Bucharest Subway Museum

Inginerul Stelian CANJEA
(07.05.1933)

Astăzi îi spunem „La mulți ani!” inginerului Stelian Canjea.

Pentru familia proiectării metroului bucureștean, numele inginerului Stelian Canjea nu mai are nevoie de prezentare. În calitate de șef al Atelierului de Proiectare Material Rulant al Întreprinderii Metroul București (1975-1980), inginerul și-a adus aportul – alături de specialiștii din subordinea sa – la proiectarea ramei electrice de metrou, fiind, după datele pe care le dețin, ultimul mohican al acestui colectiv.

Martor al istoriei, numele inginerului Stelian Canjea l-am descoperit încă din anul 2005, când am început documentarea științifică a istoriei metroului bucureștean, fiind menționat în articolul publicat de Ilie Tănăsache și Dumitru Tîrcob în paginile „Scînteii” din 23 decembrie 1979, însă cu toate acestea, aveam să-l întâlnesc abia în anul 2021 când documentam monografia „Rama Electrică de Metrou. «Bătrâna doamnă» care a scris istoria metroului bucureștean. Proiectarea și Fabricația (1971-1993)”. De altfel, în lucrarea dedicată ramei electrice de metrou a fost punctată atât activitatea profesională a reputatului inginer, cât provocările pe care colectivul său a trebuit să le depășească în timpul proiectării celui dintâi „tren galben”.

Pentru a celebra personalitatea inginerului Stelian Canjea, împărtășesc cu dumneavoastră un set de fotografii realizate în anul 2021 în timpul întâlnirii cu reputatul specialist pentru documentarea lucrării monografice „Rama Electrică de Metrou. «Bătrâna doamnă» care a scris istoria metroului bucureștean. Proiectarea și Fabricația (1971-1993)”.

TEXT și FOTO: © Mihăiță ENACHE

Publicistul Ilie TĂNĂSACHE
(29.04.1931 – 04.10.2021)

Om de presă consacrat la ziarul gălățean „Viața nouă”, a făcut parte din anul 1969 din redacția cotidianului central „Scînteia”, semnând în calitate de publicist comentator mare parte din articolele de presă dedicate metroului bucureștean.

Primul articol dedicat noului mijloc de transport a fost publicat în ediția „Scînteii” din 23 decembrie 1979, la patru zile după inaugurarea tronsonului Semănătoarea (azi Petrache Poenaru) – Timpuri Noi.

În anul 1989 îi apare lucrarea „Opțiunea metrou”, al cărei text – curățat de conținutul propagandistic – a fost republicat 20 de ani mai târziu cu titlul de „Metroul românesc și metrourile Terrei”, ediția a II-a fiind lansată cu prilejul marcării a 35 de ani de la intrarea în exploatare a primului tronson de metrou (2014).

Pentru a omagia personalitatea publicistului Ilie Tănăsache, împărtășim cu dumneavoastră un set de fotografii realizate în perioada anilor 2009 – 2014 cu prilejul lansării celor două ediții ale lucrării „Metroul românesc și metrourile Terrei”.

FOTO: © Mihăiță ENACHE

„Urmează stația Cernobîl cu peronul pe partea stângă.”

Inginerul Octavian UDRIȘTE
(18.04.1935 – 12.02.2024)

Specialist al cărui destin s-a împletit vremelnic cu „drumul de fier”, inginerul Octavian Udriște a fost cooptat în vara anului 1977 în prima echipă tehnică a Întreprinderii de Exploatare a Metroului București (astăzi Metrorex).

A activat în cadrul exploatării metroului timp de 19 ani, timp în care a ocupat funcțiile de șef Serviciu Material Rulant (1977-1986), director tehnic (1986-1990), șef Serviciu Tehnic (1990-1994), culminând cu cea de director general al Metrorex (1994-1996).

De numele său este legată punerea în funcțiune la 16 noiembrie 1979 a primului tronson de metrou Semănătoarea (astăzi Petrache Poenaru) – Timpuri Noi. La inaugurarea acestui tronson din 19 decembrie 1979 s-a aflat în cabina de conducere a „trenului galben” prezentând lui Nicolae Ceaușescu noul mijloc de transport în comun al Capitalei.

