Mihai Badea

Indiferent dacă mai sunt active în magistratură sau nu, persoanele care au făcut pasul în față pentru a denunța corupția generalizată din justiție merită susținerea, aprecierea și respectul nostru.

Nu-i cu nimic mai prejos un fost judecător sau procuror căruia continuă să-i pese de starea deplorabilă a sistemului din care nu mai face parte și care încearcă să-l schimbe când ar putea să-și vadă liniștit de viața lui, fără să se implice.

Și trebuie spus că o parte din acești oameni s-au luptat să nu ajungem în situația actuală inclusiv când erau în profesie, asumându-și toate riscurile aferente opoziției lor publice sau chiar suportând din plin represalii crunte, unii fiind excluși de 3-4 ori la rând, sub pretexte absurde.

Judecătoarea și profesoara Andrea Chis de la Cluj, pe care o felicit pentru curajul și implicarea de care a dat dovadă în ultimii 8 ani, a fost singura voce care s-a opus manevrelor “Grupării Savonea”, atât prin luările de cuvânt cât și prin voturile exprimate în CSM-ul din care temuta Lia Savonea făcea parte.

Mulți dintre foștii mei colegi de facultate sunt acum magistrați și sper să urmeze asemenea exemple, să nu le fie teamă și să aibă încredere că schimbarea e posibilă, pentru că dacă vor rămâne tăcuți și aliniați în spatele conducerii, puținii reformiști din politică nu vor putea face mare lucru.

Câteva gânduri pro și contra despre catedrală

✅ Pe de o parte, e cea mai mare clădire ridicată în România de la Casa Republicii încoace, ceea ce transmite un semnal de forță, pentru că nu orice țară își permite să construiască așa ceva.

✅ Faptul că e cea mai mare catedrală creștin-ortodoxă din lume va atrage atât pelerini cât și turiști, mai ales dacă vor avea acces pe turla centrală, să admire panorama Bucureștiului de la peste 100 de metri înălțime.

✅ Se realizează un proiect național imaginat pentru prima dată cu vreo 150 de ani în urmă, dar care a fost deraiat mai întâi de cele două războaie mondiale și apoi de perioada comunistă, urmată de dificultățile economice ale tranziției.

❌ Pe de altă parte, epoca marilor catedrale europene s-a consumat de multe sute de ani, iar dacă aici nu s-a putut construi una nici măcar în secolul al XIX-lea, acum acest demers apare într-o totală disonanță cu direcția în care merge lumea.

❌ La fel ca palatul ceaușist din imediata apropiere, catedrala impresionează în principal prin dimensiunile sale colosale și mai puțin prin stilul arhitectural sau valoarea artistică a sculpturilor și picturilor, fiind mult inferioară unora precum Notre Dame, Westminster Abbey, Sagrada Familia, Hagia Sophia etc.

❌ Deși e improbabil ca sutele de milioane de euro alocate pentru catedrală să fi fost alminteri utilizate pentru spitale, școli și drumuri, rămâne criticabil că statul a donat atâția bani publici din interese pur electorale, pentru un edificiu de utilitate discutabilă, ale cărui costuri de exploatare și mentenanță vor fi probabil mai mari decât încasările din vânzarea de bilete și suveniruri.

❓Ar mai fi și alte aspecte de analizat, precum modul cm se încadrează în peisajul urban al capitalei, simbolistica aducerii bisericii lânga parlament într-un stat care se pretinde secular, chipul patriarhului de pe clopotul cel mare, imitația Colonadei lui Bernini de la intrare ș.a.m.d.

No prize for egocentric men

Trump are motive să fie invidios pe Obama, care a obținut premiul Nobel pentru pace după doar 9 luni din primul mandat și fără să bifeze vreo realizare în domeniul păcii. Atunci în 2009 mai toată lumea a fost scandalizată și chiar Obama însuși, mult mai modest decât Trump, a recunoscut că nu merita să ajungă în panteonul laureaților precedenți.

Dar există mai multe motive pentru care Trump nu putea fi premiat anul acesta și vreau să menționez doar câteva dintre ele:

1) Niciun laureat de până acum nu și-a anunțat public intenția obsesivă de a obține premiul cu orice preț. Asta pune Comitetul Nobel în situația jenantă să pară că cedează presiunilor politice dacă i-l decernează și e calea sigură să rămână cu mâna goală dacă va continua așa.

E metoda Ceaușescu, care a încercat fără succes o mediere între israelieni și palestinieni, după care a început să scoată lumea pe străzi la manifestații anti-război, a umplut țara de panouri cu mesaje pro-pace, a ținut discursuri pentru dezarmare și așa mai departe. N-a obținut nimic desigur.

