Andreea Neagu

📌

🤍 Mă tot gândesc la perioada asta cu evaluări și examene…
Ca psihopedagog, văd des același lucru: copiii nu sunt neapărat speriați de test în sine, ci de tot ce vine în jurul lui.
Înainte de examen…îi auzi spunând „dacă greșesc?” sau „dacă nu iese bine?”
Nu pentru că nu știu.Ci pentru că vor să nu dezamăgească.
Și aici, sincer, reacția noastră contează enorm.
Nu e vorba că părinții „pun presiune” intenționat.
Din contră — majoritatea își doresc să încurajeze.
Dar uneori, fără să ne dăm seama, copilul simte altceva.
După examen e momentul sensibil.
Întrebarea vine aproape automat. Și e normal să vină.
Dar poate, din când în când, o putem schimba puțin:
„Cum a fost pentru tine?”
Am văzut copii care se liniștesc doar pentru că simt că pot povesti, nu că trebuie să raporteze.
Când simt siguranță, se așază. Când simt presiune, se blochează.
Nu cred că există reacția perfectă. Dar cred că ajută să ne amintim ceva simplu: copilul are nevoie, înainte de toate, să știe că e ok… indiferent de rezultat.🌱

⚠️Câteva rânduri despre orarul vizual și importanța lui.
Un exemplu real despre cm predictibilitatea și organizarea vizuală pot ajuta un copil să se simtă mai în siguranță și mai echilibrat în timpul programului școlar.

La începutul anului școlar, diminețile erau dificile pentru David și pentru părinți.
Întreba constant cât mai durează până la pauză, ce urmează după fiecare activitate și devenea agitat atunci când apăreau schimbări:
— un profesor absent,
— o oră diferită,
— o activitate neprevăzută.
Am observat că avea nevoie, înainte de toate, de predictibilitate.
Așa a apărut ideea unui orar vizual făcut special pentru el:
✔ ore și pauze marcate clar
✔ activități prezentate pas cu pas
✔ mici recompense
✔ carduri pentru schimbările de program

Treptat, David a început să anticipeze mai ușor activitățile și să accepte mai bine schimbările.
După câteva săptămâni: se pregătea mai ușor pentru școală
♥️ întreba mai rar „ce urmează?”
♥️tolera mai bine timpul de lucru
♥️avea mai puține reacții de frustrare

Uneori, un copil nu are nevoie de mai multă presiune, ci are nevoie ca lumea din jurul lui să fie puțin mai clară și mai predictibilă. 🤍

🤍 Mă tot gândesc la perioada asta cu evaluări și examene…
Ca psihopedagog, văd des același lucru: copiii nu sunt neapărat speriați de test în sine, ci de tot ce vine în jurul lui.
Înainte de examen…îi auzi spunând „dacă greșesc?” sau „dacă nu iese bine?”
Nu pentru că nu știu.Ci pentru că vor să nu dezamăgească.
Și aici, sincer, reacția noastră contează enorm.
Nu e vorba că părinții „pun presiune” intenționat.
Din contră — majoritatea își doresc să încurajeze.
Dar uneori, fără să ne dăm seama, copilul simte altceva.
După examen e momentul sensibil.
Întrebarea vine aproape automat. Și e normal să vină.
Dar poate, din când în când, o putem schimba puțin:
„Cum a fost pentru tine?”
Am văzut copii care se liniștesc doar pentru că simt că pot povesti, nu că trebuie să raporteze.
Când simt siguranță, se așază. Când simt presiune, se blochează.
Nu cred că există reacția perfectă. Dar cred că ajută să ne amintim ceva simplu: copilul are nevoie, înainte de toate, să știe că e ok… indiferent de rezultat.🌱