Shinri Dojo

Nu întâmplător ne numim ShinRi Dojo. 🥋

În limba japoneză, ”Shin” înseamnă adevărat, real, autentic iar ”Ri” înseamnă principiu, logică, ordine naturală, rațiune. Astfel, la Shinri Dojo, s-a creat o comunitate de părinți, copii și tineri care caută și apreciază aceste valori, acest principiu al adevărului și al considerației pentru grup.

De aceea, în Dojo avem două reguli majore:
🤞 Spunem adevărul, fără să mințim, să ne ascundem sau să păcălim și
✌️ Nu suntem violenți, în niciun fel, nici fizic, nici verbal, nici prin atitudine, doar ca exercițiu, ca parte din antrenamentul organizat.

Aparent regulile sunt simple, dar sunt mai greu de respectat decât pare:
De multe ori este prea greu să fim sinceri și să recunoaștem că am greșit. De foarte multe ori ne este greu să fim sinceri cu noi înșine. Cel mai des, ne este greu să fim dureros de sinceri și să acceptăm că mai avem de învățat sau să spunem direct un adevăr incomod.
Alte ori, ne este foarte greu să nu fim violenți, să ne controlăm emoțiile și să nu lovim, să nu împingem, să nu jignim, să nu fim impertinenți sau agresivi în ton sau discurs.

Dar se poate. Comunitatea noastră s-a triat în decursul a mulți ani. Încă se triază. Dar, cel mai îmbucurător, este faptul că au ajuns câteva zeci de copii și tineri să se simtă acceptați, apărați și în siguranță, doar respectând aceste principii.

Deci încă se poate.

Imagini de la lecțiile deschise de săptămâna trecută.

Încă două centuri negre la Shinri Dojo.

De fapt, centura este utilă doar ca să susțină hainele iar culoarea este doar o altă culoare, o convenție. De fapt, centura nu este importantă în sine.

🐦‍🔥Important este că astfel de momente arată și demonstrează caracterul omului. Astfel de momente demonstrează că anii de antrenamente și învățături primite pe tatami și în afara acestuia nu au fost irosiți.

Zilele trecute am fost la un stagiu cu alți cinci practicanți de la Shinri Dojo. Am mers cu toții întrucât doi dintre noi susțineau examenul pentru prima centură neagră (gradul de 1 Dan).

🥋🥋Cei doi au mers să demonstreze că mintea lor este suficient de fertilă pentru a permite să înflorească ceea ce au învățat în ultimii ani. Și au făcut-o! Și-au stăpânit admirabil emoțiile, și-au lăsat mintea să fie flexibilă, au arătat abilitatea de a se adapta, de a trece peste greșeli și de a și le asuma, au arătat determinarea de a se pregăti temeinic, au arătat curajul de a se expune și de a fi evaluați. Tehnica nici măcar nu mai conta. Dacă cele de mai sus erau prezente, restul, tehnica este simplă: Orice tehnică din orice atac. Felicitări

🥋🥋🥋Ceilalți trei au mers ca să arate altceva. Ceilalți trei au mers ca să-și susțină colegii. Ei au demonstrat că fac cu adevărat parte dintr-un grup, dintr-o comunitate, dintr-un dojo. Ei au înțeles că Aikido este despre Uke, despre Partener, despre Imaginea de Ansamblu și nu doar despre emoțiile, confortul și orgoliul lor. Ei au cheltuit bani, au făcut eforturi, și-au sacrificat planurile pentru a le fi alături colegilor lor, pentru a-i lăsa să dea cu ei de saltea, pentru a se antrena alături de ei luni de zile și a contribui la victoria lor. Dragilor, felicitări: Și voi sunteți, deopotrivă, eroii acestui moment!


Eu am mers ca să fiu, la rândul meu, evaluat. Pentru că sunt evaluat prin practicanții din dojo-ul meu. De data asta, cu voi, pare că mi-a ieșit. Nici nu știți cât de mult vă mulțumesc!

Există opțiunea să am mai multe butoane de ”Feeling proud”?

Am reînceput antrenamentele de Aikido. 🥋
Ca în fiecare an, am puține locuri în fiecare grupă, doar vreo 15, ca să am timp de toți. Am și mult mai puține locuri libere, pe care mă străduiesc să le ocup în prima lună a sezonului ca apoi să am continuitate și grupa stabilă. Așa că, în această perioadă, fac înscrieri, cunosc părinți și cunosc copii. De toate vârstele. Îi primesc pe toți, indiferent de unde vin, și răspund întrebărilor părinților. Încerc să nu răspund prea complicat sau prea filosofic, să încerc să-i dau omului, cât de repede, răspunsurile pe care le caută. Dar, deși știu că mulți nu au habar de domeniu, deși am toată toleranța (și chiar admirația pentru un om care încercă să afle și să învețe), uneori unele întrebări sunt ”funny”:
”Aikido este stilul ăla în care îl dobori pe celălalt cu energia, nu?”
”Nu, ăla este Star Wars...” 👽
”Dacă mă apuc de Aikido o să slăbesc?”
”Nu neapărat, dar o să poți să cazi foarte bine și mult mai ușor, fără să te rupi când o faci!” 🫃
”Vreau să facă aikido că are un bully la școală și să știe să se bată” (asta este chiar trist)
”Multă vreme nu o să știe să se bată. Aici nu pregătesc copii ca să devină luptători la forțele speciale sau bounceri de club... Dar, dacă se va ține de antrenamente, va ști să se apere! Mai mult, în câțiva ani, aici mai repede ca oriunde, va deprinde subtilitățile managementului de conflict și nu va mai avea nevoie să se bată.” 🤼
”Aikido este ce face Steven Segal, nu?”
”Da, dar nu ne mai place foarte mult de el...” 🥷
”Când o să pot să dobor pe cineva de la distanță, fără să îl ating? Mie nu îmi place să ating oameni...”
”O să poți să faci asta când îți vei lua o armă de foc... sau când o să arunci bine cu o cărămidă.” 🔫
”Când o sa dau primul examen? Când o să îmi iau centura neagră?”
”Dacă mă întrebi asta acum, probabil niciodată... Primul examen îl vei da la minim patru luni după ce te vei apuca serios de antrenamente. Centura neagră o vei putea obține după minim patru ani (adult fiind), dar numai după ce vei ajunge să gândești ca o centură neagră și să nu ți-o mai dorești.”
”Nu înțeleg...”
”Știu... Doar învață să fii consecvent și totul va fi bine”
”Dar care este cel mai greu examen?”
”Asta este o întrebare bună! Cel mai greu examen fizic este cel de la centura maro, cel de 1 Kyu. Cel mai greu examen mental este cel de 2 Dan, a doua centură neagră. Pentru că atunci trebuie să arăți că nu te demoralizează să te întorci de unde ai plecat și să o iei de la început, căutând profunzimea. ”Do” din ”Aikido” înseamnă Cale. Mergem pe cale, ne întoarcem acasă schimbați și apoi plecăm din nou la drum...”
”Nu înțeleg...”
”Știu... Este OK!” 🥋🥋🥋

