Life coach Roger

Nu căuta toate cuvintele. Nu căuta cuvintele perfecte.
Primele opt care apar spun, de obicei, ceva mai interesant decât cele atent alese.

Uneori mintea e ca un reporter prea insistent:
— Și de ce ai făcut asta?
— Dar de ce n-ai făcut ailaltă?
— Și unde te vezi peste cinci ani?
— Și dacă greșești?
— Și dacă nu greșești?
La un moment dat poate merită să întrebi:
„Ce întrebare nu-mi face bine acum?”
Pentru că nu orice întrebare produce claritate.
Unele produc doar trafic.

Imaginează-ți că cineva îți urmărește o săptămână din viață și o transformă în film.
Care ar fi scena pe care n-ar avea voie s-o taie?

Creierul: „Mai trebuie să mă gândesc.”
Tu:
„Ce urmează să faci?”
„Când urmează să faci?”
„Cum urmează să faci?”
Creierul: „...aoleu, acum chiar trebuie să fac ceva.”
😄

Exercițiu rapid: Imaginează-ți că mâine dimineață te întâlnești cu tine cel de azi.
Ce ți-ar spune?
„Mulțumesc că ai făcut asta.”
sau
„Serios? Nici azi n-ai început?”
Răspunsul nu trebuie explicat. Doar observat.

Motivația are o reputație mai bună decât merită.
Pare cauza acțiunii.
Dar de multe ori este efectul ei.
Faci ceva. Mai faci puțin. Vezi că merge.
Și abia atunci apare motivația.

Ca și cm ai aștepta căldura înainte să aprinzi focul.

Dacă organismul ar fi fost proiectat de un consultant în comunicare, probabil ar fi lăsat un mesaj clar:
👂👂 > 👄
Dar noi continuăm să negociem formula.
Uneori vorbim cât pentru trei guri și ascultăm cât pentru o jumătate de ureche.
Așa că azi încercă un experiment: fă loc în conversație.
Nu ca să pari înțelept.
Nu ca să fii politicos.
Ci pentru că oamenii sunt surprinzător de interesanți atunci când chiar îi auzi.

Roșia perfectă are viață grea.
Trebuie să fie rotundă, rezistentă, fotogenică și să supraviețuiască la trei drumuri și două rafturi.
Roșia bună are alt plan.
Se crapă puțin. Se pătează. Nu iese bine în poză.
Dar când o tai, miroase a vară și a copilărie.
Prima se vinde ușor.
A doua se ține minte.