Casa Filipescu Cesianu

Eleonora Duse în Bucureștii Belle Époque (I)

Eleonora Duse (1858-1924) este considerată una dintre cele mai mari actrițe italiene și o pionieră a actoriei realiste moderne. Născută într-o familie de actori itineranți, a început să joace încă din copilărie și a câștigat rapid faimă pentru profunzimea sa emoțională și stilul naturalist, în contrast cu actoria declamatorie a timpului său. Duse a devenit celebră la nivel internațional pentru interpretările sale în piese de H. Ibsen, Gabriele D’Annunzio și Alexandre Dumas fiul. Parteneriatul și povestea de dragoste turbulentă cu D’Annunzio au inspirat unele dintre cele mai faimoase opere ale poetului. Spre deosebire de rivala sa Sarah Bernhardt, Duse a evitat excesul teatral, preferând gesturile subtile și adevărul psihologic.

Actrița a inclus Bucureștiul pe harta turneelor sale de două ori, în toamna anului 1899 și în primăvara lui 1907. Cu prima ocazie, a prezentat un repertoriu mai bogat (Dama cu camelii, Magda, Seconda moglie, La femme de Claude, Antoniu și Cleopatra și Gioconda) în timp ce în 1907 a avut doar trei apariții (Magda, Dama cu camelii și Gioconda).

Independent de prețul ridicat al biletelor, un cumul de factori au compromis financiar reprezentațiile din capitala noastră, piesele fiind jucate cu sala Teatrului Național pe jumătate goală. Cu toate că publicul nu a fost numeros, acesta a fost format din elita culturală și spectatori rafinați, mulți venind din provincie special pentru a o vedea pe scenă.

În 1899, Tribuna Poporului încerca să justifice absența publicului: „Ce păcat că această mare artistă a venit pe la noi într-un timp așa de nepotrivit: criză agricolă, criză financiară, neliniște și certuri politice, o mulțime de doliuri în elita societății bucureștene, atâtea și atâtea împrejurări nenorocite au făcut ca inteligenta și ospitaliera noastră capitală să nu poată primi și sărbători cm trebuie pe cea mai puternică și fermecătoare artistă a scenei moderne.”
Prezența sa în București a coincis cu cea a unui alt actor de prim rang a scenei mondiale, francezul Jean Mounet-Sully, oferind publicului bucureștean șansa unică de a compara două stiluri interpretative.

În lucrarea La Duse scrisă de Luigi Rasi, actorul, dramaturgul și biograful artistei, descoperim comentată pe larg etapa românească a turneului din 1899. La Duse este un studiu admirativ, dar și perspicace despre legendara actriță, remarcându-se prin proza sa elegantă și prin încercarea de a analiza tehnica lui Duse, mai degrabă decât a-i celebra doar faima. Însă, la nivel pur informativ, lucrarea este o compilație de experiențe trăite (?) și date primite prin intermediul scrisorilor, telegramelor ori rapoartelor membrilor trupei sale (Compagnia dei Comici Affezionati), pe care i-o pusese la dispoziție lui Duse pentru turneu. Unele surse indică faptul că el ar fi fost prezent în București alături de Duse (Adevărul, 11 octombrie 1899, în Cronica teatrală a lui Ion C. Bacalbașa). Altele, susțin că Rasi, deși biograful actriței, era retras din activitate, conducând de ani buni Școala Regală de Actorie de la Florența.

La vremea sosirii actriței în România, aceasta se afla într-un moment extrem de delicat al relației sale cu Gabriele d’Annunzio, fiind profund afectată de iminenta publicare a romanului Il fuoco (Focul), în care scriitorul urma să expună public detalii intime din relația lor.
Înainte ca actrița să ajungă în București, d’Annunzio, conștient de starea ei fragilă, îi trimite o scrisoare Elenei Văcărescu, rugând-o s-o ocrotească și să îi fie aproape.
Ajunsă în București, Duse se cazează la hotelul Continental, vizavi de Teatrul Național, în timp ce trupa se afla în apropiere, la hotelul Frascati.
La premiera Doamna cu camelii, Teatrul Național era pe jumătate gol dar pe locurile rezervate orchestrei se aflau actori ai teatrului, fapt ce a încântat-o pe actriță. În ciuda rezultatelor materiale modice, Rasi puncta succesul moral enorm: „Românii, când ieșeau din sală, la fiecare intermezzo, se priveau muți, se interogau din priviri, aveau gesturi elocvente care denotau admirația. Judecata lor era cuprinsă într-un singur cuvânt: Colosal! La finele actului trei, cererile de întoarcere pe scenă nu mai conteneau.”

