe. Doar imaginile pot cumva spune despre ce s-a petrecut la OldSpeo. Așa că vă las pe voi să vă puneți în locul prietenilor noștri....

- preambul cu mulțumiri
OLD SPEO. Acesta este evenimentul pe care asociația Semințe pentru Viitor, prin proiectul XPLOR l-a organizat în perioada 23 - 24 Mai, în localitatea Chiscău, județul Bihor.
OLD SPEO. Acesta este evenimentul pe care, timp de 5 luni, 10 oameni inimoși, au căutat să îl aducă din nou în lumina pasionaților de speologie, de fapt în lumea celor care, majoritatea din ei, au pus bazele speologiei din România.
OLD SPEO. Orice asemănare cu cuvântul de mai sus nu are o asemănare cu persoanele participante. Frumusețea vieții de speolog, dificultățile pe care le-au trecut împreună, prieteniile de o viață pe care le-au cladit au fost rememorate de-a lungul a trei zile foarte fierbinți, cu toată vremea ca de început de decembrie.
Prietenii ne-au ajutat. Fiecare din ei au reușit să aducă activitățile lor mai aproape de OLD SPEO.
Parcul Natural Apuseni ne-a completat activitatea cu un superb concert în minunata Peșteră a Urșilor, la împlinirea a 50 de ani de la descoperirea ei și cu ocazia zilei Europene a Parcurilor Naturale.
Prietenii de la Alpin Expe ne-au ajutat cu cadouri pentru veterani, și pentru cei mai tineri speologi. Bers Nova și Casa Breazu ne-au întreținut voia bună, Jurnal bihorean ne-a fost partener media., iar Casa Laura și Conacul Peștera Urșilor ne-au oferit adăpost.
Până la urmă a ieșit o întălnire superbă, demnă de experiențele de viață ale participanților.
Țineți aproape pentru noi povești OLD SPEO.

Da, se pare că am avut dreptate. Primăvara e aici. Cel puțin a fost în weekend. De la 3 grade săptămâna trecută la 20 acum....e o cale atât de lungă. Au apărut și primele flori de primăvară. Doar una momentan, dar e de ajuns.
De aceea am profitat de vremea bună și am continuat lucrul la Casa Noastra. avem deja experiență și forță nouă de muncă, așa că am avansat puternic. După o zi lungă de lucru, seara am stat pe la povești la un foc, și am decis ca duminică să ne mai talentăm pe pereți.
Cei noi au fost cam speriați de noianul de informații legate de TSA, dar cu un pic de îndrumare au urcat și coborât pe coardă fără probleme. Deja la cei vechi începe să le intre în reflexe mișcările așa că în curând vor trece și la adevăratul test. Data viitoare vom intra într-o peșteră. Dar până atunci să ne mai bucurăm de soare și de vremea bună de afară.

A venit și martie. Am ajuns în Șuncuiuș pentru a începe lucrul la proiectul „Casa Noastră”. Sâmbăta a fost dedicată reparațiilor de la mansardă. Prognoza indica vreo 16 grade pe duminică, așa că am hotărât să facem și un pic de TSA. Puțin cam obosiți după o zi de lucru, duminica dimineața am ajuns la perete. Nici urmă de căldură. La fața locului erau vreo 3 grade. Nicio problema. Pe coardă nu simți frigul. Așa că am trecut rapid la echipare și cm repetiția e mama învățăturii, am trecut pe rând la treabă. Încet, încet, băieții înțeleg cm stă treaba. Urcare, coborâre, fracționare, mișcările încep să le intre în limbaj și execuție. Totuși, până la urmă frigul intră în oase și renunțăm. Dar doar pe moment.
Weekendul următor se anunță 20 de grade, dacă vor fi doar 10 și deja va fi mai bine. Așa că așteptăm să treacă săptămâna și vom fi din nou pe perete.
Parcă vine primăvara...

