LAPAR

Putem prognoza adâncimea apei din puțuri?

Da. Iar acest lucru poate deveni un instrument important pentru managementul irigațiilor în zonele vulnerabile la nitrați.

Un studiu recent publicat în Agriculture (MDPI, 2026) arată că nivelul apei subterane poate fi prognozat, puț cu puț, cu până la 12 luni înainte.

Cercetarea, realizată în Zona Vulnerabilă a râului Tejo din Portugalia, a analizat 17 puțuri și a utilizat un model ARX–XGBoost care combină istoricul nivelului freatic cu precipitațiile, evapotranspirația, debitul râului și sezonalitatea.

📌 Rezultatul este relevant: la 14 din cele 17 puțuri, eroarea medie a prognozei a rămas sub 1 metru, inclusiv pe orizontul de 12 luni.

De ce este important pentru România?

În zonele agricole unde irigațiile se bazează pe acvifere aluvionare, fermierul are nevoie nu doar să știe câtă apă are astăzi, ci și ce se poate întâmpla cu nivelul apei în următoarele luni.

O astfel de prognoză ar putea ajuta la:

* planificarea din timp a irigațiilor;
* anticiparea creșterii înălțimii de pompare și a costurilor energetice;
* alegerea culturilor în funcție de riscul hidric;
* pregătirea și verificarea instalațiilor de pompare înainte de vârful de sezon;
* identificarea puțurilor unde nivelul freatic evoluează nefavorabil.

Dar există o lecție și mai importantă pentru România: nu putem gestiona apa subterană doar prin medii regionale.

În studiul portughez, aproximativ 29% dintre puțuri au prezentat o adâncire semnificativă a nivelului freatic.

Există și limite: cercetătorii nu au avut date privind volumele reale de apă pompate, iar condițiile climatice viitoare au fost reprezentate prin valorile istorice mediane. Prin urmare, modelul nu poate anticipa singur o secetă excepțională.

Pentru agricultura românească, direcția este însă clară: monitorizarea trebuie completată de prognoză, iar managementul apei trebuie construit pe date locale, inclusiv la nivelul fiecărui puț.

În contextul schimbărilor climatice, al costurilor energiei și al presiunii tot mai mari asupra resurselor de apă, astfel de instrumente nu mai sunt doar o temă de cercetare. Pot deveni instrumente concrete pentru decizia fermierului.

Apa subterană trebuie monitorizată. Dar, acolo unde este posibil, trebuie și prognozată.

📚 Sursa: Pinto et al. (2026), Groundwater-Depth Forecasting to Support Irrigation Management in the Tagus Vulnerable Zone Using an ARX–XGBoost Framework, Agriculture, 16(18), 1959. DOI: 10.3390/agriculture16181959

Imagine: Prognoza adâncimii apei subterane folosind cadrul ARX–XGBOOST
Sursa: Pinto et al. (2026)

LAPAR își consolidează expertiza tehnică

Cu bucurie, LAPAR anunță că Gabriela Elena Rizescu se alătură echipei noastre în calitate de consilier pe probleme de protecția plantelor.

Cu aproape trei decenii de experiență în agribusiness-ul românesc și o bogată experiență profesională în domeniu, Gabriela Rizescu aduce în echipa LAPAR o cunoaștere aprofundată a realităților din agricultură, o perspectivă solidă asupra problemelor cu care se confruntă fermierii și, mai ales, o legătură autentică cu sectorul agricol românesc.

Venirea sa reprezintă un pas important în consolidarea expertizei tehnice a LAPAR și în demersurile noastre de a reprezenta cât mai bine interesele fermierilor.

Îi urăm bun venit în echipa LAPAR și îi dorim mult succes! Suntem convinși că experiența și expertiza sa vor aduce plusvaloare activității organizației și, în cele din urmă, fermierilor români.

🌾 GRÂUL DURUM NU RĂSPUNDE LA FEL ÎN ORICE SISTEM DE CULTURĂ. GENOTIPUL CONTEAZĂ.

Un studiu publicat recent în revista științifică Agriculture aduce o concluzie importantă pentru agricultura modernă: performanța unui genotip de grâu durum depinde nu doar de potențialul genetic, ci și de sistemul de management în care este cultivat.

Studiul a analizat 12 genotipuri de grâu durum (Triticum turgidum L. subsp. durum), cultivate în două sisteme de management (organic și convențional) pe parcursul a două sezoane de cultură, 2022–2023 și 2023–2024. În paralel, a fost urmărită expresia unor gene implicate în transportul și asimilarea azotului, în frunze, tulpini și rădăcini.

🔬 Ce arată rezultatele?

