Servicii Funerare

Ce se întâmplă după ce cineva a murit?
S-ar putea să simți tot felul de emoții, de la durere că au plecat până la ușurare că durerea lor s-a terminat și orice număr de emoții între ele. Fă-ți timp — este bine să stai cu persoana care a murit atât timp cât trebuie.

Dacă decesul are loc într-un spital, un azil de bătrâni sau domiciliu, atunci unitatea se va ocupa de toți pașii inițiali următori pentru dvs.

Resurse și suport
Pentru mai multe informații și asistență, încercați aceste resurse

Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, spre acest punct cardinal. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. Declin, decădere, dispariție. – V. apune.

Ei bine, într-o zi mori. Dacă ai noroc, trăieşti o viaţă relativ lungă, undeva între 70 până la 90 de ani. Asta dacă nu mori mai devreme din cauza cancerului sau a unui acident de maşină. Dar în final tot mori. Moartea este acel Mâine care ne aşteaptă, acel Apoi inevitabil de care nu putem scăpa niciunul dintre noi.

Dar asta este tot? Mai este oare ceva?

Într-o zi vei fi doar un cadavru. Îţi vor îngropa trupul în pământ. Sau ţi-l vor arde şi-ţi vor pune cenuşa într-o urnă. Marea întrebare este: Aici se încheie totul? Voi mai exista undeva în mod conştient? Chiar există viaţă după moarte?

În realitate, probabil că toţi sperăm că mai este ceva după moarte. Probabil că în adâncul nostru ne facem planuri pentru aceasta.

Dar ce fel de planuri? Planuri pentru un fel de viaţă după moarte. Unii o numesc paradis. Alţii o numesc cer. Alţii vorbesc şi despre iad.

Un alt gând pe care îl au mulţi oameni în timpul vieţii, adesea în mod inconştient, este acesta: Eu sunt o persoană bună. Prin urmare, într-o zi voi merge în cer.

14 Decembrie 2019
Sfintii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon si Apolonie au trait in timpul persecutiilor impotriva crestinilor, in secolele III si IV. Din Sinaxar aflam ca in timp ce un dregator imparatesc calatorea in Helespont, a fost intampinat de Tirs, marturisitor al lui Hristos.

Stă moartea, o infuzie albăstrie,
uite,-ntr-o ceaşcă fără farfurioară.
Un loc atât de straniu pentru-o ceaşcă:
pe dosul unei palme stă. Ce bine
se vede pe-arcuirea smălţuită
spărtura toartei. Prăfuită. Şi
pe rotunjimea-i scrie şters: «Nădejde».
Asta citi, la un dejun, demult,
cel căruia-i menită băutura.
Dar ce făpturi sunt oare
ce trebuie cu-otravă să le-alungi?
Altfel ar rămânea? Sunt ahtiaţi
după mâncarea asta chinuită?
Prezentul dur eşti nevoit să-l scoţi
din gura lor ca pe-o dantură falsă?
Atunci ei gângăvesc. O, gângăveli...

Suntem foarte mandri de comunitatea noastra si va multumim pentru ca sunteti alaturi de noi in fiecare zi, pentru like-urile voastre, sugestiile, si comentariile atat de valoroase pentru noi. Noi, echipa Funerare.srl nu putem decat sa va multumim si sa va promitem ca vom fi in continuare foarte atenti la doleantele si sugestiile voastre. Suntem nespus de incantati pentru ca in ciuda faptului ca suntem o comunitate atat de mare cu oameni atat de diferiti, am reusit sa tinem rautatile deoparte si sa avem un numitor comun: un real punct de sprijin in momente dificile .Va multumim!!!

Se intreba mereu ce nu este in regula poate timpul care a trecut cumva degeaba si nu a lasat brazde adanci ca acelea pe care pamantul le cere si prin care respira sa poata fi mai aproape de cer cand se pravalesc norii e armonia pe care o simti pana in adancuri si ii iei seva aidoma unui fruct proaspat cules nu ai inteles pentru ca nu ai simtit cm se plamadeste linistea si ce daruire ar putea insemna nu este un sacrificiu stiu ca pentru tine este mai usor sa strivesti frezii cu bocancul si nici macar sa nu ai puterea sa privesti inapoi cu mila pentru ca nu poti fi precum lustragiul sau lampagiul ei au o poveste tie si povestea ti-a fost furata si nu ai sa poti smulge tandreti cu pumni ce lovesc si ingenuncheaza toata blandetea pe care n-ai vazut-o prinzand radacini in paduri de mesteceni "