După a doua reprezentație, entuziasmul lui Rasi pălește în fața evidenței: „Stagiunea va fi una nefericită [...] Un cumul de nenorociri a tulburat ordinea lucrurilor. În acel an recolta de grâu a fost foarte scăzută, astfel că un bilet la Duse nu era o afacere bună, chiar și pentru familiile înstărite. Adăugați și moartea directorului Teatrului Național, moartea principelui Ghica, boala principelui moștenitor, care ținea cu sufletul la gură toată țara, și veți înțelege de ce stagiunea se anunța dezastruoasă”. Este limpede că Rasi apelează la talentul său de scriitor, căci în 1899 nu a decedat niciun director al Teatrului Național (Grigore C. Cantacuzino moare în 1903). Fostul director general al teatrelor, I.A. Cantacuzino, moare în 1897, fiind la vremea respectivă, retras din activitate de aproape două decenii. Singurii Ghica care au murit în preajma acelui an au fost Ion Ghica (decedat pe 22 aprilie 1897) și Dimitrie Ghica (decedat pe 15 februarie 1897). Ferdinand s-a îmbolnăvit de febra tifoidă tot în 1897.

Eșecul financiar, impasul relației sale cu d’Annunzio și atmosfera generală își lasă amprenta asupra dispoziției actriței, care nu părăsește hotelul decât pentru a vizita câteva repere ale orașului: Ateneul, Muzeul Național de Antichități, Palatul Justiției, Biserica Domnița Bălașa, Biserica Bucur, Mitropolia, Palatul Regal și cel de la Cotroceni. Lui Rasi îi mărturisea în scrisori că stă închisă în apartamentul ei, refuzând banchetele oficiale pentru a-și conserva energia exclusiv pentru scenă. „Ceea ce îi lipsea, era o bibliotecă sau o pinacotecă, sau vreun magazin de artă antică și modernă, în care să se ascundă. Uneori, dimineața, căuta un refugiu liniștit într-un colț fermecător și retras al lacului grădinii Cișmigiu, un ecou verde în mijlocul orașului.”

Rasi enumeră ipostaze ale Bucureștilor cu care membrii trupei se intersectau zilnic și care, în alte circumstanțe, li s-ar fi părut pitorești sau amuzante dar în acele momente aveau o înfățișare tristă și chiar grotescă: “Oamenii aceia în pantaloni de pânză albă, lipiți de trup, cu cămăși scurte, albe, în crețe [...], pe cap cu pălării pleoștite și zdrențuroase asemănătoare cu a țăranilor noștri. Acele străduțe strâmte din ghetou [...] cu mărfuri de tot soiul, costume tradiționale, veste, corsaje cu broderii mari din aur și argint [...] blănuri de toate calitățile în grămezi, pe tarabe; acele țipete, acele invitații enervante, râsul în gura mare [...] Și, mai departe, târgul acela îngrozitor, plin de carne îngrămădită pe tarabe unsuroase, de blocuri enorme de sare, de bucătării improvizate lângă latrine, care răspândesc mirosuri groaznice; acele strigăte feminine ale birjarilor.

Poveștile pe care le auzeam despre anumite case, unde te căsătorești azi pentru a divorța mâine; și despre anumite hoteluri unde pătrundea corupția cea mai josnică [...] toate aceste ne puneau un nod în gât și ne cauzau o indispoziție care nu putea fi risipită de unele clădiri somptuoase precum Palatul Regal sau cea a noii poște, poate disproporționate față de importanța orașului, nici grădinile luxuriante cu alei umbrite de copaci gigantici [...] nici promenada de pe șoseaua Kiseleff, magnifică, interminabilă, unde bogăția echipajelor era atât de mare încât n-am mai văzut nimic asemănător în promenadele publice ale marilor orașe; nici apusurile de foc, de o frumusețe cuceritoare.

Niciun alt oraș al lumii nu cred să împreuneze astăzi un contrast mai izbitor de incultură și de rafinament, de spirit oriental și francez, de bogăție și de mizerie, de neglijență și de eleganță, de strălucire și de lipsă, ca Bucureștiul.”

