ART on display

GRAPHIC FRONT+ ART ON DISPLAY // RĂCNET 3.0 whoAtelierul de grafică este un studio pornit în 2005, specializat în realizarea materialelor tipărite, cu un accent deosebit pe carte. Graphic Front este un proiect al Atelierului d

ART on display continuă și în acest an seria evenimentelor din spațiul A5 Studio Space. Keep in touch! ;)

Exhibitions // Creative Quarter Design Festival

Sărbători fericite și un an nou mai bun! Vă mulțumim pentru susținerea acordată și pentru că ne-ați fost alături! / Happy holidays and a better new year! Thank you for your support and for joining us!

Last days for Art on Display #3: No News is Good News.
invited artists: Dan Acostioaei , Pavel Braila, Vlad Nancǎ, Veda Popovici, Mona Vatamanu and Florin Tudor
curator: Mircea Nicolae
ART on DISPLAY #3 map:
Pavel Brăila: Pța Alba Iulia nr.1
https://goo.gl/maps/RDLbG5Lbqa12
Mona Vătămanu and Florin Tudor: Bd. Unirii nr.9
https://goo.gl/maps/BRMrctgbUKA2
Vlad Nancă / Veda Popovici: Bd. Calea Victoriei nr. 83-85
https://goo.gl/maps/VPxKWdSKTz
Dan Acostioaei: Bd. Nicolae Titulescu nr.155
https://www.google.ro/maps/@44.4508004,26.0713224,18z
/// producer: Asociația Ephemair, main partner: Primaria Capitalei and ARCUB, sponsor: BRD Groupe Societe Generale, partner: Romarta Group

photos: Iulian Alexandru Popa

RO: Pe Calea Victoriei 83-85, găsim lucrarea Vedei Popovici / Sindicatul Autonom al Muncitoarelor din România, 2017 / material textil, panglică roșie, 3 m x 1 m

Metoda de lucru a Vedei Popovici presupune o muncă de rescriere punctuală a materialului istoric al perioadei recente, pentru a produce un afect pozitiv cu potențial emancipator. Prin organizarea de ateliere cu anumite comunități marginalizate, sau care au suferit în urma unor excluziuni în perioada de tranziție dintre 1990 și 2010, Veda Popovici creează cu participanții hărți mentale ale momentelor istorice importante. Acestea sunt populate apoi de către participanți cu o serie de intervenții, de alternative și de victorii dorite, care nu au avut loc în realitate, dar care rămân în mentalul colectiv ca niște frustrări, ca niște înfrângeri, sau ca niște nevoi sociale nesatisfăcute.

Deposedarea, excluziunea, traumele sociale sunt astfel vizate de un proces de vindecare prin oferirea unei alternative, la nivel imaginar. Gândirea colectivă a participantelor este astfel eliberată de ideea istoriei ca trecut ireparabil. Se creează astfel și în prezent o posibilitate de a acționa conform unor idei eliberatoare care ar fi fost plauzibile în trecut. Sindicatul Autonom al Muncitoarelor din România este o astfel de idee, care să umple un gol rămas acut în istoria tranziției românești, legat de inexistența unui sindicat care să apere drepturile femeilor din câmpul muncii.

În urma atelierelor organizate la Cluj, Veda Popovici, împreună cu participantele, au creat atât istoria acestui sindicat, traversând toată perioada de tranziție, dar au și produs o serie de obiecte simbolice, cm este și pancarta din imagine, care să dovedească existența acestei organizații.

Această re-citire a perioadei tranziției de pe poziția învingătoare transformă percepția obișnuită pe care o avem asupra istoriei, conform căreia nu putem participa activ la evenimente, decât ca spectatori. În plus, ideea existenței unei alternative, chiar și imaginare, redă demnitate unor lupte civice care au loc și astăzi pentru obținerea unor drepturi.

