Iulia-Florentina Paciurea

Darul verii

Bună, bună ziua, vouă,
Frați zurlii cuprinși de rouă!
Vă salut din iarbă crudă,
Verdele, azi, mă inundă.

Pe mustață mi se urcă
O furnic-un strop năucă…
Eu o las, nici mă clintesc,
Nu ușor mă sinchisesc
De orice nebun apare
Stat prea mult cu capu-n Soare.

Vă salut și vin c-un sfat:
Tu, din iarbă, să-ți faci pat!
Eu, vara, din iarbă deasă,
Nu mă las dusă acasă.

Te cam văd pe la birou,
Pe la piață, în metrou,
Și apoi te urmăresc
Sprijinită de o poartă,
În gard vechi, vorbind agale
Cu vecina dumitale.

Hai, te las, că ești cu treabă,
Dar să nu îmi pici bolnavă,
Că ai stat prea mult departe
De un pește, de o carte...
C-ai schimbat la repezeală
Darul verii, într-o doară.

Fii atent: nu fi furnică!
Fii ca mine: fii pisică!

©️Iulia-Florentina Paciurea

Întreabă de mine!

Întreabă de astăzi!
Întreabă de mine
Chiar dacă par vesel,
Chiar dacă par bine!

Nu știi, încă,
Ce bine m-ascund
De tine, de noi,
După zâmbete-n doi?

Povara ascunsă
Ce veșnic o simt
Mă macină-ncet
Și te mint. Iar te mint.

La ce bun să mă știi?
La ce bun tulburarea?
Și totuși întreabă!
Mă cheamă uitarea...

©️Iulia-Florentina Paciurea