În serile când nu aveau loc reprezentații la teatru, artista organiza repetiții la hotel. Erau momente deosebit de vesele în care fiecare discuta despre ce a văzut mai interesant în oraș. Unii au adus vorba despre Ateneu, despre Calea Victoriei și nenumăratele ei magazine, despre zgomotoasa stradă Lipscani, despre biserica de la Cotroceni și institutul de binefacere Elena Doamna. Alții erau surprinși de frumusețea costumelor populare, de tradiții și de muzicanții ambulanți dar și de asemănările pe care le aflau între cele două limbi, română și italiană. “Odată ce acel sentiment inițial de repulsie s-a potolit și nervii încordați s-au relaxat, am ajuns să evaluăm cu calm adevărata valoare a tinerei capitale și să vedem că, odată ce toată putreziciunea unui popor sălbatic va fi înlăturată și va pătrunde civilizația franceză, la ale căror gusturi vor să se adapteze în mod deosebit, Bucureștiul avea să rivalizeze în grandoare și frumusețe cu cele mai mari și mai frumoase capitale ale Europei.”

Text: Alexandra Rusu

Sursă foto:
1. Colaj cu fotografii reprezentând-o pe Eleonora Duse și Teatrul Național din București (www.wikipedia.com/www.anticariat-unu.ro)
2. Palatul Poștei, litografie din patrimoniul Muzeului Municipiului București
3. Teatrul Național, litografie din patrimoniul Muzeului Municipiului București
4. Eleonora Duse, Anna, La città morta, Gabriele D’Annunzio, 1901, (https://www.raicultura.it/raicultura/foto/2024/04/Eleonora-Duse-la-Divina--eebffbc2-e629-4a6c-9e44-fafa48cf4ecc.html)
5. Eleonora Duse, Isabella, Sogno di una mattina di primavera, Gabriele D'Annunzio, 1897. Desen de Lionello Balestrieri, în L'Illustrazione Italiana, 1897. (https://www.raicultura.it/raicultura/foto/2024/04/Eleonora-Duse-la-Divina--eebffbc2-e629-4a6c-9e44-fafa48cf4ecc.html)
Bibliografie:
1. Antonis Glytzouris, Modernist drama and Eleonora Duse in Fin-de-Siècle Athens, Italica, Fall 2015, Vol.92, No.3, www.jstor.org.
2. Ion Livescu, Amintiri și scrieri despre teatru, Editura pentru literatură, București, 1967, www.digibuc.ro.
3. Ion Massoff, Istoria Teatrului Național din București 1877-1937, ed. Alcalay&Co, București, www.digibuc.ro.
4. V. Maximilian, Evocări, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1956, www.digibuc.ro.
5. M.-Faust Mohr, Amintirile unui spectator. Mișcarea teatrală în București între 1899-1910, Tipografia de Artă și Editura Leopold Geller, București, 1937, www.digibuc.ro.
6. Luigi Rasi, La Duse, R.Bemporad&Figlio, Firenze, 1901.
7. Elena Văcărescu, Memorii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1898.
8. Adevărul, 5 octombrie1899, anul 12, nr. 3665.
9. Adevărul, 11 octombrie 1899, anul 12, nr. 3672.
10. Pagini literare, 17 octombrie 1899, https://ro.wikisource.org/wiki/Eleonora_Duse-Mounet_Sully
11. Familia, 10 octombrie, 1899, Anul 35, nr.41.
12. Timpul, 9/21 octombrie 1899, Anul 21, nr. 227.
13. Tribuna, 23 iunie/6 iulie 1907, Anul XI, nr.139.
14. Tribuna, 15/28 iunie 1907, Anul XI, Nr.132.
15. Tribuna, 8/21 iunie 1907, Anul XI, Nr.151.
16. Tribuna Poporului, 21 octombrie/2 noiembrie 1899, Anul 3, nr. 203.

🏛️ URBANITAS 2026 – Apel la comunicări

Muzeul Municipiului București organizează Simpozionul de Istorie și Patrimoniu Urban, Ediția a XI-a.

📅 Vineri, 13 noiembrie 2026
📍 Casa Filipescu-Cesianu, Calea Victoriei 151, București
Secțiunea specială din acest an: Orașele prezentului continuu. Memorie și profesii.

