Giuvlipen
The Roma Feminist Theatre Company Arta noastră este provocatoare, experimentală și foarte performativă.
*for EN scroll down:
[RO]
Giuvlipen înseamnă feminism în limba romani și este prima companie de teatru independent feminist rom din România. Temele spectacolelor noastre sunt diverse, dar au ceva în comun: discutăm deschis subiecte pe care uneori istoria, uneori mentalitatea și constrângerile sociale sau politice le-au pus sub tăcere. În fiecare spectacol ne propunem să revendicăm arta, istoria ș
25/05/2026
AMR doar 3 zile și jucăm iar Trauma Kink!🙂↔️🌶️
Dacă nu ai văzut încă spectacolul, asta e momentul tău. Mai ales dacă ești mai pe spice așa. 🤪
Jucăm la , așa cm v-am obișnuit.
🎫Biletele? 🎫 tot așa cm v-am obișnuit, la noi în bio aveți link.
Vă așteptăm acolo pe 28!😈
20/05/2026
𝗚𝗔𝗟𝗔 𝗣𝗥𝗘𝗠𝗜𝗜𝗟𝗢𝗥 𝗨𝗡𝗜𝗧𝗘𝗥: de vorbă cu Mihaela Drăgan (actriță, dramaturgă, cofondatoare a Companiei de Teatru Giuvlipen)
Crezi că teatrul mai este astăzi o forță politică și socială? Sau am ajuns doar într-o zonă de divertisment?
🔸Teatrul a fost dintotdeauna o forță politicǎ si socială, nu ar fi relevant dacǎ ar fi doar divertisment. Mi se pare ca, tocmai, caracterul sau intrinsec politic e din ce in ce mai asumat si in teatrul din România. Deși, anii trecuți, doar teatrul independent își asuma acest aspect, faptul ca teatrul e politic, a devenit de neignorat si pentru unele teatre de stat. Mi se pare ca această schimbare de mentalitate reprezintă o depășire a conceptului învechit de "artă pentru artă", care a dominat o bunǎ perioadă postcomunistă, și o revenire la înțelegerea profund politică a teatrului.
Mi se pare important sa conștientizăm ca nu există artă "apolitică". Voit sau nu, fiecare operă artistică se poziționează implicit sau explicit în raport cu problemele sociale și politice ale timpului său. Chiar daca e de acum un secol și la prima vedere pare cǎ nu are nicio legătură cu prezentul nostru. Teatru trebuie sa reflecte realitatea, sa o conteste activ si sa invite publicul la o reflecție critică asupra realității sociale și politice.
Dacă ar fi să descrii Gala UNITER într-un singur cuvânt sau într-o imagine, care ar fi aceea?
🔸Sincer, sunt puțin deconectată de evenimentul Gala Uniter, nu am fost niciodată foarte interesată de eveniment. Cu câteva excepții, mi se pare ca aceste premii s-au oferit mereu establishment-ului si mai puțin inovației care a fost adusa in teatrul romanesc, experimentalului, noului, sau creațiilor progresiste. Nu am participat decât o data, atunci când British Council, a oferit un premiu teatrului Giuvlipen, din care fac parte, dar tot timpul a doua zi după galǎ, citesc câștigătorii si poate ca doar mi se pare, dar aceștia sunt mereu cam aceeași.
O gală cu adevărat progresistă ar trebui să încerce să echilibreze recunoașterea excelenței cu deschiderea către nou, experimental și marginalizat. Cred cǎ, Gala Uniter nu trebuie să fie doar o consolidare a structurilor de putere și de legitimare a ordinii existente. Poate că viitoarele ediții ar putea beneficia de o structură mai dinamică, care să încerce să surprindă și energia schimbării, nu doar stabilitatea existentă. Deci da, cuvântul ar fi probabil - „status-quo-ul”/elita/sistemul.
Dacă ai putea introduce o categorie nouă la UNITER, care ar fi aceea?
