Moldovanii

- Mâine ne trezim devreme!
- De ce?
- Plecăm într-o aventură! Vrei să plecăm într-o aventură?
- De ce?
- Mergem la munte. Într-o aventură.
- Nu vreau.
- Dar unde vrei?
- La mare.
- Bine, plecăm la mare. Depărtare. 🤪

(…)
- Vrei să îți spun un secret?
- Ce e?
- Plecăm într-o aventură la munte, să ne plimbăm cu sania trasă de câini!
- …căței! Vreau!

Și ne-am trezit cu noaptea-n cap, am tras de valize până în aeroport și după vreo 4 ore de zbor până în Laponia, iată-ne cu nasu’n zăpadă căutând… cățeii care trag sania!

STOP!

Trezirea, copii!

Acum căutați apă caldă, că stați în București și e scumpă la vedere, înfofoliți-vă bine că e mașina înghețată și pân’ pornește încălzirea faci țurțuri pe la nas.

Și uite cm am am ajuns la Harghita Băi și am încălecat pe-o sanie și ne-am plimbat prin pădure trași de 10 căței (🤪) Husky dintre care cel mai mare avea doar 12 ani! 😁

A fost o experiență scumpă, dar inedită! Bine, cheltuiala e relativă, cu cât ești mai greu, cu atât bagi mâna mai adânc în buzunar. Însă, în ciuda gradelor cu minus în fața (cam -10 la prognoză), înfofolit corespunzător nu resimțeai gerul. Dar, na, cm avem telefonul lipit de mână și mănuși clasice, fără “buton” de touchscreen, ne-am dezbrăcat câte-o mână să prindem un cadru, două, trei… nelimitate să ne minunam mai târziu de aventura avută aproape ad-hoc, căci era să pierdem rezervarea! 😁

Cu bujori în obrăjori am dat o tură, entuziasmați și noi, și cățeii care erau nerăbdători să parcurgă cursa, așa de vocali au fost. Și cm pauzele dese sunt cheia marilor succes, am avut timp berechet să admirăm peisajul, brazii pliiiini de zăpadă, să ne pozăm în fel și chip ori să vedem cm ne apare norocul în cale (na, cățeii n-au scutece 😂).

Iar musherul alocat saniei noastre a fost foarte amabil cât să ne ajute să surprindem niște cadrele excepționale cu noi în scurta aventură de la Harghita Băi! Că știm noi pe cineva care în fiecare zi vrea să vadă poze cu el. 🤭

Iar cățeii, să știți, sunt foarte bine îngrijiți, blânzi, pupăcioși, jucăuși, energici 😁 și bilingvi. 🤭 Fără teamă au stat la mângâiere și au ascultat comenzile fără tăgadă!

Ce atâta Laponia, dragilor? Știm, știm, sunt acri strugurii, dar ce face românul cu o lopată-n mână și o suită de peste 100 de căței Husky, nu reușește nici Moș Crăciun cu ceata lui de spiriduși!

M-am tot perpelit gândindu-mă ce activități să avem în vacanța dintre semestre. Hmm… unele idei mai fezabile, altele foarte costisitoare. Și, până la urmă, am decis.

„Plecăm într-o aventură?”, trag de copil și-l întreb la răsăritul soarelui.
Se întinde, se întoarce pe partea cealaltă și aud un „da” somnoros.
„Atunci hai să mergem. Eu te îmbrac, iar tu mai moțăi nițel”, îl încurajez.

De unde, s-a trezit cu totul: vesel, curios, fericit șiii… entuziasmat, de ce nu?

Am pus la punct bagajul, care trebuia să conțină doi rucsaci — unul pentru mama și altul pentru bebe — plus Joolz-ul din dotare.

Cum planurile de acasă nu se potrivesc cu cele de la fața locului, am mai adăugat o sacoșă cu merinde. 🤣

Și-am încălecat pe ceva sute de cai putere înspre Gara de Nord. 😁 Destinația: Brașov.

CFR Călători nu ne-a surprins plăcut de această dată: 30 de minute întârziere, îmbarcare total inaccesibilă pentru bagaje multiple. Parcă mă uitam cu jind la companiile private, care nu aveau atâtea scări de urcat, iar ușile erau mult mai largi — încât nu-ți spargi borcanul cu zacuscă de pereții vagonului, vorba vine.

M-a mai surprins și alaiul de elevi care plecau în excursie la Sinaia/Bușteni. Imediat ce am trecut de aceste două stațiuni, s-a eliberat vagonul.

Despre toaleta din tren, cuvintele sunt de prisos. A fost, cred, prima oară în viața mea când am intrat în toaleta trenului — dar doar ca să ne spălăm pe mâini. Copilul, harnic din fire, mi-a cerut un șervețel umed să șteargă masa din fața lui. Și dacă n-a frecat-o întruna… Lună a făcut-o!

Și, cm spuneam, din tot alaiul de pe peron, din tren, cu tot bagajul meu, ajutorul a fost nul. Ba chiar erau în stare să calce peste copil, să-l confunde cu o valiză. Nici vorbă să mă întrebe dacă mi-ar fi utilă o mână de ajutor.