Cum păstrează, transformă sau pierd orașele de azi memoria meseriilor și a competențelor urbane? Așteptăm studii de caz și abordări comparative, despre București și alte orașe din România, din perspective istorice, antropologice, sociologice, economice sau urbanistice.

Comunicările pot fi publicate în volumul 7-2026 al revistei URBANITAS.

✉️ Înscrieri până pe 25 octombrie 2026: [email protected]

Detalii complete pe site 👉 https://muzeulbucurestiului.ro/simpozion-urbanitas-xi/

Personalități ale lumii artistice europene în Bucureștiul Belle Époque

În această toamnă vă propunem un proiect dedicat Bucureștiului Belle Époque, privit prin ochii unor personalități europene- muzicieni, artiști plastici, arhitecți, actori și scriitori- care au inclus capitala noastră în turneele lor anuale și au încântat publicul cu reprezentații excepționale sau conferințe inedite. Multe dintre aceste personalități sunt prea puțin cunoscute astăzi iar memoria trecerii lor prin Bucureștiul acelor vremuri merită recuperată.

În documentarea proiectului am căutat și analizat interacțiunea dintre acești artiști și elita Bucureștiului Belle Époque, schimb păstrat în presa vremii, în jurnale și memorii. Frânturile descoperite ne vorbesc despre capitala noastră într-o continuă prefacere, despre înalta societate bucureșteană și apetitul ei pentru evenimente artistice, despre așteptări și realități la “porțile Orientului.”

Perioada se înscrie într-o etapă tehnologică importantă. Dezvoltarea și diversificarea mijloacelor de transport și de comunicare în secolul al XIX-lea au micșorat distanțele între centre urbane importante și au pavat drumul către forme incipiente ale economiei globale, care la rândul lor au influențat producția culturală. Boom-ul feroviar a facilitat nu doar deplasările trupelor de artiști și a soliștilor pe întregul continent, ci și moduri complexe prin care muzica și practicile teatrale au putut fi comercializate. În scrisori și jurnale, artiștii menționează condițiile practice ale deplasărilor, rețelele de susținere care le-au înlesnit călătoriile sau senzațiile pe care le-au încercat în locurile vizitate.

De asemenea, avem în vedere o perioadă în care emanciparea artiștilor de sub tutela aristocrației era un proces încheiat în Occident. Adesea însă, în turneele lor, trupele și soliștii descopereau societăți cu structuri foarte ierarhizate, în care unele familii importante încă mai dețineau propriile orchestre sau trupe de teatru, lăsând foarte puțin spațiu pentru antreprenori sau impresari. La curtea regală, aceste personalități ale lumii artistice primeau daruri, onoruri sau titluri care aveau o valoare simbolică decisivă în promovarea ulterioară a turneelor. Vizitele artiștilor străini funcționau și ca o formă de diplomație, în care autocrația își arăta fața binevoitoare.

Este interesant de observat modul în care artiștii s-au adaptat la cerințele societăților în care pășeau pentru scurt timp, în diferite roluri (public, gazde, patroni sau facilitatori). Spre exemplu, muzicienii dedicau mult timp din turneele lor vizitelor de curtoazie. Alții țineau agende cu persoanele de contact care le puteau face șederea mai plăcută, purtau îndelungate corespondențe, obțineau recomandări pentru curtea regală, etc. Bineînțeles, efortul nu rămânea fără răsplată. Unii dintre ei adunau averi substanțiale, mai ales în urma reprezentațiilor susținute în orașe precum Sankt Petersburg, Moscova sau Istanbul, unde primele concerte se desfășurau la curtea regală sau în casele aristocrației.

Spre finalul secolului al XIX-lea, interesul înaltei societăți începe să se aplece către talentele autohtone, criticii făcând comparații între artiștii străini și cei locali. Aparițiile programate în casele aristocrației nu mai reprezentau norma, ba mai mult, unii artiști străini se afișau la seratele private doar contra cost. Puterea pieței începea să aibă câștig în fața sistemului de favoruri și patronaj.

În Belle Époque, internaționalizarea vieții muzicale se va traduce și prin apariția unor rețele de intermediari profesioniști. Organizatorii de spectacole nu mai erau nici muzicieni, nici mecena ci antreprenori. Figura impresarului era în special importantă pentru a depăși neînțelegerile inevitabile, de multe ori culturale. Deoarece relațiile interpersonale nu mai erau suficiente, fiecare impresar își construia o rețea solidă la scară internațională și parteneriate bazate pe contracte, rezultând o sistematizare a practicii.