🔸Uite, da, ar fi o categorie pentru tot ce reprezintă „inovație” in teatrul romanesc. Premiul pentru Inovație ar recunoaște spectacolele care împing limitele formei, tehnicii sau conținutului teatral, si ar contribui la dezvoltarea și modernizarea teatruluiromânesc.
Şi una pentru „teatrul politic”. Această categorie ar recunoaște teatrul care își asumă explicit rolul său politic și social, contribuind la dezbaterea publică și la conștientizarea problemelor societății.
Introducerea unor astfel de categorii nu doar cǎ ar corecta o percepție despre repetitivitatea Galei UNITER, ci ar contribui la transformarea acesteia într-un instrument cu adevărat relevant pentru dezvoltarea teatrului românesc contemporan. Ar recunoaște că teatrul este, în esența sa, o artă a schimbării și că adevărata excelență nu constă doar în „calitatea” formei (ceva absolut subiectiv), ci și în curajul conținutului și în relevanța socială.
📸: Amalia Draniceanu
16/05/2026
Celebrăm Ziua Internațională a Rezistenței Romilor ca pe un răspuns la ura și violența care continuă să ne atingă comunitățile.
Astăzi ne amintim de eroii și eroinele Samudaripenului și continuăm lupta lor împreună.
Poate vă era dor de niște kink 🫣🖤
Ne întoarcem pe scenă la pe 28 mai, ora 17:00.
Biletele sunt puse în vânzare, aveți link-ul la noi în bio! 🙂↔️
08/05/2026
We thank Budapesti Román Kulturális Intézet - ICR Budapesta for all their support they have given through the years with this festival and the help they’ve offered us. We appreciate it always! ❤️
Evită durerile de cap și vino la noi la Stand up pe 15 mai 🤪
Așa cm v-am obișnuit, la aceeași
21/04/2026
20/04/2026
Premiera FURIA CARE MĂ VA VINDECA a fost sold out și ne-a arătat câtă nevoie există pentru genul ăsta de conversație.
Spectacolul vorbește despre violența asupra femeilor, dar mai ales despre cm ea se propagă și se normalizează în online, în cultura manosferei. În același timp, pune în față și eșecul justiției de a sancționa aceste realități.
Furia e lucidă, e politică și e singura reacție validă.
🖤Următoarea reprezentație va fi pe 16 mai. Biletele sunt disponibile în link-ul din bio. 🖤
14/04/2026
Our work is being read, named, and traced inside academic discourse, and most importantly, held in its complexity.
“A Techno-colored Tempest: Racism, Slavery, Witchcraft, and the Nation in Giuvlipen’s Roma Adaptation of Shakespeare” by Ilinca Tamara Todoruț reads Caliban and the Witch with a special kind of attention. Not the one that only describes what is on stage, but staying with what the work is trying to crack open.
As the article writes, the production “articulates a discourse on race, class, and gender that contributes to broader conversations on racialized and feminized exploitation within global histories of enslavement.” Todoruț doesn’t frame the stage as a place that illustrates these histories from a safe distance. Instead, she reads it as a space of intervention — as something that speaks back to history itself.
And perhaps what stays with us the most is the way the article holds open the horizon of the work itself, describing Giuvlipen’s practice as one that “enlarges our social capacities to imagine and enact a colorful and variable forging of roles and ways of beings.” That is what we are after. That is why we make theatre.
We want to thank for the depth, care, and attention she brought to reading our work. We are grateful for the encounter, and for what it opens. 💜
📄Full article in the link in the comments section📄
08/04/2026
Astăzi marcăm Ziua internațională a Romilor.
8 aprilie înseamnă memorie, asumare și o revendicare fermă a locului pe care romii l-au avut mereu, chiar dacă a fost constant contestat.
Discriminarea instituționalizată nu se combate cu declarații. Se combate cu voință politică, cu responsabilitate individuală și cu refuzul de a privi în altă parte.
Opre Roma!💙❤️💚
Click here to claim your Sponsored Listing.
Category
Contact the establishment
Website
Address
Bucharest