Service Auto - Geometrie/Vulcanizare

🛞Ai schimbat cauciucurile de vară cu cele de iarnă?
Familia ta e în siguranță?

Tarifele noastre! Ne bucurăm să vă oferim prețuri foarte convenabile pentru serviciile noastre. 😀

Recunostinta de Craciun!

E momentul să schimbi anvelopele de vară cu cele de iarnă! Zăpada, ca și amenda, poate veni în orice zi. Dacă va fi să fie cineva prins nepregătit, nu fii tu acela.
Poți face chiar acum o programare!

Nu mai credem in povestile cu autostrazi curatate "bec", chiar daca filmari de genul acesta nu sunt doar efecte speciale, de aceea iarna nu ne ia pe nepregatite. Profita ca e soare afara si pune anvelopele de iarna rapid si sigur!

Epic High Deep Snow Removal Mega Machines: Grader, Truck, Loader, Bulldozer, Excavator, Tank Modern powerful mega machines, bulldozers, excavators, graders, loaders, trucks make their way through the incredibly huge mountains of snow! Modern unusual ...

Ai cauciuri uzate si se apropie Craciunul? Iata cateva idei

View These Fun Christmas Decor Ideas with Old Tires Only one day to go till Christmas and if you haven't been able to finish the decor yet then you are at the right place. If you have got one or more old tir

Daca nu ti-ai pus cauciucurile de iarna pe masina, inca nu e prea tarziu! Haide, ca vine zapada!!!

Istoria devenită poveste!

A fost odată, ca niciodată, pe vremea când cartierului Titan i se spunea Balta Albă, o cărămidărie care s-a metamorfozat in Parc, o stradă Caţelu, care a devenit Câmpia Libertăţii ṣi un Atelier Meṣteṣugăresc, care s-a transformat ca Făt-Frumos, în Service Auto recunoscut pentru seriozitatea ṣi solicitudinea cu care îṣi primeṣte clienţii.

Iată povestea istorisită de unul dintre cei care au participat efectiv la naṣterea Parcului IOR ṣi, implicit, a minunatei zone în care trăim: Dl. profesor de istorie Petre Gheorghe, ajuns acum la o vârstă venerabilă.

Istoria Parcului IOR (documentar) Construit pe locul unei foste fabrici de caramida, Parcul IOR este al doilea ca marime din Bucuresti, amenajat in jurul singurului lac natural din Capitala -...

ŞTIAI CĂ POŢI SĂ PLĂTEṢTI MAI PUŢIN?

Dă-ne o notă pe pagina de Facebook la 24 h de când ne-ai vizitat ṣi poţi face economie la schimbarea cauciurilor!

Acelaṣi Adrian Bitza Patrascu, membru fondator încă din 1984 la Grupul Voua, care, alături de Romus Mares, a pus bazele Geometric Service, acum 20 de ani.
Pentru el lupta a început demult, iar acum continuă pe alte baricade: dezvoltarea unei afaceri corecte, orientate către client, cu toate autorizaţiile posibile ṣi imposibile vizate la zi, ṣtiind că nimic nu este întâmplător ṣi că marile victorii nu vin "pe tavă".

O să mori, o să mori...
desile

În anii 90’ puteai să mori în accident de mașină, bătut de mineri, împușcat de oamenii lui Ilici sau pur și simplu de vreo boală incurabilă. Bătrânețea nu se pune.
La 120 la oră Moskviciul 408 deschide o a doua cameră de ardere a carburatorului și țâșnește cu 140 la oră printre mașinile de pe șosea ducându-ne la timp, cât să nu înceapă spectacolul fără noi.
Dacă spectacolul era pe la Arad ajungeam dărâmați atât de la drum cât și de la mirosul de rus transpirat pe care ni-l băga înăuntru antigelul radiatorului spart. Mai eram dărâmați de consumul Moskviciului și de consumul nostru, de vodkă rusească bineînțeles.
Probabil că făceam această asociere cu rușii văzând șoselele patriei pline de autoturisme Lada dotate cu câte doi-trei turiști ruși, de doi metri fiecare, îmbrăcați în treninguri albastre din plastic, tunși scurt și cu palmele cât lopata.
Așezarea în Moskvici era făcută conform negocierilor preliminare funcție de cei care aveau permis și de cel care era bolnav și anume, conducea Sile sau conducea Bitză și întotdeauna stătea în față Mache. Pentru că avea amețeli când stătea în spate. Amețeli naturale pe care le căpătase născut fiind într-un sens giratoriu din cartierul Giulești. Drept urmare așa îi plăcea lui Mache, să stea pe locul mortului.
Din teancul de ziare pe care îl luam cu noi făceam o sinteză a știrilor importante și pregăteam materialele pentru un nou text. Toate textele începeau și se terminau cu aceeași idee: Jos Iliescu!