În Europa se operează o sinteză între o abordare pur comercială de tip american și exigențele socioculturale europene. La puntea dintre secole, lumea spectacolului se structurează într-o rețea transnațională prin care tranzitează artiști, opere, gusturi și valori.

Experiențele pe care artiștii străini le-au avut în Bucureștiul Belle Époque ne transportă în fascinanta lume a evenimentelor mondene, a seratelor elegante și audiențelor regale, deopotrivă, într-o lume a relațiilor de clasă și de putere. Interacțiunea artiștilor cu elita românească avea o marcantă valoare simbolică. Vizitatorii țineau să descrie împrejurările sau interioarele strălucitoare în care erau primiți, să consemneze în scris vizitele la curtea regală și să enumere cadourile sau distincțiile pe care le-au primit.

Discursul epistolar și memorialistic al vremii prezintă o imagine a Bucureștiului, când luxoasă, plină de rafinament, când marcată de probleme insurmontabile. Însă, mai presus de toate, aceste personalități au căutat să înscrie capitala noastră într-un sistem european al puterii. Reprezentările familiei regale și ale curții tind să reproducă o imagine a autorității impunătoare, a benevolenței, pe care chiar familia regală dorea s-o construiască.

Pornind de la premisa că Bucureștiul avea un public destul de instruit și instărit cât să-și permită să asiste la spectacolele lor, artiști de prim rang precum Réjane, Monet-Sully sau Sarah Bernhardt, au susținut mai multe reprezentații pe scena Teatrului Național. Aceste turnee sunt importante mai ales din două perspective: în primul rând, au inclus scena românească în circuitul internațional și, în al doilea rând, au accelerat maturizarea artiștilor români, în sensul deschiderii lor către tendințele europene.

Printre personalitățile Belle Époque, a căror prezență în București o vom analiza în desfășurarea proiectului, se află: Charles le Bargy, Sarah Bernhardt, Gaston Deschamps, Suzanne Desprès, Eleonora Duse, Maurice de Féraudy, Mariano Fortuny, Pierre Loti, Pietro Mascagni, Cléo de Mérode, Jean Mounet-Sully, Ermete Novelli, Ignacy Jan Paderewski, Luigi Rasi, Réjane, Domenico Rupolo, Antoine de Saint Exupéry, Camillo Sivori, Luisa Tetrazzini, Eugène Ysaÿe, Józef Wieniawski. Bineînțeles, în programul stagiunilor teatrelor descoperim multe alte nume care necesită o documentare extensivă și vor constitui subiectul unor ulterioare cercetări.

Alte personalități au făcut deja subiectul unor scurte prezentări pe pagina de Facebook a Muzeului Vârstelor în anii anteriori, precum: Loïe Fuller, Adelina Patti, Pablo Sarasate, Rabindranath Tagore sau Stefan Zweig.

Foto: Colaj-selecție de artiști: Suzanne Desprès, Sarah Bernhardt, Ermete Novelli, Réjane, Pietro Mascagni, Pierre Loti, Cléo de Mérode, Ignacy Jan Paderewski. Sursa: www.wikipedia.com

Text: Alexandra Rusu

Bibliografie:

1. Laetitia Corbière, Les racines transatlantiques du show business (1850-1910), Relation internationales, Juillet-Septembre 2020, No. 182, jstor.org.
2. Antonis Glytzouris, Modernist drama and Eleonora Duse in Fin-de-Siècle Athens, Italica, Fall 2015, Vol.92, No.3, www.jstor.org.
3. Rutger Helmers, Navigating the local elites: Travelling Musicians and their encounters with the Russian Court and Aristocracy in the Mid-Nineteeth-Century, Nineteeth-Century Music Review, Cambridge University Press, 2022, jstor.org.
4. Étienne Jardin, L’Europe de Pierre Baillot: Voyages, Séjours et Tournées, L’homme-violin: Pierre-Baillot (1771-1842), Janvier, 2015, bruzawemediabase.com.
5. Özgecan Karadağli, Western Performing Arts in the Late Otoman Empire : Accommodation and formation, Context 46, 2020, www. Jstor.org.
6. Ion Livescu, Amintiri și scrieri despre teatru, Editura pentru literatură, București, 1967. www.digibuc.ro.
7. Ion Massoff, Istoria Teatrului Național din București 1877-1937, ed. Alcalay&Co, București, www.digibuc.ro.
8. M.-Faust Mohr, Amintirile unui spectator. Mișcarea teatrală în București între 1899-1910, Tipografia de Artă și Editura Leopold Geller, București, 1937, www.digibuc.ro
9. Delphine Naudier, La construction sociale d’un territoire professionnel: les agents artistique, Le Mouvement social, April-Juin 2013, No. 243, www.jstor.org.