Dimineața devreme ceața învăluia orasul, era o vreme care te trăgea mai mult la stat în căldura patului, mai ales că era duminică. Dar ca de obicei, câțiva XPLOratori nu au ce face decât să se urce în mașini, să ia drumul Padișului cu obiectivul: vârfurile Cornul Munților și Cârligatele. De ce ele? Pentru că au cele mai frumoase priveliști din munții Bihorului, trebuie doar vreme bună, iar noi sperăm să fie.
Încet, încet ceața dispare, iar când ajungem în poiana Vărășoaia, locul unde abandonăm mașinile, ne umplem de bucurie: un soare puternic, cu dinți, dar soare, ne însoțește primii pași. O luăm la pas, după posibilități. Unii mai greu, alții ar fugi, nu alta. Ne găsim un ritm comun și câștigăm altitudine. Ieșim în golul alpin, unde apar în fața noastră cele două vărfuri. Pare că mai avem o eternitate până la ele. Dar ca la munte, pas cu pas, ajungem pe culme, unde ne întâmpină un peisaj parcă ieșit din filmele lui Kurosawa, Toate culmile până la vîrful Bihorul Mare sunt învăluite de cețuri; o imagine superbă. Ne bucurăm de priveliște ca niște copii, dar până la urmă ce suntem? Simțim liniștea ce ne înconjoară, doar doi corbi îndrăznesc să o tulbure. E atâta pace...
Ajungem pe vârful Cornul Munților chiar mai repede decât credeam. Așa că ne permitem o pauză binemeritată și nu ne putem opri din admirat peisajul sublim. La o privire atentă avem impresia că vedem chiar și zidul Făgărașului, poate da, poate doar norii. Ne continuăm pauza dar vremea pare că se va strica ușor. O masă de nori vine dinspre țara Beiusului.
Așa că o pornim spre vâful Cârligatele, din apropiere. Ajungem la el printr-o potecă prin tufișurile dese de ienupăr. Băieții chiar au chef de glume. Dacă nu sunt urși, fac ei pe urșii... Nu că nu am văzut destul ... de urs. Ziua devine scurtă, coborâm încet pe drumul pietruit, nasol de tot pentru genunchii unora, și curând lăsăm în urmă zidul muntilor, intrând în poiana Vărășoia. O scurtă descriere a zonei, mai ales despre importanța speologică a zonei trebuie făcută. Astfel, poveștile despre V5, despre munca titanică a unor prieteni, unii dintre ei plecați prea devreme să exploreze alte lumi, se împletesc cu imaginile superbe pe care le-am văzut de pe culme. Un moment de liniște și pace ne cuprinde, după o nouă zi pe care am dus-o la capăt obosiți, dar fericiți.
Și fiindcă noi, cei din XPLOR, un proiect al asociației Semințe pentru Viitor, dorim din ce în ce mai mult astfel de ture, ne propunem să ajungem aici și când albul zăpezii va acoperi iarba și pietrele. Poate ne vom strânge mai mulți, pentru a împărtăși la cât mai mulți prieteni astfel de frumuseți.

Aventura XPLOR, un proiect al asociației Semințe pentru Viitor, continuă. De data aceasta am rămas pe suprafață pentru a invăța tainele tehnicii speologiei alpine ( TSA ). Pe o vreme insorită, dar destul de rece, mai ales in primele ore ale zilei, am aflat care este echipamentul individual necesar pentru a parcurge pereții și puțurile subterane. După care am trecut, pe un poligon amenajat pe pereții de la Zenovia, la exerciții practice. Mai ușor, mai greu, după posibilități, am reușit să parcurgem de căteva ori vreo două fracționari, am reușit să ne incâlcim în coarda care vine de sus cu cea care vine de jos, spre necazul celui care ne indruma, bineințeles fără a uita niciodată de elementele de siguranță invățate inainte. Poigneul, crolul, lonja, stopul au devenit in sfârșit lucruri palpabile, pe care chiar dacă le mai incurcam, incepeam să le ințelegem rostul din practică și nu din poveștile altora.
Au fost doua zile pline de lucruri noi, lucruri pe care mulți din noi nu credeau că le vor putea face vreodata. Deodată am descoperit o fațetă nouă a explorărilor, a pasiunii pe care speologii incearcă să o impărtășească. Incercăm sa ne imaginam cm este la interior, in peșteră, dar pană atunci, mai mult ca sigur va trebui sa mai exersam din greu. Așa că, până la proxima ieșire pe poligonul din Șuncuiuș, nu avem decât sa ne vindecam loviturile, să ne treacă febra musculară, să nu ne mai doară măinile si să ne pregătim sufletește pentru ce va urma.