Un prim rezultat interesant este că producția medie de boabe a fost ușor mai ridicată în sistemul organic:

➡️ 4.078,29 kg/ha – management organic
➡️ 3.997,35 kg/ha – management convențional

Diferența a fost de aproximativ 2% în favoarea sistemului organic. Totuși, rezultatul trebuie interpretat cu atenție: cele două sisteme au fost gestionate diferit și în câmpuri distincte, cu istorii și caracteristici inițiale ale solului diferite. Prin urmare, studiul nu permite concluzia simplă că fertilizarea organică este, în sine, superioară fertilizării convenționale. Rezultatele reflectă răspunsul genotipurilor la două sisteme de management diferite.

🌱 Genotipul potrivit pentru sistemul potrivit

Diferențele dintre genotipuri au fost semnificative.

În sistemul convențional, cea mai mare producție a fost obținută de AYM-6 – 5.201,92 kg/ha.

În sistemul organic, liderul a fost AYM-3 – 5.059,72 kg/ha.

De asemenea, YM-16 și SYM-1 au avut performanțe bune în sistemul organic. Analiza GGE a evidențiat o asociere mai bună a genotipului AYM-3 cu mediul organic, în timp ce AYM-6 și Sena au fost mai bine asociate cu mediul convențional.

Mesajul este important:

nu există neapărat un singur genotip „cel mai bun” în orice condiții.

Performanța genetică trebuie privită în relație cu mediul și sistemul de producție.

Pentru fermier, acest lucru înseamnă că alegerea soiului ar trebui să țină cont nu doar de potențialul de producție, ci și de tehnologia aplicată, disponibilitatea nutrienților, condițiile pedoclimatice și sistemul de management al fermei.

🧬 Azotul și mecanismele genetice ale plantei

O componentă importantă a studiului a fost analiza a 10 gene implicate în transportul și asimilarea azotului:

🔹 NRT2, NRT2.1, NRT2.2, NRT2.3, NRT1, NRT1.1 – transportul nitraților;
🔹 AMT1.2 și AMT2.1 – transportul amoniului;
🔹 GS1 și GS2 – asimilarea azotului prin glutamin-sintetază.

Rezultatele au arătat că 8 dintre cele 10 gene au prezentat o expresie relativă mai ridicată în sistemul organic, în timp ce NRT2.1 și GS1 au avut expresie mai ridicată în sistemul convențional.

În ansamblu, GS1 a prezentat cea mai mare abundență a transcriptului, iar NRT1 cea mai mică. Expresia genelor a variat, de asemenea, în funcție de țesutul analizat, frunzele prezentând în general niveluri ridicate de expresie.

📊 Există și o legătură cu producția

Una dintre observațiile relevante pentru viitoarele programe de ameliorare genetică este relația dintre expresia anumitor gene și producția de boabe.

În sistemul convențional, expresia genei NRT2.1 în frunze a prezentat o corelație pozitivă puternică cu producția de boabe:

r = 0,88

iar analiza de regresie a indicat:

R² = 0,78.

În sistemul organic, expresia NRT1.1 în rădăcini a prezentat o corelație negativă cu producția:

r = −0,83, cu R² = 0,68 în analiza de regresie.

Este important însă ca aceste rezultate să nu fie simplificate. Expresia unei gene nu reprezintă automat absorbția azotului sau eficiența utilizării azotului. Ea este doar una dintre componentele răspunsului plantei la disponibilitatea azotului și la condițiile de mediu.

🌍 Ce înseamnă toate acestea pentru agricultura de astăzi?

Azotul rămâne unul dintre principalii factori care influențează productivitatea grâului, însă eficiența cu care planta îl preia și îl utilizează devine din ce în ce mai importantă atât economic, cât și din perspectiva protecției mediului.

Studiul evidențiază o realitate pe care agricultura modernă trebuie să o ia tot mai mult în calcul:

genetica, solul, disponibilitatea azotului și tehnologia de cultură nu pot fi analizate separat.

Interacțiunea dintre genotip × mediu × management poate determina diferențe importante de performanță.

Pentru agricultura viitorului, direcția este una clară:

🌾 genetică adaptată sistemului de producție
🌱 utilizarea eficientă a resurselor din sol
🧪 management mai precis al azotului
📊 selecție varietală realizată în condițiile reale de cultură

Iar pentru fermier, concluzia este simplă:

un soi performant nu trebuie judecat doar după potențialul său maxim, ci după cât de bine valorifică mediul și tehnologia în care este cultivat.

Cercetarea susține astfel importanța unei abordări integrate, în care solul, genetica și tehnologia agricolă lucrează împreună.

