BCB Cuvantul Adevarului

Nu există să poți intra în grațiile lui Dumnezeu prin a fi pedepsit. Ne surprindem uneori căutând să ne achităm înaintea lui Dumnezeu prin a-i cere să ne pedepsească sau cel puțin așteaptă creierul/ firea noastră asta. Și dacă asta nu se întâmplă, căutăm să ne pedepsim singuri.

Dar așa ceva nu există. Nimeni, absolut nimeni nu intră în grațiile lui a Dumnezeu prin pedeapsa pe care o suferă personal, am putea încerca oricât această strategie dar fără efect.

"Singurul pedepsit" care ne poate introduce în grațiile lui Dumnezeu este Isus Cristos.

De câteva săptămâni am intrat cu studiul în epistola lui Pavel către galateni.

Acum două duminici observam împreună modul în care te modelează cel de la care primești diferite lucruri importante din viața ta: șeful căruia consideri că îi datorezi jobul tău și de la care primești salariu, părinți care nu uită să-ți amintească până la sfârșitul vieții că ei ți-au dat viață și le ești dator în diferite așteptări mai mult sau mai puțin legitime, un oarecare ce te validează și te simți captiv dorinței de a-i fi în continuare pe plac pentru a continua să primești validările după care ești flămând.

Dacă de la oameni primești, lor te simți dator să le fii “people pleaser”.

Dar dacă versiunea de Evanghelie pe care o propovăduiești ai primit-o de la Dumnezeu, nu înțelegi de ce ar trebui să le placi oamenilor.

Pentru că da, nu există doar “Evanghelia”. Trebuie să fii orb să nu accepți că există mai multe versiuni de Evanghelie.

Unii vor spune “Păi Pavel nu a primit o versiune, ci chiar Evanghelia în sine. Originalul”. Așa este.

Dar tot așa pretind și toți ceilalți cu variantele lor. Fii onest, chiar și tu ești convins că versiunea ta e originalul.

Și da, și Pavel o numește “Evanghelia mea”. Evident, înțelegând și acceptând că deja există pe piață mai multe versiuni.

Întrebarea e cine a primit-o de la cine.

Spre deosebire de toți ceilalți, Pavel este apostol nu de la oameni, nici printr-un om iar Evanghelia propovăduită de el nu este de obârșie omenească pentru că nici nu a primit-o, nici nu a învățat-o de la oameni. Așadar, nu mai caută să capete bunăvoința oamenilor, fie ei chiar și Iacov, liderul bisericii din Ierusalim, Ioan, sau chiar Petru, pe care îl poate mustra cu îndrăzneală atunci când se abate de la această Evanghelie.

Episodul cu înfruntarea lui Petru este folosit adesea de toți certații cu autoritățile și cu bunul simț, după capricii proprii și firi necircumcise prin nașterea din nou. Pavel o face datorită prețioasei și unicei Evanghelii primite nu de la Petru, Iacov sau Ioan și nici măcar de la cei 12 apostoli.

Da, merge să le prezinte celor 12 versiunea Evangheliei pe care o promovează, versiune la care ei nu au ce să-i comenteze - și exact de aceea a mers înaintea lor: nu pentru a primi aprobarea lor, ci ca ei să o valideze înaintea altora care i-ar pune lui Pavel la îndoială autoritatea și versiunea de Evanghelie.

Mare parte chiar din mediul evanghelic promovează o evanghelie a faptelor, a performanțelor proprii pentru “a-L face pe Dumnezeu să zâmbească”, pentru a câștiga validare probabil înaintea lui Dumnezeu dar în realitate a liderilor lor de opinie și a versiunii lor de evanghelie care de multe ori presupune că “Da, Isus te-a mântuit, dar acum și tu TREBUIE să…”.

Nu ai obosit căutând să placi oamenilor cu “trebuie” al lor?

Pastor C. C.

Același Duh Sfânt prin care copiii lui Dumnezeu au fost atrași de Tatăl la Fiul, același Duh Sfânt îi pecetluiește pe aceștia în vederea răscumpărării finale prin glorificarea trupului la învierea din veacul de apoi; nu îi lasă "culcați pe o ureche" și "ca să se înmulțească harul" ci, deși trăind într-un vas de lut păcătos, până la glorificarea trupului prin înviere, îi ține flămânzi și setoși după neprihănire și Împărăția lui Dumnezeu.

E un întreg proces de convertire; nu doar ca eveniment nostalgic de "început", convertirea de la început fiind doar începutul unui și mai mare și întreg proces de convertire, transformare pas cu pas, sfințire din slavă în slavă, proces de o așa anvergură că zdrobește orice rezistență ce s-ar împotrivi finalizării "acestei bune lucrări până în ziua venirii lui Isus Cristos".

Nu poate firea păcătoasă de lut să frâneze un proces căruia nu i s-a putut împotrivi de la bun început când, în ciuda faptului că eram fără putere, păcătoși și chiar vrăjmași cu Dumnezeu, în bogata Lui dragoste față de copiii Lui, Dumnezeu ne-a adus la viață împreună cu Cristos, un Cristos care odată înviat, nu mai moare.

Pecetluirea noastră în grațiile lui Dumnezeu nu stă în rezistenta noastră ci în voința de neclintit a Tatălui, în forța zdrobitoare a Duhului de a smulge un om nevrednic din moarte la viață și în irevocabila inviere a unui Cristos care, odată înviat, nu mai poate să moară și în care suntem contopiți.

Ioan
(6:43) Isus le-a răspuns: „Nu cîrtiți între voi.
(6:44) Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M’a trimes; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Romani
(5:6) Căci, pe cînd eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiți.
(5:8) Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
(5:9) Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiți neprihăniți, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiți prin El de mînia lui Dumnezeu.
(5:10) Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcați cu El, vom fi mîntuiți prin viața Lui.

Efeseni
(1:13) Și voi, după ce ați auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), ați crezut în El, și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit,
(1:14) și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Filipeni
(1:6) Sînt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos.

1 Petru
(1:5) Voi sînteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
(1:6) În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări,
(1:7) pentruca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere și care totuș este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
(1:8) pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El, fără să-L vedeți, și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită,
(1:9) pentrucă veți dobîndi, ca sfîrșit al credinței voastre, mîntuirea sufletelor voastre.

Pastor Corneliu Chiriluță

Tu știai că dacă ești creștin și faci parte dintr-o biserică nu devii imun la depresie, îngrijorare sau stres?

Suntem oamenii, iar mai mult ca niciodată, suntem bombardați din toate părțile de provocări și probleme care ne pot pune la pământ.

Când suntem la pământ, trebuie să conștientizăm că pentru a ne ridica de jos, avem nevoie de ajutor, iar a cere ajutor nu este rușinos, ci curajos!

Duminică seara vă așteptăm la o întâlnire specială cu focalizare pe tineri, invitatul nostru fiind pastorul Corneliu Chiriluță, consilier și psihoterapeut creștin, de asemenea.

Te așteptăm să vii alături de noi și te provocăm să aduci și un prieten cu tine!

Notează: ➡️ Duminică, 20 noiembrie, ora 18:00!