M-am descurcat, nu vă agitați. În ciuda faptului că aveam emoții la coborâre — îmi era teamă să nu plece trenul înainte să ne descărcăm noi, cu tot cu bagaje. Atunci, abia atunci, o fată m-a întrebat dacă vreau să mă ajute cu căruțul, să-l coboare ea.

După ce ne-am organizat nițel, am tras aer în piept și am stat cu inima strânsă să nu cedeze bara căruțului la coborârea în pasaj. Atunci, abia atunci, un cuplu mi-a luat o parte din greutate. Greu, al naibii de greu, zici c-am cărat pietre de râu. Dar era și aia prețioasă în căruț. 😉

Cu Bolt-ul a mers strună. Până la Cluj nu folosisem astfel de aplicații, dar uite că de atunci profit ori de câte ori am ocazia și, până acum, a mers totul ca pe roate.

La cazare am confundat locațiile (și bine am făcut, că la câte scări aveam de urcat acolo, începeam să mă târăsc și nici de schimburi nu mai aveam nevoie 🤣). Însă am fost ușor neplăcut surprinsă când mi s-a transmis că nu este gata camera, ci peste o oră-două. Și n-aș fi fost așa dacă nu mă întrebaseră de două ori (DA, de două ori!) la ce oră estimăm că ajungem. La ce au mai întrebat, mă întreb și acum. 😏

Baloane de cumpărat nu mai există în Piața Sfatului — mi-aș fi dorit. Dar sunt turiști, sunt oameni… o mulțime!

Mâncare bună am găsit, chiar am mers la sigur, acolo unde știam că e „papa bun”. Și nu s-au dezis de sash-ul conferit!

Și-am încălecat pe două perne, am visat frumos, iar a doua zi am luat-o la deal.

„Vrei să-ți fac o surpriză?”
„Ce e?”
„Să mergem sus, pe munte.”

Ușor nedumerit, a acceptat. Și, dă-i, măgărușule, dă-i și împinge căruțul cu copilul și merinde către telecabină.

În ciuda vântului care a bătut tare-tare, încât nici urșii nu au fost scoși din bârlog, a fost o experiență plăcută la aproape 1000 m altitudine.

Am petrecut puțin peste două ore sus, pe munte, până am luat-o înapoi spre oraș, că ne aștepta trenul în gară — și am cam fost cât pe-aci să-l pierdem.

Din păcate, la telecabină accesul pentru persoane cu dizabilități sau părinți cu copii mici nu este facil. Lift există, dar, deocamdată, nu e pus în funcțiune. Să știți la ce să vă așteptați. Iar parcarea pentru cărucioare, jos, la baza muntelui, se face ad-hoc. 45 de lei costă biletul dus-întors, copilul a călătorit gratuit.

Și, cm înainte de plecare mă gândeam pe unde să ne plimbăm, că vom avea atââât de mult timp la dispoziție și parcă prea puține lucruri de făcut sau de văzut, ei bine… în afară de Piața Sfatului și telecabină n-am bifat mare lucru. 🤣
Nici măcar în Turnul Sfatului n-am urcat, nici în Biserica Neagră n-am intrat, pentru că se încheiase programul. Dar ne-am plimbat nițel prin centru, am dansat, am alergat.

Chiar, vreți mai multe informații despre restaurantul Panoramic? Despre prețuri, atmosferă? Temele le-am făcut — doar să le mai pun pe hârtie ar trebui.

4 săptămâni am rezistat să ne îmbăiem în lapte și miere, apoi am plecat de-acasă că ne-am săturat. Și-am ajuns la Cluj să facem dușuri scoțiene.

Oh, stai, era invers… plecat-am de la dușurile scoțiene și oalele cu apă încălzită înspre apă fierbinte curgând la robinet. Și câini mergând cu covrigi în coadă.

Oh, nu, nici câini n-am văzut…

Ce vacanță tristă, nu-i așa? Fără pic de adrenalină…

Dar hai să vedem cm am ajuns acolo.

Zbbrrr, cu avionul.

Am ales să zburăm cu Animawings . Raportul calitate-preț a fost bun, aeronavele noi (cu porturi USB în spătare), scaune curate, nescârțâietoare 😁.

Având în vedere că bebe are peste 2 ani, a avut nevoie de bilet separat, iar noi am avut posibilitatea de a alege locurile, așadar am optat pentru 3 scaune alăturate, pentru confortul nostru.

Căruciorul a fost nelipsit din vacanță și l-am luat ca bagaj de mână datorită dimensiunilor (intra sub scaunul din fața noastră sau, inclusiv, în cutia de deasupra scaunelor).

Ca bagaj am avut câte un troler fiecare și, opțional, o geantă cu lucrurile personale (să nu cotrobăim care încotro după documentele de călătorie).

