Adina Banea

“Cum credeți că va fi anul 2026 pentru profesiile juridice?”

“Va fi un an de triere. Profesioniștii superficiali vor fi expuși rapid, iar cei solizi vor deveni indispensabili. Va fi un an care va recompensa gândirea critică, interdisciplinaritatea și capacitatea de a lucra cu volume mari de informație fără a pierde sensul juridic”.

Adina Banea: ⁠Profesioniștii superficiali vor fi expuși rapid, iar cei solizi vor deveni indispensabili [Cu ochii pe 2025 și 2026] Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă Adina Banea, pentru timpul alocat cititorilor JURIDICE.ro. Cum a fost anul 2025 din punct de vedere profesional? Adina Banea: 2025 a fost un an de decantare…

În dreptul penal, conceptele au greutate. Nu sunt simple etichete, ci grile de interpretare a unei realități juridice. Când vorbim despre „infracțiune continuată”, ne referim la o formă de unitate juridică în timp a unui comportament infracțional desfășurat pe baza aceleiași rezoluții. Articolul 35 Cod penal consacră această abordare: pluralitatea faptelor comise în realizarea unei singure intenții devine un tot indivizibil, o singură infracțiune, indiferent de numărul actelor materiale.

De aceea, momentul juridic relevant nu este acela în care s-a comis primul act, ci cel în care se încheie lanțul infracțional – adică momentul epuizării.

https://www.juridice.ro/793684/fapta-continuata-intre-doua-lumi-penale-despre-momentul-epuizarii-regula-lex-mitior-si-efectele-gresitei-aplicari-a-prescriptiei.html

Instanța ca arhitect al reparației: cine stabilește, cine confirmă

În structura procesului penal, stabilirea prejudiciului nu revine exclusiv unui expert ori unui procuror, ci presupune o cooperare instituțională între organele de urmărire penală, instanțele de judecată și experții tehnici care contribuie cu expertizele sau constatările lor. Direcția Națională Anticorupție, în calitatea sa de organ de urmărire penală specializat, poate include în actul de sesizare o evaluare orientativă a prejudiciului, fără a avea competența legală de a-l stabili în mod definitiv, bazat pe probele administrate în faza de urmărire penală. Această estimare, însă, nu are caracter definitiv și nu poate substitui rolul instanței, care este singura autoritate abilitată să stabilească, prin hotărâre definitivă, întinderea reală a pagubei și consecințele juridice ale acesteia.
JURIDICE.ro

Prejudiciul în infracțiunile de corupție – o disecție juridică în căutarea echilibrului dintre sancțiune și reparație Rezumat: Articolul oferă o analiză amplă și documentată a conceptului de prejudiciu în infracțiunile de corupție, tratând tema nu doar din perspectiva juridică, ci și din unghiul implicațiilor…

Criminalitatea intelectuală nu se definește doar prin gradul de sofisticare al instrumentelor utilizate, ci mai ales prin capacitatea făptuitorului de a transforma normele și structurile instituționale în aliați ai propriului interes ilicit. Ceea ce o distinge fundamental de criminalitatea tradițională este nu doar modul de acțiune, ci și profilul psihologic al autorului. În acest sens, psihopatia devine un factor explicativ esențial: nu în forma sa clinică pură, ci ca expresie comportamentală a unei incapacități profunde de empatie, a unei identități centrate exclusiv pe sine și a unei inteligențe sociale orientate către manipulare și control.

Psihopatia și criminalitatea intelectuală – Studiu asupra deturnării sistemului de justiție prin mecanisme de manipulare sofisticată Rezumat: Articolul analizează fenomenul criminalității intelectuale cu profil psihopatic, concentrându-se asupra modului în care persoane cu trăsături disimulative, narcisice și strategice reușesc să…

"Impunerea tăcerii prin pasivitate este mai eficientă decât intimidarea directă – pentru că o face cu instrumentele legii

Totodată, sistemul actual, pasivitatea procurorului nu mai este doar un simptom al suprasolicitării sau al neglijenței. Ea a devenit, în multe situații, o alegere tactică. Dosare care zac luni întregi fără nicio activitate, fără audiere, fără confruntare, fără expertiză, sunt apoi clasate formal, în baza unei evaluări superficiale a „lipsei de interes public” sau a „inexistenței faptei”. Acest model de „nelucrare procedurală” urmată de clasare administrativă este o formă de înmormântare juridică a adevărului – o strategie de epuizare a procesului, nu de clarificare a faptelor."

Despre pasivitatea organelor judiciare Rezumat: Acest articol analizează în profunzime formele de abuz judiciar comise prin pasivitate sistemică – de la lipsa de anchetă efectivă până la conexarea artificială a dosarelor și la acordarea…

“La dosarul 3842/P/2019, ultimul act procedural a fost o notă de informare. Nu pentru victimă, ci pentru inspectorul de serviciu: „nu se impune continuarea urmăririi întrucât partea vătămată manifestă un interes disproporționat în apărarea propriilor drepturi”. În lipsa unor indicii noi, dosarul s-a închis. Ușa s-a deschis. Din birou a ieșit un procuror. Înăuntru a rămas tăcerea. Și s-a semnat cu pixul verde: «Clasare. Lipsă de pertinență.”

JURIDICE.ro

Cutuma greșită care dezincriminează faptele penale: despre inducerea în eroare a instanței și vulnerabilitatea justiției în fața hărțuirii procesuale Rezumat: Articolul de față analizează critic o cutumă administrativ-jurisprudențială care, în practica instanțelor din România, transformă fapte penale evidente (precum inducerea în eroare a instanței…