O nouă XPLORare, de data aceasta am pornit în căutarea Pietrei Curcubeu. Noi, cei din XPLOR, un proiect al asociației Semințe pentru Viitor, l-am avut ca invitat pe Lucian Bușu, speolog și asiduu căutator de roci și minerale. Drumurile ne-au purtat, din nou, către Șuncuiuș. Ca de obicei, vremea se dovedește potrivnică unor prospectări pe exterior, dar avem experiență. O primă ieșire pe teren ne dezvăluie secretele pasiunii ghidului nostru. Încet, încet, ne cuprinde și pe noi fiorul descoperirilor și spargem orice piatră pe care o întâlnim. Rezultatele sunt pe măsură. Descoperim frumuseți ascunse, frumuseți formate în milioane de ani, în urma unor procese pe care Lucian ni le explică, cu pasiune și răbdare. Pentru a înțelege formarea lor avem și o sesiune teoretică, susținută cu exemple din colecția mentorului nostru. Poate, după această zi, unii dintre noi vor deveni pasionați căutători de Pietre Curcubeu.
Normal, fiind în Șuncuiuș. trebuie să și XPLORăm o peșteră din zonă. Ploaia ne însoțește din nou, dar ce mai contează, când oricum ești ud după parcurgerea unei peșteri pline de apă, dar și de frumuseți ascunse.
Hainele uscate sunt tot ce ne dorim și poate regretul că week-end-ul se termină și Lucian ar avea atâtea de povestit. Dar lăsăm și pe altă dată, poate în altă locație.
Ce contează este că încet-încet se formează o mică comunitate de XPLORatori, se crează o legătură între noi pentru a putea să căutăm mai departe frumuseți noi. Vă așteptăm și pe voi să vă alăturați XPLORărilor noastre.
Cât despre Piatra Curcubeu, lăsăm i,aginile să vorbească. Voi ce ziceți, am gasit-o?

Frig. Ploaie. Deloc îmbietor. Cu toate aceste, Mihai, Radu, Mihaela, Alex, Timo și Călin, membri ai , un proiect al asociației Semințe pentru Viitor, au îndrăznit să facă o tură în Șuncuiuș în acest week-end. Și a ieșit cm a trebuit. În peșteră era mai bine ca afară așa că am vizitat vreo 3 peșteri. Ne-am cățărat, ne-am târât, ne-am strecurat printre pereții reci și u*i. Am aflat lucruri noi despre formarea peșterilor, cu explicații la fața locului. Am explorat hornuri care duc tot mai sus. Chiar a mai rămas și pe altă tură. La final, la căldura focului de tabăra am conclu*ionat: nu există vreme urâtă pe munte, doar oameni nepregătiți si leneși. Așa că așteptăm și alte ieșiri.