📚 Sursa științifică:

Özkan, R. (2026). Durum Wheat Responses to Organic and Conventional Management Systems: Agronomic Traits and Tissue-Specific Expression of Nitrogen Transport and Assimilation Genes. Agriculture, 16, 1963. DOI: 10.3390/agriculture16181963.

🌱Climate change is reshaping Europe's agricultural calendar, with consequences from field to fork.

According to the European Climate Risk Assessment (EUCRA) published by the EEA, warmer temperatures are already causing crops across Europe to develop earlier and growing seasons to lengthen. But an earlier start doesn't necessarily lead to better harvests.

🌻When crops flower sooner, they can become more vulnerable to late frosts, extreme weather and water stress. As climate change accelerates, farmers are having to adapt to new conditions, and also to a new timetable.

Furthermore, EUCRA highlights a growing paradox: longer growing seasons may create new opportunities in some regions, while increasing the risks of crop losses and lower yields in others. A just transition will be essential to ensure that the costs and benefits of adaptation are shared fairly across regions, sectors and communities.

👉For more EUCRA insights: https://www.eea.europa.eu/en/analysis/publications/european-climate-risk-assessment

Combaterea buruienilor cu laser în cultura porumbului: integrarea viziunii artificiale, a urmăririi dinamice și a controlului adaptiv

Combaterea buruienilor reprezintă una dintre problemele importante ale managementului culturilor agricole, deoarece buruienile concurează plantele cultivate pentru resurse esențiale precum apa, lumina și elementele nutritive. În același timp, metodele convenționale de combatere prezintă anumite limitări: utilizarea repetată a erbicidelor este asociată în literatura de specialitate cu probleme de mediu și apariția rezistenței la erbicide, în timp ce combaterea mecanică poate crește riscul de vătămare a plantelor în fazele timpurii de vegetație.

În acest context, combaterea selectivă a buruienilor prin iradiere laser reprezintă o direcție tehnologică emergentă în agricultura de precizie. Spre deosebire de aplicarea uniformă a unui input pe întreaga suprafață, principiul este acela de a identifica individual buruienile, de a determina poziția acestora și de a aplica energia laser numai asupra țintelor selectate.

Un studiu publicat recent în revista Agriculture de Zhang et al. (2026) propune un sistem automatizat de combatere a buruienilor cu laser destinat culturii porumbului în faza de plantulă. Autorii au dezvoltat o arhitectură de tip closed-loop, care integrează patru componente principale: percepție vizuală, urmărirea simultană a mai multor ținte, luarea deciziilor sub constrângeri de siguranță și programarea prioritară a intervențiilor laser.

1. De ce este necesară urmărirea dinamică a buruienilor?

Într-un sistem mobil, identificarea unei buruieni într-o singură imagine nu este suficientă. Pe măsură ce platforma se deplasează, poziția aparentă a țintei se modifică, iar sistemul trebuie să determine dacă aceeași buruiană este observată în cadre succesive.

Pentru această problemă, cercetătorii au utilizat ByteTrack, un algoritm de urmărire multi-obiect, împreună cu modelul de detecție YOLO-GFD. Sistemul atribuie identificatori stabili țintelor și actualizează continuu poziția acestora, reducând astfel probabilitatea ca aceeași buruiană să fie tratată inutil de mai multe ori.

Performanța urmăririi a fost caracterizată prin:

* MOTA = 85,6%
* IDF1 = 86,2%
* HOTA = 80,1%

Aceste rezultate indică o capacitate relativ stabilă de localizare și urmărire continuă a țintelor în timpul operării dinamice.

2. Protejarea plantelor de porumb

Una dintre dificultățile majore ale combaterii selective a buruienilor este delimitarea dintre ținta care trebuie distrusă și planta cultivată care trebuie protejată.

Pentru acest obiectiv, studiul introduce o zonă de siguranță adaptivă, de formă eliptică, în jurul plantelor de porumb. Buruienile aflate în zona considerată nesigură nu sunt selectate pentru iradiere, iar țintele din afara acestei zone sunt prioritizate în funcție de mai mulți parametri.

Strategia de programare a țintelor — denumită de autori Priority Target Scheduling (PTS) — ia în considerare simultan:

1. poziția țintei;
2. zona de siguranță a porumbului;
3. costul deplasării galvanometrului;
4. urgența tratării unei anumite buruieni.

Astfel, problema nu mai este doar „unde se află buruiana?”, ci și „care buruiană trebuie tratată prima și care este traiectoria optimă pentru executarea intervenției?”

În testele experimentale, strategia PTS a atins o rată de succes a intervenției laser de 90,6%, cu un timp mediu de răspuns de 102,3 ms.