Ce păcat că nu puteți fi o muscă pe un perete din Dojo... Ați fi tare mândri de copii.

Am fost în stagiu, ne-am antrenat, am avut multe activități și am dat examen.
La începutul stagiului, la primul antrenament, le-am pus practicanților o întrebare: ”Practicați Aikido. Vă plac artele marțiale japoneze. De ce? Cu cine vreți să semănați?”

Unii au spus că vor să fie ninja, dar cei mai mulți au spus că mai mult le place de samurai. Am întrebat, din nou, de ce. Mi-au spus că samuraii sunt șmecheri pentru că sunt maeștri în luptă și folosesc elegant doar artele marțiale și sabia. Pe de altă parte ninja se furișează și folosesc multe arme ascunse, trucuri, prafuri și șmecherii.

Le-am spus că așa este, că ninja erau asasini iar samuraii erau nobili, educați, rafinați, care știau să lupte dar și să scrie poezii, care își serveau cu onoare superiorul. Le-am spus că un samurai care nu servea pe nimeni, era dezonorat, devenea ronin.
I-am invitat să fie samurai, să se uite la cei din stânga lor (așa cm stăteau în formație) și să fie pregătiți să le ofere acestora o mână de ajutor. Apoi le-am spus să se uite la cei din dreapta lor și să fie pregătiți să primească sau să ceară o mână de ajutor de la aceștia.

Și copiii au devenit samurai.

Chiar așa: Se sfătuiau și se încurajau pe tatami, la antrenamente și chiar la examen. Se încurajau alergând umăr la umăr la chinuitoarea alergare de dimineață. Se ajutau să nu întârzie, se ajutau să-și aducă mâncare la masă. De la astfel de mici gesturi până la ajutor și disponibilitate de a exersa tehnicile împreună, în afara antrenamentelor, cei mici au fost samurai unii pentru alții.

A înflorit în fiecare sămânța plantată acum multe luni sau ani și udată cu zeci sau sute de ore pe tatami. Am încheiat stagiul cu un examen excelent, care a durat aproape trei ore, care a inclus aproape 300 de rostogoliri și zeci de tehnici complicate. La examen nu am reușit să-i încurc sau să le frâng spiritul pentru că au înfruntat examenul împreună, curajoși ca niște samurai.

Cu răbdare, cărămidă cu cărămidă, clădim spirite puternice și minți ascuțite. 🥋
Imagini de la lecția deschisă de săptămâna trecută:

Vă invităm cu drag la o lecție deschisă 🥋 la SHINRI Dojo.
Vă așteptăm cu ușile deschise, marți, 13 mai 🤞, la ora uzuală a grupelor, de la 18.00 sau 19.00, să asistați la un antrenament uzual al copiilor și proaspeților adolescenți.

Pe 29 martie 2025 am fost invitați să participăm la stagiul pentru copii organizat de Raijin Dojo.
Cu această ocazie, șase dintre practicanții SHINRI Dojo au susținut cu determinare, atenție și rigurozitate, o demonstrație în fața a mai mult de o sută de practicați și părinți.

Mulțumim Raijin Dojo și Dumkan dojo !!!

Lecție deschisă de mărțișor la Shinri Dojo.

A urmat o surpriză pentru doamne, domnișoare, dar și pentru toți părinții:
Am stabilit cu cei de la grupa mare (de la ora 20.00) să ne sacrificăm antrenamentul pentru a organiza o discuție liberă, cu tema:
🧎‍♀️🧎”Principii, mesaje și morale din practica de Aikido și cm le putem transfera în educație, dezvoltare și viața noastră de zi cu zi”. 🧎🧎‍♂️
Am poftit toți părinții pe tatami, alături de noi, și astfel s-a născut o discuție foarte interesantă și utilă. Am propus această activitate întrucât simțim și credem că este foarte greu pentru un părinte nepracticant să înțelegă profunzimea principiilor cu care operează (sau pot opera) copiii și tinerii practicanți. Mai ales când ușa stă predominant închisă. Ca o unealtă foarte utilă dar care stă uitată într-o trusă de scule, chiar posesorul uitând că o poate folosi. Așa că, am ridicat cortina și am putut cu toții observa mecanismele psihologice, pedagogice și principiile din spatele practicii noastre.