Psiholog Ruxandra Mărculescu

Cărți de vară și tranziții #1

Este primul weekend de vară, ultima zi de Bookfest și, cm iubim aceleași cărți, am scris pe blog unde m-a dus cu mintea și inima ultimul roman al scriitoarei Maja Lunde, ”Stop-cadru”.

Subiectul fierbinte: oamenii nu mai mor.
Dar mai trăiesc, de fapt?
Sau ”cât contează viața în absența morții” și cm am ajuns să fiu recunoscătoare pentru încheieri și doliu.

Link-ul, în comentarii.👇

Dacă ai un copil în viața ta, îți propun un joc.

Așezați-vă la același nivel, încât să vă puteți privi ochi în ochi.
Ia-i mâinile în mâinile tale.
Respiră adanc.

⭐️Spune-i...
ești o minune
ești o rază de soare
ești o bucurie
ești un bulgăraș de viață
ești bine așa cm ești
sunt norocos că ești în viața mea
sunt aici cu tine
sunt aici pentru tine
sunt întotdeauna aici cu tine.

Poți să începi cu copilul care te privește din oglindă.🥰

Acum un an, într-un proces prin metoda intenției, i-am făcut o promisiune Eului meu. Mi-am dat voie să fac ceva ce nu știam că am voie: să învăț chitară. Nu știam că am spațiu pentru asta. Nici resurse (mai ales că nu am fost încurajată în direcția asta în copilărie).

La un an distanță, chitara nu m-a învățat doar muzică. M-a învățat:

🎼 Că am un ritm al meu, chiar dacă metronomul care-mi bate în piept e pe anti-ritm cu cel din telefon...

🎼 Că progresul nu e drept, la fel ca în psihoterapie. Trei pași înainte, unul înapoi. E unul dintre puținele locuri din viața adultă unde sunt explicit începătoare — și trebuie să rămân acolo un timp. Alea 10 000 de ore... nu-s un mit.

🎼 Că nu pot cânta și să mă gândesc la lista de cumpărături. Cânt cu tot sufletul și cu tot corpul (spre disperarea vecinilor), e un mindfulness involuntar.

🎼 Că nu am prea multe degete. Am prea puține sinapse formate încă. Nu învăț la 30+ cm o făceam la 6 — și nu trebuie să o fac, din fericire.

🎼 Că vârfurile degetelor dor, mâna obosește, și corpul are ritmul lui. Nu poate fi grăbit.

🎼 Că ”Melc melc codobelc” și ”Twinkle Twinkle”, cântate cu toată seriozitatea lumii, sunt victorii reale (!). Și că bucuria de joacă e un skill pe care am nevoie să-l dezvolt conștient, nu un dat pentru mine.

🎼 Că omul de la care înveți contează enorm. Profu' meu nu mă învață chitară — e o experiență emoțională corectivă. Mă încurajează acolo unde copilul din mine nu a fost încurajat niciodată. Uneori vindecarea arată și așa.

🎼 Că promisiunile față de tine contează. Chiar și — mai ales — cele mici.

🎸 Tu ce promisiune îți tot amâni?

Femeile sunt prea puțin luate în seamă. În serios.

Știu asta de când lucram în biologie: în majoritatea studiilor clinice, femeile sunt eliminate din grupul țintă pentru că „strică statistica". Variațiile ciclului hormonal influențează atât de mult răspunsul organismului la stres, durere, inflamație, efort, încât „complică prea tare lucrurile". Obligativitatea ca femeile să fie incluse în studiile clinice a apărut abia în 1993 (!)— practic, sunt mai în vârstă decât legea care ar trebui să mă protejeze.

Și totuși, răspunsul organismului nu e modulat doar de hormoni. E modulat și de factori psihologici. De experiențele noastre de viață.

Weekend-ul acesta am facilitat un grup de IoPT, primul din această primăvară, și am avut nevoie de câteva zile de așezare și tihnă înainte să pun în cuvinte experiența. De fapt, nu prea cred că am cuvintele potrivite — e mai mult simțirea aceea clară că ceva s-a mișcat, s-a așezat diferit.

Știu „din interior" că lucrul prin IoPT atinge viața la un nivel foarte profund, fizic și emoțional — a schimbat-o și pe a mea. Nu dramatic, nu peste noapte. Nu este o baghetă magică, nu oferă soluții rapide și tehnice.

