Alumni Study Help

La mulți ani tuturor voluntarilor, felicitări pentru munca voastră!🥳💪

Se întâmplă să apară în viața fiecărui om, la un moment dat, un om trimis de Dumnezeu cu o anumită misiune.
Misiunea acestui om a fost și este să fie mamă, să fie mentor, să fie un conducător, să fie inspirație, să fie soră, să fie călăuză, să fie om lumină.
Cei care o cunosc și au trecut pragul Casei Sf. Iosif din Odorheiu Secuiesc au primit cu siguranță o îmbrățișare de la acest om cald. Simți că te îmbrățișează Dumnezeu prin acest om. Așa știe Dumnezeu să-și aleagă oamenii ca să-și facă simțită prezența.
Aș putea spune multe despre acest om dar o să mă limitez la a spune că sunt și suntem recunoscători că am ajuns la un moment dat în locul potrivit, în brațele omului potrivit și de atunci am fost pe drumul cel bun.

Noi, membrii asociației, vă dorim din suflet multă sănătate și putere de la Dumnezeu să duceți misiunea primită mai departe, soră Emilia!

La mulți ani, binecuvântați, om lumină!

Emilia Avram

Astăzi vreau să vi-l prezint pe Ciprian - un om în slujba vieții.

Când l-am sunat zilele trecute pe Cipri și i-am spus că vreau să scriu un articol despre el și că vreau să-i pun niște întrebări mi-a spus: “hai să ne auzim mâine la un telefon să vedem ce ne iese, acum sunt la serviciu și nu mă pot concentra să-ți răspund la întrebările pe care o sa mi le adresezi.”
Zis și făcut. L-am sunat în următoarea zi și am descoperit un OM.

L-am rugat să-mi spună povestea lui, l-am rugat să-mi spună de ce și cm a ajuns la Odorheiu Secuiesc, la Casa Sf. Iosif.

Mi-a spus că încearcă să facă un rezumat…

“M-am născut în satul Gioseni, în județul Bacău în cea mai săracă familie din sat, și nu glumesc. Și cu sărăcia au venit și altele în familia noastră, alcoolul și bătăile și multe altele. În clasa a V-a am plecat de acasă pentru că am vrut să fug de tot ce se întâmpla acasă și să fiu pe cont propriu. Am plecat la un frate de al meu care m-a ajutat să mă angajez. 3 ani am lucrat la o fabrică de mezeluri și făceam de toate. Fabrica s-a închis și între timp acasă lucrurile s-au agravat, a avut loc un eveniment neplăcut în familie iar aici nu vreau sa intru în detalii…”

În acest moment mi-am dat seama că este un interviu greu.

“Pe mine și pe fratele meu mai mic au vrut să ne ia statul pentru că încă nu avem 18 ani. Atunci sora mea mare s-a hotărât să aibă ea grijă de noi și ne-a luat la ea la Odorheiu Secuiesc. A vrut să renunțe la relația pe care o avea ea atunci ca să poată avea grijă de noi dar viitorul ei soț a rămas alături de ea și a susținut-o. Apoi sora mea a aflat de Casa Sf. Iosif de la locul ei de muncă și a vorbit cu Sr. Emilia(superioara casei Sf. Iosif.) să mă primească în casă să pot merge iar la școală. Sora superioară a vrut să mă primească în casă când mi-a aflat povestea dar doar pentru o perioadă de probă. Dacă eram cuminte mă primea să stau în casă.”

A decurs interviul atât de natural și frumos încât nu l-am întrerupt.

“Eu eram cel mai păcătos copil din casă, ce am cules de acasă și de pe unde am umblat aia făceam și ziceam. Înjuram încontinuu, aveam un comportament.. pur și simplu nu aveam control asupra mea și nimeni nu avea. Cu toate astea, după multe insistențe am reușit să mă apuc de școală după 3 ani pierduți dar și acolo am avut parte de momente neplăcute. Acolo au fost momente când colegii își băteau joc de mine pentru că eu eram în clasa a VI-a și abia știam să scriu și să citesc. Sora Emilia a vrut să mă dea afară de câteva ori pentru că eram un exemplu foarte prost pentru ceilalți băieți mai mici care erau în casă. O altă soră din casă, Sr. Anca mi-a spus să mă duc și să-mi cer iertare și să-i promit că o să fiu mai bun. Mi-a luat cam un an să mă integrez și să-mi schimb comportamentul. Timpul a trecut.
Eram un copil maturizat prea devreme dar care a început să se bucure de viață și să își trăiască copilăria pierdută. Am locuit în Casa Sf. Iosif 7 ani iar când am terminat clasa a XII-a, am luat Bacul dar am vrut să plec să muncesc în străinătate. Sora Emilia a insistat să merg și la facultate dar eu nu mă simțeam pregătit să merg la facultate. I-am spus atunci, sora Emilia, eu încerc dar nu vă promit nimic.
Am făcut mai multe decât credeam eu că pot face. Inițial am vrut doar să fiu un șofer pe ambulanță, atât. Apoi după ce am ajuns la facultatea de Medicină, specialitatea, Asistență Medicală Generală mi-am dorit mai mult… mi-am spus, e acum ori niciodată și m-am apucat de învățat și am terminat facultatea, după care m-am angajat în Unitatea de primiri urgențe, după un an de la angajare am început sa fac și Terapie intensiva mobilă, și, după câțiva ani salvări aero medicale, elicopter. Acesta a fost visul meu, și am reușit.”

Mai aveam niște întrebări pentru Cipri dar la unele a răspuns deja. L-am mai întrebat dacă poate să numească un om fără de care viața lui nu ar fi avut acest traseu. Mi-a răspuns că sunt mai mulți, sora lui mai mare, tot ce a însemnat casa Sf. Iosif, sr. Emilia… “dacă nu se implicau toți, unul singur, nu reușea.”

Nu se vede făcând altceva și după cm spune el acestă meserie se face doar cu drag, efort și asumare. Nu ar face nimic diferit.

La întrebarea cine este cel mai important om pentru el a răspuns simplu și la obiect: “soția mea Tania și fetița noastră. Suntem împreună de aproape 10 ani, gândim la fel și unii zic că suntem frați…”

L-am întrebat și cm a cunoscut-o și am simțit cm i s-a schimbat glasul, ca și atunci când vorbești despre un om pe care îl iubești; “În spital am cunoscut-o pe Tania, eu făceam voluntariat iar ea mi-a fost alocată să-mi fie mentor. Ea este mai mult decât i-am cerut eu lui Dumnezeu. Sunt foarte mândru.”

Ultima mea întrebare a fost: ce sfat ți-ai da ție, dacă ai putea, adolescentului de 18 ani care acum ai terminat clasa a XII-a?
“Urmează visul tău, dă-ți timp oricât de greu ar fi. Am primit și eu multe sfaturi dar niciun sfat nu este bun dacă nu ți se potrivește.”

Doamne, ce om frumos!

Suntem mândri să te avem ca și membru în asociația Alumni study help. 🧑‍🎓👩‍🎓

La mulți ani! Astăzi este despre tine! 🥳

Cipri, îți mulțumesc pentru curajul de a fi vulnerabil, îți mulțumesc pentru timpul tău, pentru povestea ta și sper să devii o sursă de inspirație și curaj.

Emilia Avram