Chronartis

Ne întoarcem la Iași.
Un oraș care și-a câștigat de mult reputația de a iubi teatrul. O vezi în sălile pline, în aplauzele care întârzie să se stingă și în cozile care se formează înainte de fiecare spectacol important.
Pe 21 septembrie, revenim la Cinema Victoria - Sala Unirii cu „Oscar și Tanti Roz”, una dintre cele mai tulburătoare piese scrise de Eric-Emmanuel Schmitt, în regia lui Chris Simion-Mercurian.
O poveste despre un copil care învață să privească viața cu o maturitate neașteptată și despre femeia care îi oferă, prin imaginație, curajul de a transforma fiecare zi într-o viață întreagă.
Cu Oana Pellea, Marius Manole, Antoaneta Cojocaru și Cristina Casian, spectacolul vorbește cu delicatețe despre lucrurile pe care, de multe ori, alegem să le amânăm: iubirea, iertarea, speranța și bucuria de a trăi.
Iași, ne bucurăm că ne întoarcem. Sperăm să ne revedem în sală!

MICUL PRINȚ ajunge și la Iași, într-o versiune creată pentru oamenii mari.
Povestea pe care aproape toți am citit-o în copilărie revine într-o mo***re care invită la o nouă întâlnire cu textul lui Antoine de Saint-Exupéry. Aceleași cuvinte, privite prin experiența de viață, pot spune cu totul altceva.
Vei descoperi că paginile pe care le credeai familiare ascund sensuri noi, emoții pe care poate nu le-ai observat atunci și întrebări care rămân actuale indiferent de vârstă.
Oana Pellea și Lari Giorgescu dau viață acestei călătorii printr-un spectacol în care forța interpretării transformă un text bine cunoscut într-o experiență profundă și personală.
Te așteptăm la Iași pentru o întâlnire cu una dintre cele mai iubite povești scrise vreodată. Așa cum, poate, nu ai mai văzut-o până acum.

Vârsta minima recomandată: 12+

Biletele vor fi puse în vânzare joi, 6 august 2026.

„Oscar și Tanti Roz” a încheiat la Teatrul Național București prima etapă a turneului început în această primăvară.
Le mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi la Iași, Cluj și București și au făcut parte din această călătorie. Fiecare sală plină, fiecare întâlnire de după spectacol și fiecare mesaj primit ne dau încrederea că acest spectacol își găsește locul în inimile oamenilor.
Din această toamnă pornim din nou la drum. Revenim la Iași, ajungem la Sibiu, ne revedem în noiembrie la București, iar din ianuarie turneul continuă la Constanța, Cluj, Brașov și alte orașe pe care le vom anunța în perioada următoare.
Ne revedem curând.
Fotografii: Florin Ghioca

În anul 1907, pe 6 iulie, s-a născut Frida Kahlo.
Au rămas în urma ei picturi, simboluri și o imagine devenită celebră în întreaga lume. Dar, dincolo de toate acestea, credem că cea mai importantă moștenire a ei este curajul de a nu-și ascunde nici suferința, nici imperfecțiunile și nici identitatea.
A trăit cu durere fizică aproape toată viața. A cunoscut pierderea, dezamăgirea și singurătatea. Și totuși, a ales să transforme tot ceea ce o rănea în artă, nu în resemnare.
Acesta este gândul care merită dus mai departe, mai ales de către doamnele de astăzi. Nu trebuie să deveniți altcineva pentru a fi admirate. Nu trebuie să vă ascundeți vulnerabilitățile pentru a fi puternice. Forța adevărată nu înseamnă lipsa durerii, ci capacitatea de a continua fără să vă pierdeți autenticitatea.
Frida Kahlo ne amintește că frumusețea nu se naște din perfecțiune, ci din sinceritatea cu care ai curajul să fii tu însăți. Și aceasta este cea mai valoroasă operă pe care a lăsat-o lumii.
Iar noi sperăm ca, într-un viitor apropiat, să vă putem invita să descoperiți una dintre cele mai frumoase montări teatrale dedicate vieții sale. Pentru că unele destine sunt prea puternice pentru a rămâne doar în paginile istoriei sau pe pânză. Ele merită retrăite, din nou și din nou, pe scenă.