Tocmai de aceea în mai încep „Acasă: În corp de femeie" — un grup pilot închis de IoPT, dedicat femeilor care se confruntă cu dificultăți din sfera ginecologică. 4 întâlniri, 4 zile de terapie IoPT, în grup restrâns. Pentru că sănătatea noastră fizică și cea emoțională nu sunt separate — chiar dacă am fost învățate să le tratăm astfel.

Mai sunt 2 locuri disponibile (din 6), la 50% reducere pentru că e program pilot.

Dacă ești curioasă, completează formularul din primul comentariu. 🌿

Și dacă IoPT îți este deja familiar sau vrei să explorezi pentru prima dată — grupul deschis din 23 mai te așteaptă.

Împreună e mai ușor.❤🌷

După câteva luni de muncă, în care am lăsat la dospit cel mai drag proiect de-al meu de până acum, sunt pregătită să îl scot din cuptor și să-l împart cu tine🥰.

🥳🥳🥳

„Acasă: În corp de femeie” este un program-pilot care își propune să investigheze efectele psihoterapiei de traumă orientată spre identitate (Identity Oriented Psychotrauma Therapy, IoPT) asupra simptomelor din sfera ginecologică și asupra relației cu propriul corp.

Participarea presupune implicarea într-un proces terapeutic ghidat, format din 4 întâlniri de grup (Metoda Propoziției Intenției), în format închis: 9 mai, 30 mai, 20 iunie, 4 iulie.


🌱Acest program este pentru tine dacă:

❤️‍🩹 te confrunți cu simptome ginecologice recurente sau persistente și ești deschisă să explorezi și dimensiunea emoțională a acestora
❤️‍🩹nu mai cauți „să scapi de simptom”, ci ești pregătită să se uiți la relația cu propriul corp
❤️‍🩹poti rămâne într-un proces de psihoterapie, chiar și atunci când devine inconfortabil
❤️‍🩹îti asumi responsabilitatea pentru propriul parcurs (prezență, consecvență, implicare)
❤️‍🩹poți lucra într-un spațiu de grup, cu respect pentru celelalte participante și păstrarea confidențialității

—

🙃 Acest program nu este pentru tine (încă) dacă:

🔴 îți este dificil să ai rabdare cu tine și cauți o soluție rapidă, tehnică sau exclusiv medicală
🔴 nu ai disponibilitate reală de timp și energie pentru un proces de psihoterapie
🔴 ești într-o perioadă de instabilitate psihică acută și ai nevoie de suport individual specializat
🔴 nu te simți pregătită pentru lucru în grup sau pentru contact cu emoții intense
🔴 aștepți ca schimbarea să vină din exterior, fără implicarea ta

—

Pentru că este un program-pilot, este singura dată când pot oferi o reducere de 50% pentru întreg pachetul, iar nr de locuri este limitat.

🌷
Participarea în cadrul acestui program include evaluare la început și la final, iar datele vor fi folosite anonim într-o cercetare. Acesta nu înlocuiește tratamentul medical alopat.

🌹
Dacă simți că e momentul să ajungi Acasă, în corpul TĂU de femeie, te poți înscrie accesând link-ul din comentarii.

Te aștept cu inima deschisă!

Mă întorc la „civilizație” și pe social media după o săptămână de training foarte solicitantă, personal și profesional.

Și, în timp ce îmi clarific acest mecanism de supraviețuire care mi-a fost foarte util de-a lungul timpului (să învăț m-a păstrat deseori în siguranță), am observat ceva interesant: mă strădui să rămân conectată, și deconectată aproape în același timp. Deconectată de zgomot, dar foarte conectată la ce se mișcă în mine și în oamenii mei.

Și ce se mișcă acum e… mult. E o perioadă cu o anxietate mai ridicată decât de obicei. Cu o tendință generală de contracție, de strângere, de ascundere, de „stau la mine până trece”, ca și când corpul are nevoie să își conserve resursele.

Iar cea mai apăsătoare este singurătatea percepută. Ca și cm fiecare e în tabăra lui. Ca și cm „nimeni nu înțelege cu adevărat ce mi se întâmplă”.
Paradoxul este că… suntem foarte mulți în același loc interior, în același timp. Doar că nu ne vedem.