🎼 Miercuri, 16 septembrie 2026, ora 18:00, la Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151), Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură și Muzeul Municipiului București, cu susținerea Kaufland România, vă invită la cel de-al noulea eveniment muzical din cadrul proiectului MUZICA LA MUZEU. O incursiune în lumea artelor.

Concertul Hommage à Constantin Brâncuși, desfășurat sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO și al Rețelei Naționale a Muzeelor din România, va fi susținut de clarinetistul Petru Pane și pianista Oxana Corjos cărora li se va alătura poetul și eseistul Andrei Novac, cel care va da glas unor texte despre viața Maestrului Constantin Brâncuși.

Constantin Brâncuși (1876-1957), sculptor, pictor și fotograf este considerat unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX. Pionier al modernismului, Brâncuși a fost supranumit “patriarhul sculpturii moderne”, iar Aureola de artist a făcut ca viaţa şi creaţia lui sa se intersecteze cu cele ale marilor compozitori europeni ai vremii. La 150 de ani de la nașterea sa, clarinetistul Petru Pane şi pianista Oxana Corjos propun un program muzical care străbate această istorie, pornind de la Erik Satie - probabil cel mai apropiat companion muzical al sculptorului (lucrarea “Socrate” realizată în 1922 și aflată în colecția MoMA New York, îi este dedicată), continuând cu Milhaud, Fazil Say și ajungând la Messiaen, prin celebra piesă “Abisul păsărilor”. În centrul recitalului se află “Pasărea Măiastră” de Tiberiu Olah, una dintre cele mai frumoase piese scrise pentru clarinet solo, un omagiu adus personalității lui Brâncuși.

Alegerea programului s-a bazat pe lucrări emblematice ale compozitorilor mai sus amintiţi, personalităţi cu care Constantin Brâncuși a interacționat, pe care le-a prețuit, i-au fost prieteni sau admiratori.

*Sonata pentru clarinet solo (1963) de Tiberiu Olah face parte dintr-un ciclu de cinci lucrări inspirate de sculpturile lui Constantin Brâncuși. Așa cm declara compozitorul într-un interviu, această lucrare „reprezintă melodia, monodia ca entitate, și tinde la crearea analogiilor cu zona păsărilor măiestre” – acele creaturi mitice din folclorul românesc, care au stat la baza ciclului de sculpturi “Măiastra”. Considerată una din cele mai reușite lucrări scrise vreodată pentru acest instrument și făcând parte din repertoriul obligatoriu al unor prestigioase concursuri, Sonata lui Olah întruchipează metafora zborului, a desprinderii de terestru.

👉 Participarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile, cu rezervarea obligatorie a locului la adresa de e-mail: [email protected]
Mai multe detalii pe: https://musicarte.ro/.../concertul-hommage-a-constantin.../

🎨 ÎN CURÂND LA Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu
JOI, 10 SEPTEMBRIE 2026 | 17.00
Bd. I.C. Brătianu, nr. 2, sector 3, București

Câteva imagini din culisele expoziției „Ecouri în patrimoniul contemporan: BCR și Pinacoteca București” care prinde, încet, contur.

Detalii din lucrări, fragmente de spațiu și câteva priviri de ansamblu, înainte ca totul să fie pregătit pentru deschiderea de joi.

Expoziția marchează integrarea în patrimoniul Muzeului Municipiului București a unei contribuții excepționale realizate în anul 2025 de Banca Comercială Română – lucrări de pictură, sculptură și artă decorativă semnate de artiști reprezentativi ai secolului al XX-lea și ai artei contemporane românești.

Este prima contribuție instituțională de o asemenea amploare destinată Pinacotecii București și un exemplu relevant al modului în care colaborarea dintre mediul public și cel privat poate contribui la dezvoltarea patrimoniului cultural.