_____

EN: Veda Popovici during Focus Atelier / Artefac of Autonomous Syndicate of Romanian Workers, 2017 / textile fabric, red ribbon, 3m x 1m

Veda Popovici during Focus Atelier / Artefac of Autonomous Syndicate of Romanian Workers, 2017 / textile fabric, red ribbon, 3m x 1m
The working method of Veda Popovici means rewriting the historical material of the recent period, to produce a positive effect with emancipator potential. Through the coordination of a collective work during a series of workshops in Cluj, Veda Popovici explores together with the participants the political imaginarium of the history of recent protests. This imaginarium is mapped as a map to which a series of interventions, of alternatives and wished victories, that didn’t actually take place, but which remain in the collective memory as frustrations, defeats or as unfulfilled social needs, is added.

The Autonomous Syndicate of Workers in Romania is such an idea, which should feel an empty space left in the history of Romanian transition, tied with the inexistence of a syndicate to protect in a dedicated way the rights of females in the working domain. After the workshops organized at Cluj, Veda Popovici, along with the participants, recreated not only the history of this syndicate, by crossing al the transition period, but also produced a series of symbolic objects, like de fabric in the picture, to prove the existence of this organization. This rereading of a transition period from a winning position transforms the usual perception that we have about history, based on which we can’t actively participate in events, just as spectators. Moreover, the idea of an existing alternative, even if imaginary, regains the dignity of some civic fights which took place today for obtaining new rights.

Artefact is made with the participation of: Ioana Bălănescu, Paula Boarță, Elvira Bozga, Ruth Borgfjord, Mugur Butuza, Simona Ciotlăuș, Elisa Citea, Ani Mărincean, Lorand Maxim, Iulia Merca, Manuel Mireanu, Pataki Elisabeta, Valentina Ştefanschi, Theo Trișcă, Eniko Vincze.

Produced by: Focus Atelier I Reciproca Association 2017

Veda Popovici, „Sindicatul Autonom al Muncitoarelor din România”, Calea Victoriei 83-85

RO: Pe Bulevardul Unirii, nr. 9, Mona Vătămanu și Florin Tudor vă așteaptă cu lucrarea O situație imposibil de miraculoasă, 2016 / machetă de arhitectură, ambalaje de medicamente, materiale diverse

Aceasta este o propunere de a re-converti Catedrala Mântuirii Neamului în spital. Partea de jos a machetei e o reprezentare la scară a clădirii catedralei, iar partea de sus imaginează o configurație de tip pavilion, a unui viitor spital. Artiștii au colaborat la acest proiect cu arhitecții Kaliopi Dimou și Sorin Istudor.

Mona Vatamanu și Florin Tudor sunt cunoscuți pentru munca lor artistică de interpretare critică a arhitecturii și a urbanismului socialist și post-socialist. În cazul acestei lucrări, intenția a de a oferi o altă privire asupra imobilului Catedralei Mântuirii Neamului, a cărei construcție costă astăzi în jur de 200 de milioane de euro, din bani publici.

Construită în a doua cea mai săracă țară din Europa, în care sistemul educațional și cel medical suferă din cauza finanțării deficitare, Catedrala Mântuirii Neamului pare astăzi un gest megaloman și lipsit de compasiune pentru cetățenii țării, prin care Biserica Ortodoxă Română arată că e mai interesată de auto-reprezentare, decât de bunăstarea oamenilor pe care spune că îi ocrotește și îi reprezintă.

____

EN: Mona Vătămanu și Florin Tudor/ An impossibly miraculous situation, 2016/ architectural layout, drugs packages, various materials

This a proposal to reconvert the Cathedral of the Nations’ Salvation into a hospital. The lower part of the layout is a scale representation of the building of the cathedra, and the upper side shows a pavilion configuration of a future hospital. The artists collaborated in this project with the architects Kaliopi Dimou and Sorin Istudor.