Și, oricât am încercat să forțez "expansiunea", nu mi-a ieșit. Din fericire.☺️

Ce m-a ajutat în schimb a fost:

🌱Să caut și să deblochez partea sănătoasă din mine; partea care încă poate să caute resurse noi sau să le redirecționeze pe cele pe care deja le am.

🌱Să mă înconjor de oameni buni. Nu mulți. Dar suficient de prezenți cât să nu mai simt că duc totul singură.

🌱Să-mi clarific trigger-ele și să-mi liniștesc mecanismele de supraviețuire: ce din prezent e real și ce din istoria mea de viață se reactivează acum și întunecă totul. Ce e reglator cu adevărat și ce e doar o iluzie drăguț colorată.

🌱Să îmi reamintesc că frica blochează deciziile sănătoase și le precipită pe cele nefericite.

În 18 aprilie organizez primul grup de terapia traumei prin Metoda Intenței din această primăvară.
Dacă vrei să te vezi cu claritate, în siguranță și cu sens, mai sunt 2 locuri disponibile pentru lucrul intenției. Te poți înscrie prin mesaj direct.🍀

Vin după o săptămână bogată în IoPT şi încep să mă reconectez cu un aici-şi-acum care mă ia prin surprindere (pe mine şi pe oamenii mei).

Aşa că las pentru noi reamintiri blânde:

🌱Ce se întâmplă acum în lume nu este "doar acolo". Ci ajunge și "aici". Nu doar în prețul carburantului la pompă. Ci în sistemul nervos al fiecăruia.
🌱Corpul nu știe geopolitică, dar știe pericol; la fel cm știe siguranță.
🌱O parte din nesiguranța resimțită în prezent are rădăcini adâncite în trecut. Până când nu le îngrijim (și) pe acestea, teama va rămâne pe fundal.
🌱Crizele sunt tranziții prin excelență. A nu te lăsa atins de o criză înseamnă să nu îți dai voie să crești.
🌱Gândește-te la cel mai mic pas pe care îl poți face pentru a te autoregla acum (și lasă ziua de mâine... zilei de mâine). Acțiunea oferă sentimentul de control, scenarita oferă doar anxietate.
🌱Nu orice relație te hrăneşte. Nu orice ştire te informează. Alege-le cu atenție.

🌱Toate (toate!) crizele trec.
Suntem în asta împreună. ❤️

M-am născut într-o familie (și perioadă) în care era ok să fii fată.

Dar ar fi fost minunat dacă aș fi fost băiat. Tranzițiile mele prin viață (și maturizare) ar fi fost primite cu bucurie și însoțite, nu păzite ca pe un potențial risc.

Atunci poate adulții din jurul meu nu ar fi fost speriați de vitalitatea din mine. Aș fi avut voie să nu fiu "cuminte și supusă", ci liberă să fiu eu însămi.
Ar fi fost ok să am menstruație (nu "dereglare hormonală").
Ar fi fost ok să îmi placă de un coleg de clasă (nu "să-mi zboare gândul la băieți și să nu-mi mai stea mintea la carte").
Ar fi fost ok să spun NU, nu așa, nu acum - nu să fiu pedepsită pentru revoltă. Căci, nu-i așa, fetele nu protestează.
Ar fi fost ok să mă bucur de corpul meu, nu să fie îngrădit, înțepenit.
Ar fi fost ok să râd, să țip, să plâng, să cânt, să dansez, să ocup spațiu, să fac gălăgie, să mă prostesc, să mă arăt, să port fustă roz din tulle cu sclipici. Nu să stau serioasă și împietrită. Pentru că fetițele nu fac asta.
Aș fi fost învățată că a purta tricou și pantaloni scurți nu "cere dezbracare" și că corpul meu îmi aparține mie. Nu e pus în slujba plăcerii altuia, indiferent cine e acel altcineva.
Ar fi fost ok să îmi placă și româna și matematica, și romanele siropoase de dragoste, și documentarele științifice.
Ar fi fost ok să îmi iau la revedere de la copilul meu în felul meu, nu să fiu amenințată cu chinurile iadului.
Aș fi știut că unicul meu scop în viață nu e să mă mărit și să fac copii, ci să fiu om și să mă bucur de ce vine.
Aș fi aflat că eu pot să am grijă de mine.
Aș fi aflat că pot să trăiesc făcând ceea ce îmi place.
Aș fi aflat că merit să fiu iubită (și) când nu sunt perfectă. Mai ales atunci.