Autorul volumului Să vorbim despre moarte remarcă faptul că longevitatea actuală a organismelor vii e bazată pe două sisteme: cel de rezervă și cel de reparație. Procesul declinului rămâne însă inevitabil, mai ales că nu putem vorbi încă de o genă unică a îmbătrânirii pe care să o împiedicăm, ci de o degradare progresivă, paralelă a sistemelor care ne alcătuiesc. Pe de altă parte, medicina e obișnuită să rezolve probleme specifice și punctuale (boli precum cancer, artrită și multe altele) însă situația celor care reușesc să atingă astăzi vârste impresionante este mult mai complicată: ei suferă de mai multe afecțiuni, simultan, însă își doresc să păstreze grade de autonomie generoase (și adesea ni se întâmplă să ne modelăm greșit standardele în ceea ce privește vârsta a treia, în funcție de excepțiile miraculoase, reprezentate de cei capabili să-și conserve funcțiile biologice la parametri surprinzatori chiar și după 80 de ani). În acest context, Atul Gawande subliniază importanța geriatriei (specialitate din medicină dedicată vârstei a treia), o specialitate din păcate puțin populară dar extrem de eficientă în gestionarea provocărilor longevivilor. E vorba de o specialitate cu atât mai importantă, în contextul dezvoltării rețelelor de aziluri pentru bătrâni care nu par să rezolve suferința celor ajunși aproape de finalul vieții. În azilurile clasice, centrate strict pe asigurarea siguranței și prelungirea vieții bătrânii nu au parte de intimitate, prieteni, scop existențial, sunt supuși regimurilor instituționale depersonalizante care le răpesc posibilitatea de a-și controla viața. Pentru a prelungi cât mai mult momentul internării în azil este nevoie de un alt tip de asistență, o combinație de tehnologie, medicalizare și grijă supravegheat cu atenție de un medic geriatru. Atul Gawande dă exemple de formule alternative la azilul clasic, apărute în ultimii 30 de ani: de la centrele de locuire cu asistență (o formulă intermediară între ideea de acasă și azil) la minigospodăriile de 16-20 de persoane în care vârstnicii pot relaționa mult mai profund cu personalul care îi asistă și care își asumă responsabilități plenare de îngrijire. Atul Gawande propune centrarea îngrijilor medicale pe conceptul de autonomie (și nu atât pe cel de prelungire a vieții cu orice preț, ca în medicina clasică): asigurarea acelor condiții care să le permită vârstnicilor să rămână autorii vieților și poveștilor lor în acord cu propriile credințe. Așadar, ar fi vorba de o minirevoluție conceptuală: depășirea problemei siguranței prin instituționalizare care îngrădește alegerile chiar dacă îi susține pe bătrâni într-un mediu aseptic și supravegheat și prioritizarea elementelor care definesc o viață cu sens pentru pacient.

Love Story este un film din anul 1970. Drama romantică are la bază un scenariu scris de Erich Segal, după care a fost adaptată cartea Love Story. Filmul, cunoscut pentru deznodământul său nefericit, este considerat unul dintre cele mai romantice din toate timpurile .

Pe pământul cel străbun
A trăit un neam de soi,
Munceau cu sudoare-n câmp
Și-l arau cu-n plug cu boi!

Călcau cu piciorul gol
Pe ogorul plin cu spini,
L-au muncit era a lor,
Munca lor era în mâini.

Nu era lux pe atunci
Doar ce-aveau în bătătură,
Un pat simplu să te culci
Hrană mai mult, pentru gură.

Era traiul mai modest
Lumea era sănătoasă,
Toți aveau un interes
Să muncească pentru casă.

Pe pământul cel străbun
Nu mai este neam de soi,
Ești în țara ta străin
Și te zbați printre nevoi.

Se răsucesc în morminte
Oameni care au luptat,
Grotele cu oseminte
Unde-au fost executați.

Bunii noștri au luptat
Pentru Țara Românească,
Sufletul ei și l-au dat
Pentru vatra strămoșească.

Atât am o întrebare...
Tu române, cât mai rabzi?
Când o să fii tu în stare
Să te-afirmi, să nu mai cazi?

Ți-au pus bir pe a ta viață
Să nu poți să te ridici,
Te-au îmbătrânit la față,
Tu, nimic nu ai de zis??

Taci și rabzi c-așa-i românul
Se închide-n sinea lui,
Lacrimi înghite cu pumnul
Și nu spune nimănui!

Stă omul bătrân la coadă,
Nu la o măcelărie!
Pentru carne el mai rabdă,
Nu și pentru farmacie!

Muncești pentr-o pensioară,
Cotizezi să ai mai mult,
Când ajungi pensionară
Banii ăștia nu-ți ajung!

Parc-au picurat otravă
Într-o pensie-amărâtă
Cazi de tot, ajungi bolnavă,
Răul parcă te întărâtă.

Nici n-apuci vreo patru ani
Să-ți trăiești anii de vis,
Totul pleacă de la bani,
Toate-n viață merg fățiș!

Ieri a fost un pic mai bine,
Astăzi s-o vedea ce-o fi!
Ce ne facem cu toții mâine?
Pentru ce, ne vom jertfi?

În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară -
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră...
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.
.. O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti -
- "Ce vezi? î întreab-o fată.
- "Nimic... Mi s-a părut aşa!
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
- "Eu simt că voi muri-n c*ând,
Că nu-mi mai sunt în fire...
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate...
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cm bate.

Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!

Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat -
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!