Sunt vremuri grele. Mai grele decât au fost în ultimii... mulți ani.
Nesiguranță. Inflație. Taxe peste taxe. Un TVA pentru cultură mărit de peste trei ori.
Pentru foarte mulți oameni, fiecare cheltuială începe să fie cântărită cu grijă.
Cu toate acestea, biletele la „Oscar și Tanti Roz” din 17 iulie sunt aproape epuizate. Pentru reprezentația din 18 iulie, pusă în vânzare abia de curând, biletele se vând într-un ritm care ne lasă fară cuvinte.
Dar postarea aceasta nu este despre noi.

Se spune adesea că teatrul salvează oamenii.
Poate că, în vremuri ca acestea, adevărul este și invers.
Poate că oamenii sunt cei care salvează teatrul.
Refuzând să renunțe la el. Refuzând să lase grijile să ocupe tot spațiul din viața lor. Păstrând loc pentru o întâlnire care îi emoționează, îi pune pe gânduri și îi aduce, pentru câteva ore, împreună.
Credem că acesta este unul dintre cele mai frumoase răspunsuri pe care o comunitate îl poate da unor vremuri dificile.
Nu să pretindă că ele nu există.
Să refuze să lase aceste vremuri să-i ia și bucuria, și speranța, și dragostea pentru teatru.
Vă mulțumim.
Nu doar pentru că veniți la teatru. Pentru că, prin fiecare sală plină, țineți aprins ceva ce nu ar trebui să se stingă niciodată.

Acum un an, pe 17 iunie 2025, stăteam în culisele Sălii Palatului și ne întrebam dacă oamenii vor veni la Peer Gynt. Nu aveam experiența de astăzi. Nici că am avea foarte multă acum. Aveam însă entuziasm, emoție și o încăpățânare aproape copilărească de a crede că merită să încercăm.
A trecut un an.
Un an în care am învățat că un spectacol nu înseamnă doar afișe, contracte, lumini și bilete vândute. Înseamnă oameni. Mereu oameni.
Am avut șansa să întâlnim artiști pe care îi admiram de mult și care s-au dovedit a fi exact așa cm speram. Poate chiar mai mult. Victor Rebengiuc, Oana Pellea , Rodica Mandache, Marius Manole . Oameni pe care îi respectăm pentru ceea ce fac pe scenă, dar și pentru ceea ce sunt atunci când cortina cade.
Privind în urmă, nu numărul spectatorilor ne bucură cel mai mult și nici sălile pline.
Ne întoarcem mereu cu gândul la adolescenții care au intrat pentru prima dată într-o sală de concert sau într-un teatru. La profesorii care au venit cu ei. La pensionarii care ne-au spus că nu mai fuseseră de ani de zile la un spectacol. La zecile de mesaje primite după evenimente.
În urmă cu un an, planuiam cu Marius Manole și nu ne-am imaginat că vom putea spune după un an că aproape 8.000 de adolescenți au ajuns la spectacole prin programul „Primul meu spectacol”.
Nu am fi reușit niciodată singuri.
Mulțumim tuturor celor care au ales să creadă în această idee. Sponsorilor, partenerilor, profesorilor, părinților și celor care au cumpărat un bilet în plus pentru cineva pe care nu îl cunoșteau.
Sunt gesturi care nu apar în fotografii și nu ajung în comunicate de presă. Dar ele schimbă vieți mai mult decât ne imaginăm.
Poate că acesta este lucrul care ne dă curaj să continuăm.
Nu aplauzele.
Nu cifrele.
Faptul că, din când în când, cineva descoperă frumusețea unui concert sau a unei piese de teatru și pleacă acasă puțin mai diferit decât a venit.
Mai avem două întâlniri înainte de vacanță: Oscar și Tanti Roz, pe 17 și 18 iulie.
După aceea vom trage aer în piept, vom încerca să ne odihnim puțin și să ne pregătim pentru al doilea an.
Primul a trecut mai repede decât ne-am imaginat.
Și, privind în urmă, simțim în primul rând recunoștință.
Pentru tot. Pentru cei care au fost aici de la început și pentru cei care ni s-au alăturat pe drum. Pentru că, fără să ne dăm seama, anul acesta nu a fost doar despre spectacole.
A fost despre oameni. Iar asta face ca toate oboselile, grijile și nopțile nedormite să capete sens.