Mona Vătămanu and Florin Tudor are known for their artistic criticizing interpretative work of the socialist and post socialist architecture and urbanism. In the case of this work, the intention was to offer another perspective over the Cathedral of the Nations’ Salvation, which construction costs today around 200 million of euros, from public money.

Built in the second poorest country in Europe, in which the educational and medical systems suffer from underfunding, the Cathedral of the Nations’ Salvation shows is more interested in self-representation, than in the wellbeing of the people is supposed to protect and represent.

RO: Faceți o plimbare pe Calea Victoriei 83-85 și veți găsi lucrarea lui Vlad Nancă / I Don't Know What Union I Want to Belong to Anymore, 2003 / steagul Uniunii Europene și cel al URSS, modificate

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de țară privind
progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România și Bulgaria. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg.

Acesta e textul de pe Wikipedia despre aderare. El fixează datele generale ale procesului instituțional. Dar lucrarea lui Vlad Nancă e din 2003, deci e făcută într-un moment în care încă plutea o oarecare incertitudine în aer legată de succesul acestui proces. În plus, ea se raportează de fapt la situația generală a zonei post-comuniste din Europa, care după 1990 se re-orientase către democrația liberală.

Deși România nu făcuse parte din Uniunea Sovietică, ea fusese parte din Blocul Estic, încât deruta Est – Vest despre care vorbește lucrarea se aplică și țării noastre. În plus, discuția e una legată de valori și de schimbări majore, la nivel istoric, schimbări prin care România a trecut in timpul perioadei de tranziție, dintre 1990 și 2010.

În contextul actual, gestul simbolic făcut de Vlad Nancă rămâne valabil, în măsura în care valorile europene, la nivel de organizație supra-statală sunt în continuă eroziune, din cauza naționalismului izolaționist care și-a făcut între timp apariția în toată Europa. De partea cealaltă, în Federația Rusă, se poate observa trecerea la un stat neo-liberal autoritarist, care nu se mai revendică de la nici un ideal revoluționar, refuzând chiar și să mai sărbătorească Revoluția Rusă de la 1917.

Dacă în 2003 deruta era una legată de o oarecare inerție în orientarea est - vest, astăzi ea devine una structurală, în măsura în care ambele uniuni par să fie, sau riscă să devină încetul cu încetul, fiecare în felul ei, o chestiune legată de trecut.

______

EN: Vlad Nancă/ I Don't Know What Union I Want to Belong to Anymore, 2003/ The European Union flag and the URSS flag modified

The adherence of Romania in the European Union took place on 1 January 2007. This date was proposed to the Salonic summit in 2003 and confirmed at Bruxelles on 18 June 2004. The country rapport regarding Romania’s progress from October 2004 has also confirmed the date 1 January 2007 as the adherence date for Romania and Bulgaria. The two countries signed the adherence Treaty on 25 April 2005 at Neumünster Abbey, Luxembourg.

This is the text from Wikipedia about the adherence. It fixes the general dates of the institutional process. But the work of Vlad Nancă dates from 2003, so it’s made in a moment when there were still some insecurities about this process. Moreover, it relates actually to the general situation of the post-communist area from Europe, which after 1990 had reoriented to the liberal democracy.

Although Romania wasn’t part of the Soviet Union, it was part of the eastern bloc, so the East-West confusion about which the work speaks applies to our country too. The discussion is one related to values and major changes, historically, changes through which Romania found itself most of its transition period between 1990 and 2010.

In a current context, the symbolic gesture made by Vlad Nancă stays significant if the European values, as an over-state institution are in continuous erosion, due to its national isolation which appeared throughout the whole Europe. On the other side, in the Russian Federation, it can be noticed the shift to a neo-liberal authoritarian state, which no longer reclaims itself from any revolutionary ideal, refusing even to celebrate the Russian Revolution from 1917.

If in 2003 the confusion was one related to some inertia in the East-West orientation, today it becomes a structural one, since both unions seem to be, or risk to become slowly but surely, each in its own way, a matter of the past.