2) Activitatea unui potențial laureat trebuie să fie animată de dorința pentru pace, nu de ambiția personală pentru recunoașterea meritelor. Iar după modul cm a acționat până acum, Trump pare că vânează premiul pentru egoul propriu, în timp ce oprirea războaielor apare doar ca un mijloc de a-și atinge scopul. E legitimă întrebarea dacă ar mai fi motivat să continue demersurile pacificatoare după ce s-ar vedea cu medalia mult visată la gât.

3) Vorbim despre un premiu interzis dictatorilor, de multe ori acordat tocmai oamenilor foarte curajoși care s-au împotrivit cu mari riscuri regimurilor autoritare, cm a fost cazul și anul acesta, doamna Machado fiind lidera opoziției din Venezuela contra președintelui Maduro. Faptul că Trump și-a declarat admirația pentru Kim și Putin, iar în propria țară se luptă cu opoziția prin mijloace autocratice, face foarte dificilă premierea lui.

4) Chiar dacă nu pot fi negate eforturile lui Trump de a pune capăt mai multor conflicte, cel din Ucraina pare încă departe de final, iar cel din Fâșia Gaza încă nu e sigur dacă a încetat complet și definitiv sau va reîncepe după câteva săptămâni ori luni. Însă o pace durabilă în Orientul Mijlociu ar fi cu adevărat o realizare epocală, pentru care Trump ar putea să primească premiul în pofida celorlalte aspecte.

Se face pe bună dreptate mult caz pe tema scandaloasei participări a foștilor premieri PSD Adrian Năstase și Viorica Dăncilă la parada militară desfășurată la Beijing de Ziua Victoriei, unde s-au tras în poză cu Vladimir Putin, Kim Jong Un și Aleksandr Lukașenko.

Cei 2 nu numai că n-au avut nicio reținere în a se afișa public alături de acești dictatori criminali, dar cel mai probabil s-au simțit chiar onorați să fie băgați în seamă la atâția ani după ce au părăsit scena politică din România pe ușa din dos. Le-a dat falsa senzație că încă ar mai fi relevanți pe plan internațional.

Dar fiți siguri de două lucruri. Unu, că Năstase și Dăncilă n-au fost singurii invitați, ci doar singurii care au acceptat să participe. Și doi, că mulți alți foști premieri PSD (ex. Grindeanu, Tudose, Ponta) s-ar fi înghesuit la rândul lor să meargă în China dacă n-ar fi fost în continuare pe funcții politice la București sau Bruxelles.

Asociația Forumul Judecătorilor dezvăluie o poveste foarte interesantă în contextul actualei bătălii pentru vârstă de pensionare normală și pensie decentă la magistrați.

Se pare că acum aproape 100 de ani, Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat ca neconstituțională o lege care reducea vârsta de pensionare a judecătorilor de la 70 de ani la “doar” 68 (și care acum e 47 de ani).

Nota bene, se întâmpla în 1931, când speranța de viață era de 42-44 de ani (nu existau tratamente cu antibiotice), față de 76-77 de ani cât e acum. Și totuși chiar judecătorii înșiși, care pe atunci n-aveau pensii speciale, refuzau să iasă din sistem la o vârstă cu 3 ani mai mare decât standardul din prezent.

Asta ca să vadă toată lumea că Guvernul Bolojan nu încearcă să elimine niște privilegii care au existat dintotdeauna, ci doar să reinstaureze starea de normalitate de la care s-a deviat masiv în ultimele câteva zeci de ani.

Link în comentarii.

Zilele astea am văzut multe postări cu Imnul Golanilor, care e cea mai populară melodie din folclorul de la revoluție și mineriade, dar nu singura. Au fost 2 cântăreți care au exprimat prin muzica lor spiritul revoluționar și al rezistenței civice din acea perioadă, Valeriu Sterian și Cristian Pațurcă.

Pe amândoi i-a îngropat Iliescu de tineri, înainte să împlinească 50 de ani, dar ne-au lăsat în urmă albumele “Vino, Doamne” și “Din cântecele golanilor”, cu piese care merită ascultate de cei care vor să-și amintească sau să experimenteze atmosfera de atunci.

Link-uri în comentarii cu aceste albume, care se găsesc în bună parte inclusiv pe YouTube.

C Paturca - Jos comunismul un cantec despre inlaturarea puterii dictatoriale pentru a instaura democratia

N-am simțit nimic aflând despre moartea acestui om, nici bucurie, nici tristețe, nici milă sau altceva. Numărul de ticăloși din România s-a redus cu 1, dar e vorba despre unul care devenise de multă vreme inofensiv, incapabil să mai distrugă destinele unor oameni.

