EducoSens

"...evoluția este o îmbinare între Pronie și voința omului, între Iubirea Lui Dumnezeu și decizia dăruită umanității. Dacă voința noastră este atât de des, fie orientată greșit, fie diminuată, Iubirea Lui este mereu acolo, protectoare și răbdătoare. De aici, căderile și minunatele întoarceri smerite ale fiilor risipitori."

Tu și zona proximei dezvoltări Dezvoltarea personală este începe cu pasul pe care-l faci chiar acum.

Consilierul tău de dezvoltare personală :: Pro Edu NSD Ești în acest moment pe net și cauți...ceva. Se întâmplă foarte des să faci asta. Uneori ți se pare că ai găsit, apoi cauți mai departe. Fotografii din viețile altora, articole superficiale, scrieri cu gust...pentru alții... Te hrănești puțin din ceea ce găsești și mergi mai depa...

Părintele Chiril de la Vatoped zice cam așa :
„Să nu vă pară rău și să nu vă fie frică pentru copiii voștri din cauza că lumea in care ei cresc nu mai este ceea ce era.
Dumnezeu i-a creat și i-a chemat pentru momentul potrivit și exact al timpului în care ei se află. Viața lor nu a fost o coincidență sau la întâmplare.
Creșteți-i și educați-i pentru a cunoaște puterea în care merg în calitate de copii ai lui Dumnezeu.
Antrenați-i în autoritatea Cuvântului Său.
Învățați-i să meargă cu credință știind că Dumnezeu este în control.
Împuterniciți-i să știe că ei pot schimba lumea.
Nu-i învățați să fie înspăimântați și descurajați de starea lumii, ci plini de nădejde că pot face ceva în acest sens.
Fiecare persoană din toată istoria a fost plasată în timpul în care se afla datorită planului suveran al lui Dumnezeu.
El știa că Daniel se va descurca în groapa cu lei.
El știa că David se va descurca cu Goliat.
El știa că Estera se va descurca cu Haman.
El știa că Petru va putea să treacă biruitor prin persecuție.
El știe că copilul tău poate face față oricărei provocări cu care se confruntă în viața lui. Dumnezeu l-a creat special pentru asta!
Nu vă speriați pentru copiii voștri, dar fiți onorați că Dumnezeu V-a ales pe VOI pentru a crește și educa generația care se confruntă cu cele mai mari provocări din timpurile noastre.
Ridicați-vă până la provocare.
Creșteți-i pe Moise, Iosua, pe Ghedeoni, Danieli, Davizi, Estere, Petrii, Paveli, etc!
Dumnezeu nu este în nedumerire întrebându-se ce va face El cu această lume mizerabilă.
El are o armată pe care o ridică pentru a alunga întunericul și a-L face cunoscut pe tot pământul.
Nu lăsați frica voastră să fure măreția pe care Dumnezeu a pus-o în copiii voștri. Știu că este greu să ni-i imaginăm ca pe altcineva în afară de bebelușii noștri dulci și vrem doar să-i protejăm de orice ar putea fi greu pentru ei, DAR EI S-AU NĂSCUT TOCMAI PENTRU UN TIMP CA ACESTA.”

Un munte întreg se cuibărește într-un suflet mare și tot mai rămâne loc pentru încă o rugăciune.

Unul dintre rolurile esențiale pe care le trăim este acela de părinte. Din păcate, nu ne învață nimeni să fim părinți și prindem pe parcurs, din greșeli, pe pielea copiilor noștri.

Tendințele moderne în parenting sunt axate pe învinovățirea părinților și își trag seva din ideile așa zis progresiste, în curs de verificare. Se trece de la mentalitatea "cheia la g*t" la "facem parcare în curtea școlii", de la "bătaia e ruptă din Rai" la o laxitate exagerată, ambele extreme fiind suferinde la capitolele libertate reală și grijă pentru dezvoltare.

Talibani ai soluțiilor extreme, uităm de faptul că un părinte evoluează împreună cu copilul său, iar abordările sunt atât de nuanțate pe măsură ce copiii cresc, încât părintele însuși se simte altul la vârsta de 14 ani a copilului față de cm era la 2 anișori.

Tentația "încremenirii în proiect" este atât de mare, încât rețetele ne sunt servite cu nonșalanță la c**t de Facebook, iar noi ne simțim mai buni sau, din contră, vinovați, în timp ce copiii cresc și încearcă să își extragă pentru propriile nevoi de evoluție, seva, din resursele la care au acces în familie și în societate.

Totuși, cine ne învață să fim părinți?