MsituA

Copiii cresc mult prea repede. Azi îți caută brațele, se cuibăresc lângă tine și adorm liniștiți auzindu-ți respirația. Mâine vor avea propriile visuri, propriul drum și nu vor mai încăpea în patul vostru.
De aceea, cât sunt mici, dormiți lângă ei, îmbrățișați-i, bucurați-vă de fiecare dimineață în care vă treziți împreună. Oboseala trece, dezordinea trece, nopțile nedormite trec. Dar amintirea acelor momente rămâne pentru totdeauna.Mie îmi place să fiu copil…

Copilăria nu poate fi pusă pe pauză. Trăiți-o din plin, cât încă vă mai țin mânuța în somn.
Cu dragoste❤️

Dacă informațiile mele te-au ajutat, cel mai mare sprijin este să distribui această postare către un părinte care are nevoie de ea. ❤️

Autismul este pe viață și vă rugăm respectuos să nu confundați evoluția cu vindecarea 😊

Fiecare pas înainte înseamnă progres, adaptare și înțelegere, nu „dispariția” autismului.
Acceptarea, răbdarea și iubirea fac diferența ❤️

Ne dorim o lume mai empatică, mai informată și mai blândă cu persoanele autiste și familiile lor 🤗
Cu dragoste❤️

Nu contează😂Jean boxează 🤭😂

https://campaniamea.declic.ro/petitions/acordarea-gradului-de-handicap-pana-la-18-ani-pentru-autisti?source=whatsapp&utm_medium=ctrlshift_social_sharing&utm_source=whatsapp&share=86806d78-a421-49ea-9681-8e17e302fd55

Acordarea gradului de handicap până la 18 ani pentru AUTIȘTI • Menținerea încadrării până la 18 ani fără reevaluări frecvente ,pentru stabilitate și continuitatea terapiei. • Reevaluări doar în cazuri speciale sau la cererea familiei , pentru a reduce stresul birocratic asupra părinților și copiilor. • Criterii unitare la nivel național ,...

🫶

Când îți plac culorile se și vede….😂

Stiu ca stiti deja despre tragedia familiei cu doi baieti cu autism .
Si mi am propus tare sa stau departe de povestea asta, sa ma bucur de copilul meu si sa stau doar cu cateii mei ca sa ma doara mai putin!
Insa nu am putut si ma doare de ma usuca pe dinauntru!
Nu as putea niciodata sa judec acesti parinti!
Pentru ca nici o mama de copil special nu ar avea cm sa faca asta!
Pentru ca toate gandim la fel. Ce se va intampla cu copilul meu cand eu nu voi mai fi?
Recunosc ca stiu in jurul meu, persoane care mi au spus.. “noi am discutat deja in familie si ultimul dintre noi care pleaca, il ia cu el. Nu l putem lasa in viata sa l manance societatea de viu”
Nici atunci n am judecat pe nimeni!
Cum as putea eu sa judec cand in fiecare seara cand adorm, ma gandesc, daca nu ma mai trezesc maine, ce se intampla cu fiul meu care ramane singur pe lume?
Mamele copiilor cu nevoi speciale ar trebui sa fie nemuritoare! Dar nu suntem.
Dimpotriva suntem mai obosite, epuizate, triste, decat toate celelalte mame de copii tipici! Pt ca noi intr o zi putem trai ce nu traiesc alte mame intr o viata!
Si ne vedeti zambind si glumind dar credeti ma ca in fiecare seara, toate aveam acelasi gand ca al meu.. daca nu ma mai trezesc…
Cand era mai mic, Davis mi a zis ca el nu mai poate sa ma vada mereu plangand si trista si mi am dat seama ca niciun copil nu merita sa aiba alaturi o mama mereu depresiva si plansa. Si atunci am inceput sa ma schimb, sa trag de mine sa fiu altfel pentru el.
Insa seara.. serile.. sunt cele mai grele cand se asterne linistea in casa si vin navala peste mine toate fricile si anxietatile mele!
Cand am aflat diagnosticul lui Davis am zis Doamne fa cumva sa traiesc cu o zi mai putin decat el! Doar cu o zi!
In fiecare an de ziua mea sau de Craciun am aceeasi dorinta. Cu o zi mai putin!
Asta este drama noastra a tuturor mamelor de copii speciali, pe care nu o verbalizam, dar o purtam in suflet secunda de secunda!
Si nimeni si nimic nu ne poate ajuta!
Doar in Dumnezeu ne punem speranta si doar Lui ii spunem durerea cu care adormim in fiecare noapte si cu care ne trezim in fiecare dimineata!
Atat am avut de zis!
Ma intorc la cateii mei si la copilul meu ca poate doare mai putin.
Text preluat