Reflect Therapy

Dacă simți presiunea vârstei de 30 de ani și vrei să înțelegi mai bine cm poți trăi în ritmul tău, te așteptăm la workshop pe 15 noiembrie.

Link-ul de înscriere: ✨https://shorturl.at/IFEms ✨

⚖️Maturitatea emoțională se formează atunci când avem grijă de emoțiile noastre și ale celor din jur. Ea ne ajută să fim mai blânzi cu noi înșine și mai prezenți în relațiile care contează.

💭Dacă ar fi să alegi un aspect al maturității emoționale pe care să-l dezvolți, care ar fi?

Facem alegeri zi de zi, de la ce mâncăm la ce oameni iubim. În funcție de cm luăm deciziile, atât procesul, cât și rezultatele, ne apropie sau ne îndepărtează de viața dorită.

Dacă ne imaginăm că auto-compasiunea bazată pe blândețe este ca un părinte 👩‍👦 care își alină copilul care plânge, auto-compasiunea feroce este ca o mamă urs 🐻 care își apară puii când sunt amenințați, le prinde pești pentru a-i hrăni sau îi mută într-un loc unde există resurse mai bune. Cum compasiunea poate fi îndreptată către interior pentru a a ne oferi grijă 🤲, ea poate fi canalizată în același timp către exterior 🛡️ pentru a ne ține partea. Ce ai face azi pentru a-ți arăta compasiune feroce?



Postare inspirată de:

🌱Prevalența sindromului impostorului variază puternic, un studiu sistematic recent identificând procente cuprinse între 9 și 82% în funcție de chestionarul folosit și scorul de reper selectat (Bravata et al., 2019). Este prezent atât la femei, cât și la bărbați, respectiv poate să apară încă din adolescență.

🌱Deși nu există un diagnostic formal, consecințele care însoțesc prezența acestui sindrom sunt demne de luat în considerare.

Echipa Reflect vă urează Sărbători fericite! 💫✨

Deși din exterior decizia părăsirii unei relații abuzive pare simplă, iar comportamentele de a rămâne sau de reîntoarcere într-o relație abuzivă sunt adesea catalogate ca fiind ”iraționale”, literatura de specialitate arată că există o serie de bariere reale care se interpun în calea părăsirii relațiilor abuzive. Această postare descrie o parte dintre aceste bariere pe baza dovezilor recente din ultimele decenii.

Deși pot părea similare la o primă impresie, detașarea și evitarea se diferențiază în principal prin manifestare.
Cunoașterea celor mai frecvente mecanisme de coping ne poate ajuta pentru a le putea identifica pe cele disfuncționale și a le înlocui cu altele, mai potrivite și benefice în acele contexte.

Colega noastră Maria Stoia derulează un studiu foarte interesant despre emoțiile pozitive! 🫶

Dacă aveți posibiitatea să fiți în Cluj pentru o probă scurtă de laborator, vă recomandăm cu multă căldură să participați!

Linkul de înscriere se află în descrierea postării originale! 👇

Studiu SAV Formular de consimțământ informat Scopul si iniţiatorii studiului: Studiul de faţă investighează gestionarea emoțiilor pozitive în context de laborator. Studiul este desfășurat în cadrul Departamentului de Psihologie Clinica si Psihoterapie, fiind iniţiat de către psih. drd. Stoia Mari...

Ca și copii, multe din experiențele încărcate emoțional trăite în prima parte a vieții au fost intrerpretate prin raportare la sine. Astfel, neglijarea, conflictele din familie sau alte experiențe aversive au fost explicate prin mesaje precum: „E vina mea.”, „Dacă aș fi fost mai bun/ă, nu s-ar fi întâmplat asta.”.
Rușinea trăită în copilărie se poate croniciza, diminuând semnificativ starea de bine.

Fiecare copil are nevoie de îngrijire, empatie și protecție, iar în calitate de adulți încă avem nevoie de aceste lucruri. Dacă învățăm cm să alegem oamenii potriviți și apoi să cerem ceea ce avem nevoie de la ei, cresc în mod substanțial șansele de a primi de la ei suport emoțional.
Nu este vorba că ceilalți oameni sunt în mod inerent neglijenți, ci mai degrabă faptul că am învățat și afișat comportamente care, fie ne determină să alegem oameni care nu ne pot oferi sprijin, fie îi descurajăm pe cei care pot îndeplini aceste nevoi emoționale.

Atunci când propiile noastre temeri și îngrijorări sunt proiectate asupra celorlalți, putem afișa comportamente excesive de supraprotecție. Limitarea activităților sau exprimarea constantă a celor mai negative scenarii anticipate sunt doar câteva astfel de exemple. De multe ori, însă, efectul asupra celor pe care ne dorim să îi protejăm este unul dăunător.