Reunind lucrări semnate de Milița Petrașcu, Gheorghe Anghel, Marius Bunescu, Ion Mândrescu, Florin Ciubotaru, Petru Lucaci, Alexandru Ghilduș, Teodor Vescu și alți artiști importanți, expoziția propune un dialog între noul fond patrimonial și colecțiile istorice ale Pinacotecii București, evidențiind continuitatea creației artistice românești și responsabilitatea comună de a transmite patrimoniul generațiilor viitoare.

📅 Vernisaj: 10 septembrie 2026, ora 17:00
📍 Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București
Accesul la vernisaj este gratuit, exclusiv pentru vizitarea expoziției în cadrul evenimentului de deschidere.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 10 septembrie – 8 noiembrie 2026, la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București (Bd. I.C. Brătianu nr. 2, sector 3).

📆 Program de vizitare:
• miercuri – duminică: 10:00–18:00
• ultima intrare: 17:30

👉 Vă așteptăm la Palatul Suțu să descoperiți o expoziție care vorbește despre memorie, patrimoniu și despre puterea gesturilor de generozitate de a deveni parte din istoria culturală a Bucureștiului!

🌳 CERC PENTRU ANXIETATE CLIMATICĂ
Întâlniri lunare pentru explorarea emoțiilor generate de schimbările climatice.

🗓️ august - noiembrie 2026
📍 Grădina Casei Filipescu-Cesianu (Muzeul Municipiului București)
Calea Victoriei 151
🎟️ Participare gratuită
🔗 Înscrieri în formularul disponibil aici - https://tinyurl.com/ywjfccjd

🗓️ CALENDAR
Miercuri, 26 august • 18:00–20:00
Miercuri, 23 septembrie • 18:00–20:00
Sâmbătă, 17 octombrie • 14:00–16:00
Sâmbătă, 14 noiembrie • 14:00–16:00

☁️ ☁️ ☁️

Graphic design 🫧
_____

„Emoții Climatice” face parte din proiectul „Grădina Filipescu-Cesianu, Refugiu Climatic pe Calea Victoriei”, organizat de Club Clorofila în parteneriat cu Muzeul Municipiului București, finanțat prin Platforma de mediu pentru București, program inițiat de Fundația Comunitară București și ING Bank România, prin runda susținută de Orange România.

⚡️Sfarsitul de saptamana il petrecem la casa Filipescu-Cesianu intr o formula inedita⚡️

Ati de Chile - percutie
Cosmin Farcas - clape
Florin Micu - sax

Cu aceasta ocazie tinem sa dam cu dragoste inspre echipa .ro care de niste ani buni face o treaba extraordinara in a promova si sustine artisti locali

🎬🇪🇸 WEEKEND SESSIONS | CINE ESPAÑOL 🇪🇸

Dos noches de cine español al aire libre en Bucarest. 🎞️✨

Este fin de semana, disfruta de dos grandes películas del cine español contemporáneo en el jardín de la Casa Filipescu-Cesianu.

🎬 SÁBADO 12 DE SEPTIEMBRE | 20:30
🍿 Amarga Navidad
Pedro Almodóvar

🎬 DOMINGO 13 DE SEPTIEMBRE | 20:30
🍿 Los domingos / Sundays
Alauda Ruiz de Azúa

✨ La proyección de las películas es GRATUITA. ✨

ℹ Más información en: https://weekendsessions.ro/program.html

📍 Casa Filipescu Cesianu
Calea Victoriei 151, Bucarest

🌙 Dos noches. Dos películas. Cine español bajo las estrellas.

🇪🇸🎬 ¡Te esperamos!

Vă așteptăm mâine, 3 septembrie, de la ora 18:00, la Palatul Suțu, la conferința „De la Morga Orașului la Societatea de Salvare. Frații Minovici și istoria Bucureștiului”, susținută de Prof. univ. dr. Octavian Buda.

O întâlnire despre frații Minovici, despre transformarea Bucureștiului și despre începuturile medicinei moderne și ale serviciului de salvare din România.

📍 Palatul Suțu
🎟️ Bilet: 20 lei

Conferința este eveniment conex expoziției „Societatea de Salvare din București. O misiune pentru viață. 120 de ani de la înființare”, pe care o puteți vizita până pe 6 septembrie 2026.

👉 Detalii: https://fb.me/e/6cWV5WFIp