Hai, la mulți ani, femei. Să ne celebrăm viața în fiecare zi, nu o dată pe an.
Să fim libere să fim.

Să ne locuim corpurile fără rușine.
Să ne ascultăm vocea fără teamă.
Să ne creștem fetele altfel și să ne ținem de mână unele pe altele când ne clătinăm.

Să ne amintim că nu am fost niciodată „prea mult” — doar prea vii pentru niște reguli prea mici.

Și, încet-încet, să lărgim lumea până când o fată care se naște nu mai trebuie să fie „aproape băiat” ca să aibă voie să fie întreagă. ✨

Săptămâna trecută am fost plecată la Școala de Iarnă , unde am facilitat workshopul de traumă. Contribuția este una din valorile mele, așa că atunci când mi s-a propus, am zis Da cu toată inima.

Recunosc că am plecat de acasă cu multe gânduri, după un început de an extrem de imprevizibil, cu proiecte și planuri amânate, reprogramate sau anulate de-a dreptul. Cu excepția a trei colege din echipa de facilitatori, nu cunoșteam pe nimeni și, fiind la prima participare, nu aveam repere, nu știam la ce sa mă aștept.

A fost mi-nu-nat!

🩷În general cred despre mine că sunt bogată în oameni, iar asta s-a dovedit adevarat și acum. Am avut privilegiul să lucrez cu oameni calzi, deschiși, foarte curajoși, perseverenți, care au făcut pași uriași înspre ei înșiși. Chapeau!

🩷Am trăit ceea ce Ruppert numește ”a fi primit cu bucurie” și am simțit, live, susținerea și suportul colegilor mei; ceea ce este foarte valoros și rar, mai ales în această perioadă în care profesia noastră se scaldă în ape tulburi.

🩷Am găsit acel sweet spot între rolul de trainer și cel de facilitator de procese de lucru al intenției (prin IoPT). Mult timp am crezut că cele două sunt, cumva, mutual exclusive, uitasem cât de mult îmi place să fiu în fața oamenilor și așa. Ce bine că mi-am reamintit, ce bine că am avut libertatea să le îmbin și exprim, în felul meu!

🩷Am văzut, iar și iar, cât de rezilienți putem fi și cât potențial de creștere există în fiecare dintre noi, în ciuda traumei, nu datorită ei.

🩷Am râs, mult, și m-am ancorat în resursele mele preferate: muzică, dans, natură, oamenii buni. Ceea ce vă doresc și vouă!

Uneori, ceea ce este trecut cu vederea este faptul că, de fapt, întreaga copilărie este o tranziție prelungită. Sigur, are perioadele ei de liniște, însă fix atunci când ai impresia că știi la ce să te aștepți, lumea (copilul) se întoarce cu susul în jos.

Când și părintele traversează o etapă de trecere, se iscă un echilibru fragil. Și cine nu trece, nu? Viața nu ne lasă să ne plictisim.

Tu te lupți cu premenopauza, copila ta cu intrarea la adolescență.
Tu faci reconversie profesională, copilul trece la gimnaziu.
Tu ți-ai pierdut un părinte, copilul... un bunic.

Frecvent, tranzițiile copiilor nu sunt atât de evidente pentru că sunt... copii. Și cresc. Sunt rezilienți, însă nu sunt de neatins.

Ce e important să crească odată cu voi este relația voastră.

Și fix asta hrănim în taberele pentru părinți și copii.

Firul acesta invizibil care vă unește și care, în perioadele tumultoase, poate să se subțieze sau să se încâlcească. Sau poate ți-e frică de "e prea târziu, s-a rupt deja". (Nu e prea târziu, crede-mă.)

Tabăra este potrivită pentru familii cu copii între 7 și 14 ani.

🌱Unde: Bușteni
🌱Când: 27 februarie- 1 martie 2026.
❄Oferta pentru înscrierile early-bird expiră la 31 ianuarie 2026.

Hai să vezi că împreună e mai ușor.❤