O nouă întalnire , proiect dezvoltat de asociația Semințe pentru Viitor, în parteneriat cu Speo Crysis Oradea. De data aceasta, având în vedere experiența acumulată, ne-am hotărât să explorăm sălbatica zona a Poienii Păuleasa cu obiective majore – Cheile Galbenei, canionul Galbenei, Peștera din dealul Vârseci, Peștera cu Aluviuni. De-a lungul a trei zile ne-au fost puse la încercare condiția fizică, abilitățile de cățărători, abilitățile de înot în ape reci, rezistența de a îndura furtuni foarte puternice.
Pentru unii dintre noi a fost un prim contact, o oportunitate de a înțelege cm arată o tură reală de speologie. Riscurile (calculate), dificultatea terenului, trecerea la limită a unor pasaje expuse au fost depășite de senzația de împlinire generată de descoperirea unor peisaje sălbatice, de parcurgerea unei frumoase peșteri și de împărtășirea unor experiențe cu prieteni adevărați. Începem să înțelegem cm speologia devine mai mult decăt o pasiune, devine un mod de viață, iar cei care, puțini, mai au această pasiune, sunt demni de admirație.
Am parcurs frumoasele și spectaculoasele chei ale Galbenei, am coborît pe canionul Galbenei, am inotat in apa rece a Galbenei, am cățărat bolovani, am coborât bolovani, am trecut lanțuri peste ape, am degustat frăguțe, am aflat despre parcursul apelor subterane și de exterior din zonă. Unii au parcurs frumoase galerii subterane. Toate acestea, și multe altele, au fost posibile doar prin încrederea pe care o dobîndești în timp, pe măsură ce ai avut noi experiențe, alături de oameni pe care îi cunoști din ce în ce mai bine.
De acum putem începe să facem planuri pentru noi întâlniri, pentru noi aventuri.
Mulțumim XPLOR, mulțumim Speo Crysis Oradea.

Am ajuns și la cea de a treia întâlnire din cadrul proiectului SpeoXPLOR 2024, dezvoltat de XPLOR Semințe pentru Viitor și Clubul Speo Crysis Oradea.
De data aceasta am ajuns în sălbatica și spectaculoasa Vale a Sighiștelului. Peisajul carstic, reprezentat de nenumărate peșteri, văi sălbatice și pereți înalți, oferă celor care o parcurg o reală satisfacție.
Ajunși la locul de campare am instalat tabăra într-o frumoasă poiană străjuită de numeroși nuci maiestoși, care ne vor da umbră de-a lungul celor trei zile de explorare.
Sâmbătă dimineață, după o cafeluță matinală, am purces de-a lungul apei ce se scurgea cu zgomot pe lângă tabără. Încet, încet am început să simțim greutatea traseului, trecerile, multe, peste apa rece ca gheața, ne pun la încercare abilitațile echilibristice. Cu toate acestea frumusețea zonei ne face să uităm de bocancii u*i și de senzația de oboseală care se instalează încet. Apar primele peșteri, intrăm curioși să vedem ce descoperim. Drăcoaia, Răsuflătoarea Bidarului, Pișolca ne fac, cu toate obstacolele întâlnite, să ne dorim să explorăm din ce în ce mai mult măruntaiele pământului. Începem chiar să înțelegem sentimentul pe care îl au speologii când explorează aceste frumuseți. Ajunși la capătul cheilor, ne întoarcem, de data asta direct prin apă, obosiți, dar plini de viață. Ca de obicei, seara stăm la căldura unui foc de tabără, pentru a asculta povești mai mult sau mai puțin speologice.
Duminica o începem cu o scurtă plimbare de trezire pe o vale îngustă, în căutarea unei peșterii. Din păcate nu am mers pe drumul cel bun, dar am avut prilejul de a descoperi noi aspecte ale Vaii Sighistelui.
Ajunși în tabără, prietenii noștrii speologi instalează un mic atelier de TSA ( tehnica speologiei alpine ) pentru a ne învăța ABC –ul mersului pe coardă. Unii dintre noi, deși fără nicio experiență, au dovedit aptitudini reale pentru această tehnică specială. Oricum, pentru toți, a fost o zi superbă și abia așteptăm să o repetăm: poate, poate, unii vor ajunge să coboare în adâncurile reci, întunecate dar pline de frumuseți ale peșterilor din zonă.
Am rămas, după două zile pline de peripeții si explorări, cu sentimentul că dorim din ce în ce mai mult să cunoaștem locuri noi, să avem noi experiențe și așteptăm cu nerăbdare următoarea întâlnire cu lumea fascinantă a mediului carstic. Împreună.

În week-end-ul trecut am parcurs cea de-a doua etapă a proiectului SpeoXPLOR, care s-a desfășurat în zona Padiș, poiana Glăvoi, având parte de cele mai tari senzații!

Vineri ne-am instalat corturile, am stat la foc și am pornit apoi sâmbătă dimineața în prima drumetie. Am început în poiana Ponor, o poiană largă, străbătută de un pârâu care izvoraste din Izbucul Ponor, care cuprinde și un sistem de canale pentru drenaj subteran.
Am continuat aventura traversând prin platoul carstic Lumea Pierdută, acolo unde, datorită lipsei amprentei omului, sălbăticia și misterul au pus stapanire pe întreaga pădure.

Obiectivele din acest platou au fost avenul Gemănata, care este remarcabil datorită podului natural situat deasupra lui și avenul Negru. Cele două avene comunică între ele printr-un râu subteran.
Înainte de a ajunge înapoi în Glăvoi am făcut un scurt popas la cabana Cetățile Ponorului, am admirat impresionați portalul și intrarea în peștera Căput, după care am încheiat ziua cu un grătar și voie bună în jurul unui foc mare de tabără.

Ziua următoare, duminică, am parcurs o porțiune din circuitul văii Galbena, vizitând peștera Ghețarul Focul Viu, o peșteră care adăposteste un ghețar masiv. Continuându-ne traseul am urcat la Pietrele Galbenei, unde ni s-a desfășurat în fața ochilor un tablou impresionant, incluzând printre altele Groapa Ruginoasa și pârtia de schi din Vârtop.

Am incheiat traseul cu avenul Borțig, care are o adâncime de 55 de metri și cu Cetățile Ponorului, care este cel mai mare complex carstic din România.

În aceste zile am descoperit câteva din tainele Padișului si am realizat încă odată cât de frumoasă și interesantă poate fi natura și de aceea suntem și mai dornici să explorăm împreună în continuare alături de Speo Crysis Oradea și XPLOR Semințe pentru Viitor.

Prima întâlnire din cadrul proiectului SpeoXPLOR, dezvoltat în urma colaborării dintre clubul de speologie Speo Crysis Oradea și XPLOR Semințe pentru Viitor, a avut loc în zona Șuncuiuș - Vadul Crișului din Munții Pădurea Craiului, în perioada 26 - 28 aprilie 2024.

Sâmbătă am coborât Valea Șesii pentru a ajunge în Valea Mișidului, apoi am continuat drumul de-a lungul apei până la Peștera Moanei. Aici, am admirat frumusețea portalului și am aflat mai multe despre formarea sistemului de peșteri Lesiana și Moanei. După o scurtă odihnă, am pornit înapoi și am ajuns la gura Izbucului Izbândiș, unde am fost profund impresionați de povestea tragică a speologului orădean Gabor Halasi din 1984 și am înțeles cu adevărat ce înseamnă pasiunea pentru explorare. De la ghizii noștri am aflat că izbucul deține recordul național cu cei 170m adâncime.

Seara, odihna binemeritată s-a împletit cu un foc de tabără la care ne-am împărtășit experiențele pe care le-am avut în acea zi.

Duminică dimineața am admirat minunatul Defileu al Crișului Repede și am explorat Peștera de la Vadul Crișului, coborând apoi pe platoul peșterii pentru a vedea spectaculoasa cascadă formată de apa care iese din peșteră. Cei mai curajoși au profitat de această oportunitate pentru a face o baie revigorantă.

Au fost două zile pline de aventură și învățături noi, în care am avut șansa să ne conectăm cu natura. Tineri sau mai puțin tineri, speologi sau doar îndrăgostiți de natură, am putut, pe cărările de munte sau la căldura focului, să ne împărtășim experiențele avute.

Această aventură ne-a pregătit pentru următoarea etapă a proiectului nostru, în care ne vom adânci în fascinanta lume a apelor subterane ce au săpat Platoul Padiș.