Este considerat „părintele” programului de modernizare al ramelor electrice de metrou produse în România, demers inițiat înainte de 1989 și pe care l-a supervizat până la momentul plecării sale din cadrul exploatării metroului.

Totodată, în timpul mandatului său de director general al Metrorex a avut loc și implementarea actualului sistem de taxare cu cartelă, înlocuindu-l pe cel cu monedă ce data de la începutul exploatării metroului bucureștean.

Pentru a omagia personalitatea inginerului Octavian Udriște, împărtășim cu dumneavoastră un set de fotografii realizate în perioada anilor 2009 – 2019 cu prilejul unor evenimente prin care s-au marcat 30, respectiv, 40 de ani de la punerea în funcțiune a primului tronson de metrou, precum și de la momentul dezvelirii în vestibulul stației Timpuri Noi a plachei de onoare (2023) în onoarea reputatului specialist feroviar.

FOTO: © Mihăiță ENACHE

31 martie 2017

Inaugurarea Tronsonului 3 Parc Bazilescu – Depoul Străulești. Măsurând 1,9 km acest tronson avea prevăzute două stații – Laminorului, respectiv, Străulești – precum și un terminal modal și depou în proximitatea celei din urmă gări subterane. Lucrările de construcție au debutat în septembrie 2013, continuând astfel tunelurile realizate până în dreptul Parcului Bazilescu în perioada 1989 – 1991.

O particularitate a acestui tronson de metrou este reprezentat stația Străulești, care are inclus la nivelul vestibulului câteva spații vitrate în care – începând din noiembrie 2019 – au fost expuse în scop muzeal repere ale instațiilor metroului scoase din funcțiune.

Pentru a marca acest moment al istoriei metroului bucureștean împărtășim cu dumneavoastră un set de fotografii ce înfățișează atât stațiile de metrou, cât și galeriile și tunelurile ale acestui tronson al Magistralei IV de metrou.

Foto: © Mihăiță ENACHE

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, Bucharest Subway Museum urează tuturor doamnelor și domnișoarelor să aibă o primăvară minunată! La mulți ani!

Rod al unei ample cercetări ce a reunit atât documente de arhivă, cât și mărturii ale specialiștilor, „Rama Electrică de Metrou «Bătrâna doamnă» care a scris istoria metroului bucureștean – Proiectarea și Fabricația (1971-1993)” este prima lucrare monografică dedicată materialului rulant proiectat și produs în România pentru metroul bucureștean.

Menită să fie și un omagiu adus specialiștilor implicați în proiectarea și fabricarea REM, lucrarea a fost tipărită în condiții grafice înalte: 308 pagini format A4, hârtie lucioasă, tipar integral color, copertă cartonată și pagini cusute.

Pentru cei interesați, prețul monografiei este de 200 lei la care se adaugă costurile de transport (pentru țară și străinătate). Pentru București se poate opta și pentru predare personală. Toate exemplarele vor fi însoțite de dedicația autorului.

1 martie 2000

Inaugurarea Tronsonului 1 Gara de Nord 2 – 1 Mai al Magistralei IV de metrou Gara de Nord 2 – Străulești. Măsurând 3,24 km, tronsonul avea la momentul inaugurării patru stații: Gara de Nord 2, Basarab, Grivița și 1 Mai. Lucrările de construcție a acestei noi linii de metrou a debutat în 1989, finalizarea acesteaia fiind planificată inițial pentru anul 1991. Subfinanțarea proiectului a făcut ca lucrările să se desfășoare „în salturi”, într-o perioadă tunelurile fiind complet inundate pentru a le păstra forma nedeformată.

O particularitate a acestui tronson de metrou este peronul aferent stației Basarab pe sensul de circulație Grivița – Gara de Nord 2 ce a fost executat într-un tunel cu diametrul de nouă metri. Realizat de societatea Tunele Brașov cu ajutorul unui scut utilizat pentru executarea tunelurilor pentru CFR cu gabarit de electrificare, tunelul ce înglobează stația Basarab este cel mai mare tunel forat pentru o singură cale existent pe rețeaua metroului.

Pentru a marca acest moment al istoriei metroului bucureștean împărtășim cu dumneavoastră un set de fotografii ce înfățișează atât stațiile de metrou, cât și galeriile și tunelurile ale primului tronson al Magistralei IV de metrou.

