Răzvan Timingeriu

🎭 Nu orice copil are nevoie să fie „curajos”. Uneori are nevoie doar de un spațiu în care să se simtă în siguranță să se exprime.

Din 1 iulie, începem o nouă grupă de teatru pentru copii 7–14 ani în Iași, la Pam Pam în zona Tudor Vladimirescu.

Prin actorie, improvizație, dicție și jocuri teatrale, îi ajutăm pe copii să capete încredere, să vorbească mai liber, să își dezvolte imaginația și să lucreze frumos cu ceilalți.

📍 Str. Păstorului nr. 6, lângă Hotel T23
🕠 Luni și Vineri, ora 17:30
🎭 Răzvan Timingeriu – actor și profesor de teatru
📞 Detalii si inscrieri- 0758016131

🎉La mulți ani copilărie! Astăzi faceți totul doar cu ❤️ inima și din inimă!

„Abia aștept să nu mai aștept.”
Am citit asta pe un perete Muzeul de Arta Modernă și Contemporană Pavel Șușară și m-a izbit. Exact așa simt și eu uneori, când repet, când caut, când visez. Actoria te învață răbdarea, dar nu e o răbdare liniștită — e una care arde. Care clocotește sub piele.
Uneori nu mai e vorba despre un rol, un proiect sau o scenă. E despre viață. Despre alegeri amânate, despre drumuri ocolite, despre dorințe puse pe pauză.

E greu să stai pe margine când simți că ești făcut să mergi înainte. Dar uneori, exact pauza aia te pregătește pentru ce urmează. Și tot ce poți face e să nu te oprești din a vrea. Din a visa. Din a spera.

Uneori, „abia aștept să nu mai aștept” nu e un strigăt de nerăbdare. E un semn că ești viu.

Luni. Mă uit în zare… ca și cm aș ști ce fac.
Spoiler: nu știu 😂. Dar arăt de parcă da, și uneori e suficient.
Hai, săptămână, surprinde-mă!

Dincolo de ☁️nori, e un vis care încă 〰️respiră

Uneori e nevoie doar să te oprești o clipă, să privești în sus și să-ți amintești ce te face să visezi.
E despre liniște, despre dor, despre acel „ceva” care nu se uită.

❓Cine m-a făcut om mare
N-a întrebat cm mi se pare...

Așa arăta perioada lui "Nu Trebuie!"– cu căciula trasă bine pe urechi, ochi mari și curioși și un pulover vedetă în toate albumele familiei.
De-atunci și până azi, s-au schimbat taskurile: de la „culcă-te devreme” la „trimite e-factura”.

Și totuși, printre toate listele și „trebuie”, mai am momente când îmi trag căciula imaginară peste urechi (a se citi: aleg să nu mai aud gălăgia) și las baltă tot. Taskuri, deadline-uri, responsabilități...

Mă trezesc apoi relaxat? Nici vorbă. Inima bubuie, adrenalina crește… dar am un argument solid😂: Am

Așa că, dacă și tu ai zile în care vrei doar să-ți tragi căciula pe urechi și să ieși din rolul de „adult responsabil"... fă-o! Joacă, râzi, uită lista de taskuri pentru o clipă

💨 Așa arată începutul de săptămână când încerci să-ți amintești tot ce ai de făcut… și creierul dă „buffering”.
Respiră. Nu trebuie să le faci pe toate azi.