3. Cum este realizată efectiv intervenția?

Sistemul utilizează o cameră de profunzime pentru achiziția imaginilor RGB și a informației tridimensionale. Poziția buruienii este determinată în sistemul de coordonate al camerei, apoi transformată în coordonate compatibile cu sistemul galvanometric.

Galvanometrul direcționează rapid spotul laser către poziția calculată, iar un semnal de comandă controlează pornirea și oprirea laserului.

În configurația experimentală, unitatea de intervenție a utilizat un laser albastru de 110 W. Iradierea este aplicată asupra punctelor de creștere ale buruienilor, producând leziuni termice ale țesuturilor, ceea ce constituie mecanismul prin care este realizată combaterea acestora.

Este important de subliniat că aceasta este o intervenție termică selectivă, nu o formă de „plivit” în sens mecanic.

4. Ce rezultate au fost obținute în condiții de câmp?

Sistemul a fost evaluat experimental la diferite viteze de deplasare și în condiții diferite de iluminare.

Pentru cele trei viteze de operare analizate, valorile medii raportate au fost:

83,67% — rata de combatere a buruienilor
2,23% — rata de afectare a plantulelor de porumb
5,23% — rata de regenerare a buruienilor

În experimentul privind iluminarea, valorile medii au fost:

82,57% — rata de combatere
2,63% — afectarea plantulelor
4,87% — regenerarea buruienilor.

Aceste rezultate sunt relevante deoarece demonstrează nu numai capacitatea sistemului de a identifica buruienile, ci și posibilitatea de a executa intervenția în condiții dinamice, menținând simultan un nivel relativ redus al afectării culturii.

5. Influența iluminării asupra performanței

Un aspect deosebit de important este dependența sistemului de calitatea percepției vizuale.

În condiții de iluminare redusă, rata de combatere a scăzut la 81,1%, iar în condiții de iluminare ridicată la 80,3%. Analiza ANOVA urmată de testul Tukey HSD a indicat un efect semnificativ al intensității luminoase asupra ratei de combatere (p < 0,05).

Autorii explică această variație prin degradarea calității imaginilor în condiții extreme. Radiația solară puternică poate produce supraexpunere, reflexii și iluminare neuniformă la nivelul frunzelor și al suprafeței solului, reducând contrastul dintre buruieni și mediul înconjurător.

În consecință, performanța maximă a sistemului a fost observată în condiții de iluminare moderată.

6. Relevanța pentru agricultura de precizie

Din punct de vedere conceptual, valoarea acestei tehnologii nu constă exclusiv în utilizarea laserului.

Elementul fundamental este integrarea dintre percepție, decizie și intervenție.

Sistemul urmărește practic o succesiune de tip:

detectare → localizare → urmărire → evaluarea riscului → prioritizare → intervenție laser → actualizarea informației despre țintă.

Această arhitectură transformă combaterea buruienilor dintr-o operațiune predominant uniformă într-un proces de intervenție selectivă la nivelul țintei individuale.

În acest sens, tehnologia se înscrie în paradigma agriculturii de precizie, în care decizia de intervenție este fundamentată pe informații spațiale și temporale obținute direct din câmp.

7. Limitele cercetării

Rezultatele trebuie interpretate în limitele experimentului.

Validarea a fost realizată în principal în faza de plantulă a porumbului și în suprafețe standardizate de evaluare. Autorii consideră necesare experimente suplimentare în condiții de operare continuă, pe suprafețe mai mari și în medii agricole mai diverse.

Sursa: Zhang, Y., Wang, X., Lei, H., Fu, L., & Xu, Y. (2026). A Laser Weeding Method Based on Adaptive Safety Constraints and Priority Target Scheduling for Maize Fields. Agriculture, 16, 1961. DOI: 10.3390/agriculture16181961.

Imagine: Exemple de imagini realizate înainte și după tratamentul cu laser în trei condiții diferite de lumină ambientală. Cercurile roșii indică buruienile care au fost tratate cu laserul. (a) prezintă cinci buruieni (intensitate luminoasă 0–5000 lucși), dintre care trei au fost tratate cu laserul. (b) prezintă patru buruieni (intensitate luminoasă 5000–20.000 lucși), toate fiind tratate cu laserul. (c) prezintă patru buruieni (intensitate luminoasă 20.000–70.000 lucși), dintre care trei au fost tratate cu laserul.

Sursa imagine: Zhang, Y., Wang, X., Lei, H., Fu, L., & Xu, Y. (2026). A Laser Weeding Method Based on Adaptive Safety Constraints and Priority Target Scheduling for Maize Fields. Agriculture, 16, 1961. DOI: 10.3390/agriculture16181961.