Având în vedere că zborul a durat aproximativ 40’, n-am avut parte de cine copioase incluse, doar la cerere câte ceva de ronțăit; ca fapt divers, un ou kinder ingerat cu luna alături costa doar 3,5€.

Din păcate, când totul putea decurge perfect, am întâmpinat o neplăcere; întârzierea avionului cu o oră. Cât ne-am grăbit să ajungem la timp în aeroport, iaca am avut de așteptat, încât copilul începuse să plângă ca vrea în avion…

Așa, referitor la aeroport, am ajuns, evident, cu trenul extreeeem de aglomerat, dar odată intrați am mers direct către controlul de securitate, o zonă specială pentru părinții însoțiți de copii, fără cozi kilometrice pentru ca era acces prioritar. Și unde erau permise lichidele indiferent de gramaj și alte lucruri necesare copiilor - inclusiv mâncare gătită. 😁 Iar dacă ai dubii la fel ca mine, să știi că ai voie cu tacâmuri metalice (mă refer la lingură, atât de necesară pentru un iaurt/supă).

Pentru a preveni plânsul în avion cauzat de zgomote și tot ambientul necunoscut, m-am înarmat cu jocuri și jucării de tot felul absolut inutile pentru zborul atât de scurt. 🤣 Dar hai să îți zic, poate-ți dau idei: cărticele noi Răspundel Istetel (având în vedere că e atras de vechicule, am ales Trenulețul călător și niște cântecele), precum și 2 seturi magnetice cu vehicule (o tablă magnetică cu puzzle de mașini/autobuze și o cariocă, dar și o alta planșă cu mașinuțe și clădiri magnetice care își căutau traseul) găsite prin BebeTei. Am avut și carioci, creioane cerate și coli albe, dar și mașinuțe de toooot felul.

Pentru activități în aer liber am avut o minge (foarte utilă) și cretă (nefolosită. Parcă mi-a fost milă să mâzgălim asfaltul atât de curat 😆).

Alături de jocuri și jucării am umplut valiza copilului cu crănțănele și dulciuri, inclusiv acadele să nu i se înfunde urechile (nu s-a plâns deloc de dureri, dar acadelele le-a acceptat cu gura larg deschisă 😁).

Documentele necesare pentru copil au fost doar… pașaportul! În ciuda faptului că unii zic ca ar fi necesar și certificatul de naștere, nu l-am luat în original ca n-am vrut să mai avem și grija lui.

Decolările și aterizările au fost neașteptat de bine digerate, parcă s-ar fi născut într-o aeronavă, haha. Bine, puțin curios și poate ușor supărat pentru ca nu vedea bine pe hublou. Dar a stat liniștit pe scaun, cu centura la purtător! De dormit nu a dormit pentru ca zborul a fost între somnuri, deci am respectat cu toții programul lui! Din acest punct de vedere am avut noroc pentru ca altfel toată experiența ar fi fost de două ori mai grea; să tragem și de bagajele de mână, și de căruț, să ținem și copilul în brațe să doarmă fără a-l trezi.

Însă, de supărare ca nu ajungea să vadă și el cerul pe hublou, s-a apucat mititelul să îl curețe cu un șervețel. 😆

În ceea ce privește reacțiile celorlalți călători, na, câte bordeie atâtea obicee, vorba aia. N-am auzit vorbe pe la spate, copilul știe să se facă plăcut 🙃, dar nici nu am beneficiat de ajutor suplimentar la bagaje, de pildă, când a trebuit să urcăm un etaj toate sarsanalele pe scări, în lipsa liftului din Otopeni.

Și să vezi ce gentleboy are mama - scaunele din sala de așteptare sunt pline de oameni, genți, bagaje, sticle, genți, genți, oameni, genți, pungi, bagaje, genți, ați înțeles ordinea. Când am găsit și noi un scaun liber, am plasat copilul să se odihnească. Partenerul lui de rând, cam de-o seamă, a refuzat să împartă cu el ecranul tabletei pe care rulau desene (nu-i bai, a rezolvat mama, iar mama este egoistă 😈). Iar copilul, de dragul mamii, mă invită să mă înghesui lângă el, pe scaun, pentru ca nimeni altcineva nu s-a simțit să ofere locul său 🤔 Și mă refer la bărbați care stăteau pe scaun să scroleze sau alte doamne durdulii, captivate de episoadele din Insula Iubirii, care nu săreau mânerul despărțitor, să ocupe un alt loc liber, nu să fie țăruș (între mamă și copil). Dar și-au spălat păcatele prin doi bărbați din autobuzul care ne-a dus înspre avion și ne-au oferit locurile ocupate de ei ca să nu ne dezechilibrăm și să ne pierdem printre pantofii celorlalți călători.

Acestea fiind spuse, în ciuda întârzierii avionului, mai vrem. Dar trebuie să mai punem la saltea câteva alocații bune pentru următoarea călătorie, hahaha. 🤪

Să nu uitați să folosiți autobuzele STB. Ajungeți la destinație și coafați, și relaxați, cu creierii ventilați. Ura! 😆