De câteva zile ziarele scriau despre moartea unui dizident anticomunist, o moarte suspectă, neelucidată încă. Se zicea că respectivul dizident dăduse noroc cu un kaghebist care avea pe mâini o substanță toxică, un fel de mercur, din cauza căreia dizidentul făcuse cancer la oase urmat de o moarte rapidă.
Paranoia stârnită de această știre era totală. Ajunsesem de nu mai dădeam mâna cu nici un spectator iar uneori nici între noi.
Tonul la drăcovenii îl dădea întotdeauna Mache. După ce îți strângea mâna, te lăsa ceva vreme, apoi trecea pe lângă tine și-ți cânta la ureche: O să mori, o să mori, o să mori...
Întorși din turneu am primit de la Petre Mihai Băcanu invitația să facem un moment umoristic la mitingul organizat de Convenția Democratică în Piața Revoluției.
Pe scena de unu pe doi unde avea loc doar el, dr. Barbi ne-a prezentat celor o sută de mii de participanți și apoi a coborât scara îngustă făcându-ne semn să urcăm și să ne facem momentul. Mache era primul, Bitză al doilea și eu al treilea.
În loc să începem noi, au început cei din piață să strige: Ăștia da golani, ăștia da golani, ăștia da golani....După câteva momente, Mache, marele șef de galerie rapidistă, omul care avea o replică ucigătoare pregătită în orice moment, posesorul umorului popular inconfundabil Giulești stil, se întoarce spre mine și zice în felu-i caracteristic: Să moară mama, îmi tremură picioarele! N-am putut să mă abțin și i-am zis: O să mori, o să mori...
Am terminat momentul, mă întorc spre dreapta ca să coborâm de pe așa zisă scenă, cobor scările, ridic privirea și văd în fața mea un tip înalt, tuns scurt, cu ochii albaștri, îmbrăcat în trening albastru, cu palma cât lopata și care, bolborosind în moldovenește un „bravo, bă” întinde mâna să dea noroc.
Idiotul din mine întinde mâna. Realizez pe loc ce prostie am făcut. Mă apucă toate transpirațiile de pe pământ. Transpirațiile erau reci. Îmi sună în cap vocea tembelă a lui Mache: O să mori, o să mori.. Cu un efort de care nu mă credeam în stare îl evit în extremis și bag mâinile în buzunare.
Bitză reușește și el o eschivă dar tot se atinge un pic de mâna tipului.
Zâmbind cu gura până la urechi, made in Mache, acesta coboară jovial scările și dă un noroc tovărășesc cu respectivul kaghebist sub privirile noastre pline de îngrijorare și compasiune. Săracu’ Mache!
Din acel moment am evitat să-l mai atingem, așa cm a făcut până și Pansela, soția lui, cea care într-o stare de mare inspirație i-a interzis lui Mache să-i mai mângâie până și pe Alex, fiul lor și chiar pe Biță, câinele lor de pază și protecție. Acest Biță era mic cât o bobiță, de unde și numele!
Au trecut de atunci 25 de ani. Deși o bună bucată de vreme i-am cântat la ureche „o să mori, o să mori, o să mori..” Mache nu a murit, noi nu am murit și nici chiar Iliescu nu a murit de unde tot Mache a tras concluzia că mercurul cu care s-a uns pe mâini kaghebistul era expirat.
Așa cm expirată a fost și este toată această epocă a lui Iliescu. O să mori, o să mori, o să mori...!?😇