Adrian Zvinca

𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐚 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐮𝐭 𝟕𝟕𝟎 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐮𝐫𝐨, 𝐩𝐞 𝐦𝐚̂𝐧𝐚 𝐏𝐒𝐃.

PSD a avut ani la dispoziție să finalizeze legea salarizării. A tergiversat, a schimbat succesiv condițiile, a refuzat soluții și, când a venit momentul unei decizii, a fugit din nou de răspundere.

PNL a susținut varianta de lege acceptată de Comisia Europeană și a făcut toate demersurile pentru ca acest jalon să fie îndeplinit.

PSD a ales populismul și calculele politice.

Consecința este una foarte concretă: România pierde 770 de milioane de euro, bani europeni pe care nu îi mai recuperăm.

Iar acum, după ce au blocat reforma, încearcă să îi convingă pe români că vina aparține altora.
Nu. Responsabilitatea trebuie spusă clar și asumată clar. Pentru această pierdere, PSD trebuie să răspundă.

Siegfried Muresan, europarlamentar PNL: ➡️ O întrebare pentru PSD: cât câștigă clientela voastră de partid de pe urma actualelor inechități din sistemul de salarizare, de sunteți dispuși să aruncați pe fereastră 770 de milioane de euro care se cuvin României prin PNRR pentru reformarea Legii salarizării?
✅️ Prioritatea pentru România, pentru Guvernul Bolojan și pentru PNL este atragerea tuturor fondurilor din PNRR, inclusiv a celor 770 de milioane de euro care ni se cuvin odată cu implementarea reformei privind Legea salarizării.
⛔️ Prioritatea PSD este păstrarea beneficiilor clientelei de partid, inclusiv prin menținerea inechităților din sistemul de salarizare.
⛔️ Tocmai de aceea, PSD nu a avut niciodată de gând să aprobe o lege a salarizării care să reformeze cu adevărat sistemul public și să corecteze abuzurile din sistemul de salarizare. Chiar și cu prețul pierderii celor 770 de milioane de euro pe care România i-ar primi prin PNRR pentru implementarea acestei reforme.
⛔️ Tocmai de aceea, deși a condus timp de aproape cinci ani Ministerul Muncii – responsabil de elaborarea proiectului Legii salarizării –, PSD nu a vrut să ducă la bun sfârșit acest jalon.
⛔️ Tocmai de aceea, deși Guvernul Bolojan a venit, în doar câteva luni, cu un proiect de lege care garantează îndeplinirea jalonului, primirea celor 770 de milioane de euro și crearea unui sistem de salarizare echitabil, PSD a tergiversat adoptarea lui și a amânat-o până în ultima clipă, pentru a se asigura că jalonul nu este îndeplinit.
⛔️ PSD nu vrea o lege echitabilă a salarizării. PSD nu vrea o lege în care oamenii să fie remunerați pe merit. PSD vrea păstrarea unei legi în care veniturile sunt stabilite discreționar, pe criterii politice.
⛔️ Tocmai de aceea, cu 5 zile până la expirarea termenului-limită de îndeplinire a acestui jalon din PNRR, PSD blochează în continuare legea.

„Sacrificiul perfect pentru a îngropa Legea salarizării.”

Miercuri, in urma cu o săptămână, am avut o întâlnire cu Dinu Iancu Sălăjan. Un om care și-a dedicat o viață folclorului, culturii și comunității sale, iar când a ales să intre în politică pentru a face ceva bun pentru Sălaj — o magnifică coincidență de nume și destin — s-a trezit confruntat cu mecanisme de discreditare pe care istoria politică le cunoaște foarte bine.

În discuția noastră mi-a arătat câteva legături între momente de tensiune socială și acuzațiile lansate, aproape ritualic, împotriva unor lideri liberali.

Ciprian Ciucu.
Dinu Iancu Sălăjan.
Astăzi, Cristina Trăilă.

Și nu cred că este doar o succesiune de coincidențe.

Istoria liberalismului românesc ne arată că, atunci când liberalii au încercat să construiască, au existat întotdeauna și forțe interesate să îi compromită înainte de a-i învinge politic.

În perioada interbelică, adversarii liberalismului au trecut, în cele din urmă, de la atacul politic la violență. Liderii liberali au fost persecutați, închiși sau uciși de regimurile care au urmat. Astăzi trăim, din fericire, într-o Românie profund diferită. Instituțiile sunt altele, democrația este alta, iar societatea a făcut progrese extraordinare.

Dar uneori mă întreb cât de mult s-au schimbat, în esență, metodele de a distruge reputații.

Agresivitatea fizică a dispărut.
Tehnicile de discreditare, însă, sunt surprinzător de rezistente la trecerea timpului.

Poate că aceasta este una dintre lecțiile pe care istoria liberală ne obligă să nu le uităm: nu este suficient să ai dreptate. Trebuie să ai și curajul de a rămâne în picioare atunci când este mai convenabil pentru ceilalți să te vadă căzut.

Cristina Trăilă, îți spun public și fără echivoc: ai sprijinul și încrederea mea.

Curajul nu înseamnă să nu fii atacat. Înseamnă să nu renunți la ceea ce crezi doar pentru că ești atacat.