Foto: © Mihăiță ENACHE

Istoria la cap de linie: Cum arăta prima schemă a rețelei metroului bucureștean?

Cel mai probabil, singurul exemplar care s-a păstrat din cele etalate prin stații și trenuri, această hârtie palidă cu designul socialist al primei scheme a rețelei metroului bucureștean a fost salvată de la „reciclare” devenind parte din colecția Bucharest Subway Museum.

Realizată în anul 1987 de specialiștii Întreprinderii de Exploatare a Metroului București – așa cm se numea la momentul respectiv Metrorex-ul de astăzi – această schemă a rețelei metroului bucureștean prezintă câteva particularități ale exploatării magistralelor din subteran, corelate cu rețeaua stradală a Capitalei:

• Magistrala I cuprindea traseul Piața Victoriei – Eroilor – Republica cu ramificația Eroilor – Industriilor, aceasta din urmă devenind mai târziu Magistrala III. De remarcat lipsa stației Basarab, ce va fi deschisă în anul 1992. În ceea ce privește, circulația pe această magistrală, trenurile aveau capătul de linie la stația Gara de Nord.

• Magistrala II cuprindea traseul Depoul IMGB – Pipera, cu stațiile Constantin Brâncoveanu și Piața Romană incluse, însă în care trenurile de metrou vor opri abia la sfârșitul anului 1988.

• Magistrala III cuprindea traseul Piața Victoriei – Dristor 2 ce se afla în construcție, fiind o variantă adaptată a liniei proiectată să lege inițial Gara de Nord de actualul Depou Pantelimon.

Odată cu elaborarea acestei scheme, a fost realizată și emblema Întreprinderii de Exploatare a Metroului București, utilizată cu mici variații de ordin grafic până în prezent. Din păcate, numele autorului/autorilor acestei primei scheme a rețelei metroului bucureștean nu este cunoscut istoriei pentru moment, astfel că apreciem orice sprijin în acest sens.

Istoria la cap de linie: Ce se întâmplă cu ramele vechi de metrou după ce ies la „pensie”?

Ajunsă la cap de linie după anii petrecuți în exploatare, cabina de conducerea a unei rame de metrou primește o nouă menire, aceea de a fi parte din colecția Bucharest Subway Museum.

Continuând demersul de recuperare, păstrare și valorificare a istoriei metroului bucureștean, Bucharest Subway Museum a achiziționat de la firma care a câștigat casarea ultimului lot de rame de metrou o cabină de conducere a „bătrânei doamne”. Parte a ramei de metrou de metrou 085, cabina a aparținut vagonului B, fabricat de Întreprinderea de Vagoane din Arad în anul 1984. Ieșită din fabrica constructoare în schema de vopsire a „trenului galben”, unitatea 085 a trecut în anii ’90 printr-o reparație capitală executată la compania Faur din București, fiind echipată cu automat programabil cu microprocesor pentru comandă și control fabricat de compania Secheron din Elveția. Totodată, cu ocazia acestei reparații, înfățișarea rama de metrou a fost schimbată, fiind adoptată schema de vopsire prezentă în fotografia de mai sus.

Din punct de vedere al stării de conservare ca exponat de muzeu, postul B al ramei de metrou 085 din colecția Bucharest Subway Museum se prezintă în condiții bune, atât în ceea ce privește structura metalică, cât și a gradului de completare a echipamentelor îmbarcate. Din dorința de a păstra „fizionomia” ramei de metrou așa cm aceasta se observă de la nivelul peronului stațiilor, am păstrat atașată și cupla automată Scharfenberg, aceasta fiind, de altfel, de producție autohtonă.

Salvarea cabinei de conducere a ramei 085 a fost posibilă și datorită sprijinului companiilor Sopmet SA și Metal Colect Trading SRL cărora le suntem profund recunoscători. Totodată, aducem mulțumiri și specialiștilor companiei Metrorex SA care ne-au sprijinit în materializarea acestui demers de recuperare, păstrare și valorificare a unei părți (agabaritice) a istoriei metroului bucureștean.

Momentan, această cabină de metrou este cea mai mare piesă din colecția Bucharest Subway Museum, intenția noastră fiind ca într-un viitor (sperăm) apropiat să o putem expune în fața publicului larg. Orice sprijin în acest sens, este binevenit!