De un singur lucru îmi pare rău, respectiv că justiția română continuă să fie atât de coruptă, încât nici dacă Iliescu ar mai fi trăit vreo 10-20 de ani, tot nu-mi fac iluzii că l-ar fi condamnat măcar simbolic, cu atât mai puțin că l-ar fi trimis pentru o singură zi la închisoare.

Niciodată nu e prea târziu să răspunzi pentru crimele pe care le-ai comis. S-a întâmplat în Germania cu naziști ajunși la 90-100 de ani și chiar în România cu torționarii comuniști Vișinescu și Ficior, însă au rămas singurele exemple, iar dintre securiști n-a fost pedepsit nimeni.

De acum încolo doar istoria îl mai poate condamna.

Am ascultat discursul lui Dragoș Anastasiu și sunt convins că mulți antreprenori care au traversat anii 2000 și-au amintit cu această ocazie de abuzurile grosolane pe care statul le-a comis împotriva lor în perioada respectivă sau chiar mai recent.

Încerc să-i înțeleg pe aceia dintre ei care rezonează cu explicațiile primite și sunt dispuși să treacă cu vederea acest episod controversat din CV-ul său. În fond, dacă cele relatate sunt adevărate, se poate conchide că antreprenorul Anastasiu a avut anumite circumstanțe atenuante, uman vorbind.

Nu însă și vicepremierul Anastasiu. El din păcate n-are nicio scuză să mai facă parte din guvern cu asemenea antecedente. Pentru că pretențiile aferente înaltei funcții publice pe care a ocupat-o sunt (și e absolut normal să fie) foarte mari în România anului 2025.

Cetățenii au tot dreptul să-și dorească ca cel care le prescrie un regim de austeritate și plata tuturor datoriilor la stat să aibă o reputație neștirbită și un trecut impecabil, mai ales în relația cu ANAF. Ori dacă el însuși n-a făcut ceea ce le pretinde altora să facă, n-are cm să mai fie credibil în fața acestor oameni.

Salut anunțul demisiei, chiar dacă e puțin cam tardivă și pare mai degrabă o demitere de onoare. Premierul Bolojan a luat decizia corectă, aceea care menține și poate chiar sporește încrederea în executivul pe care-l conduce, într-o perioadă în care susținerea publică e mai importantă decât oricând.

Două lucruri îmi doresc acum, respectiv ca reforma statului să continue și după acest incident, iar PSD-ul să-l retragă urgent pe penalul Neacșu, dacă tot au fost cei mai vocali detractori ai lui Anastasiu, care la urma urmei n-avea nicio condamnare în cazier.

E incredibil că Dragoș Anastasiu încă mai face parte din guvern după atâtea zile de când s-a aflat despre scandalul de corupție în care a fost până peste cap implicat.

În contextul în care informațiile sunt factual corecte, n-are nicio relevanță dacă într-adevăr acestea au fost dezvăluite de către adversarii reformelor pe care vicepremierul ar fi intenționat să le realizeze.

Tot ce contează e că la vârful guvernului există cineva care vreme de 8 ani la rând a mituit un funcționar ANAF cu 2.000 de euro pe lună, astfel încât să scape de consecințele legale aferente neregulilor fiscale ale firmei sale.

Că a fost martor sau denunțător, la fel puțin mă interesează, pentru că oricum ar da-o, fapta respectivă e ditamai infracțiunea de corupție, iar împrejurările că n-a fost condamnat, sau că între timp răspunderea penală s-a prescris, sunt doar niște detalii.

Măcar dacă denunțul ar fi intervenit înainte ca procurorii să demareze ancheta, dar s-a întâmplat ulterior, ceea ce înseamnă că doar frica de pușcărie a determinat inclusiv acest gest aparent binevoitor și dezinteresat.

Oricât de greu ar fi pentru orgoliul unora să admită, realitatea e că orice politician poate fi înlocuit și niciunul nu-i indispensabil, iar în România avem cu siguranță foarte mulți antreprenori cinstiți și chiar mai competenți decât Dragoș Anastasiu.

Sper ca premierul Ilie Bolojan să realizeze că fiecare oră care trece fără demisia sau demiterea acestui domn cauzează prejudicii masive de imagine guvernului, iar asta tocmai printre cetățenii care-l susțin în pofida măsurilor de austeritate pe care le promovează în această perioadă dificilă.

Președintele Nicușor Dan a avut o primă reacție astăzi, când a declarat că “E o problemă mare.” Nici nu cred că trebuia să fie mai clar de-atât. Pentru că se înțelege cât se poate de bine ce-a vrut să spună.

Dragoș Anastasiu trebuie să plece.

Link în comentarii: